VIA PANAM - Partea IX: Explorand nordul salbatic, Kadir van Lohuizen

In a noua si ultima parte a proiectului Via PanAm – o calatorie personala din Chile in Alaska care urmareste autostrada Pan-Americana –  fotojurnalistul  Kadir van Lohuizen detaliaza expeditia sa prin Alaska si finalul emotionant al acesteia.

Alaska este de doua ori mai intinsa decat Franta si de departe cel mai mare stat al SUA; totusi, este o enclava ciudata, la care se poate ajunge doar din Canada. Alaska este ultima destinatie din proiectul Via PanAm si ma incearca un sentiment ciudat dupa ce am fost pe drum aproape un an. Am intarziat sosirea in Alaska ca sa ma asigur ca mai este lumina cand ajung in regiune arctica.

Pentru ultimele luni trusa mea s-a bazat pe un D700 si un D7000. Stiind ca ma asteapta temperaturi extreme, pe cel din urma l-am schimbat cu un Nikon D3s. Cand am ajuns, mi-am dat seama cat de inspirat am fost! Temperaturile la care a trebuit sa lucrez au fost de aproximativ -40 grade Celsius.

Izolarea si frumusetea Alaskai sunt incredibile. Anchorage este putin peste mana, dar trebuie sa ajung acolo, ca sa ma intalnesc cu Tony Molesky  - un sofer de camion din Carlile specializat in drumuri  inghetate. Acestea sunt drumuri nepavate ce sunt udate iarna ca sa nu se imprastie pietrisul. Iti trebuie ceva indemanare sa conduci pe asa ceva.

Nikon D700, 17-35mm f2.8, at 1/320 f/10,  © Kadir van Lohuizen / NOOR

Tony conduce 1370 de kilometri pana intr-o zona cunoscuta sub numele de Deadhorse – capatul drumului la Oceanul Arctic. Prima bucata catre Fairbanks este drum normal pavat, dupa care incepe drumul inghetat. Drumul a fost terminat in 1974 multumita exploatarilor petroliere in Golful  Prudhoe (Deadhorse este singurul oras din aceasta zona), astfel incat aproape tot traficul este format din camioane din industria petroliera. Drumul in sine este extrem de izolant, existand doar trei orase de-a lungul lui: Coldfoot (cu o populatie de 13 persoane), Wiseman (cu o populatie de 22 persoane) and Deadhorse.

In cabina camionului este cald si placut, afara ingheti: temperatura in Anchorage este undeva la -15 grade Celsius (destul de rezonabil), dar scade rapid. Aflu cu stupoare ca in Deadhorse sunt la undeva la -45 de grade! Aparatele functioneaza perfect, dar cel mai mare pericol este atunci cand vii de la frigul de afara la cabina incalzita. Sfatul meu este sa puneti aparatul intr-o punga de plastic inchisa ermetic, ca sa evitati condensul. Altfel, atunci cand iesiti in frig din nou, condensul va ingheta instant si va va afecta aparatul si obiectivul. De asemenea, este o idee buna sa tineti acumulatorii la cald; cu cat se racesc mai tare, cu atat se vor descarca mai repede.

Sunt mai ingrijorat de mine decat de echipament. Mi-am cumparat haine serioase de iarna din Portland: o haina anti-vant si niste bocanci de iarna  care sa insoteasca lenjeria intima speciala si manusile groase pe care le achizitionasem pentru o calatorie anterioara in Siberia.

Tony conduce cu viteza si imi spune ca este cu atat mai bine cu cat este mai greu; viscolele sunt bune si tin lucrurile excitante! Singura oprire pe care o facem este in Coldfoot, oras format dintr-o benzinarie, cateva case si un hotel. Nu e extraordinar si stau la cea mai scumpa camera din toata calatoria (200 de dolari pentru o camera de hotel destul de mica). Nu am avut alta alternativa.  

Nikon D3s, 17-35mm f/2.8 at 17 mm, 1/320, f/6.3,  © Kadir van Lohuizen / NOOR

Ziua urmatoare trecem de frumosii munti Brooks Range si intram in tundra alba nesfarsita si da, este adevarat, temperatura scade repede. Deadhorse, vin! Ma simt ciudat ca sunt pe cale sa ajung la destinatia finala dupa aproape un an la acest proiect; aproape ca ma emotionez, dar ma hotarasc ca e mai bine sa nu sarut pamantul in aceste conditii...

Nikon D700 105 mm f/2.8 macro at 1/640, f/18, © Kadir van Lohuizen / NOOR

Deadhorse nu este chiar un oras; este mai mult o platforma industriala mai mare. Peste tot vezi echipament urias, cu un scop greu de identificat pentru un om din afara.  

Nikon D3s, 17-35mm f/2.8 at 1/6, f/2.8,  © Kadir van Lohuizen / NOOR

Misiunea mea in aceasta ultima etapa a calatoriei este sa fotografiez oamenii care au venit aici sa lucreze in industria petroliera. Avand ierni lungi si aspre si veri scurte, bantuite de tantari, este evident ca mediul de lucru nu este deloc prietenos. Totusi, salariile sunt foarte mari comparativ cu restul Statelor Unite.  

Surprinderea acestor muncitori in mediul de lucru se dovedeste o sarcina foarte dificila. Stiam de dinainte ca accesul pe proprietatile companiilor petroliere va fi dificil, asa ca am apelat la National Geographic sa ma sustina in acest demers. Am apelat chiar si la un prieten care sa imi obtina o scrisoare de la guvernatorul Alaskai in care sa scrie ca sustine proiectul Via PanAm.

Unul dintre cele mai importante lucruri pe care le-am invatat de-a lungul proiectului este ca rabdarea si insistenta pot obtine multe. Aici nu a fost cazul: portile au ramas inchise. Acesta este unul dintre momentele in care trebuie sa te gandesti foarte adanc la ce trebuie sa faci ca fotograf. Din fericire, Deadhorse este legat in totalitate de petrol, astfel incat orasul de sine statator este un subiect bun de fotografiat si cum fiecare locuitor din Deadhorse a venit sa lucreze in industrie, ma apuc de treaba. 

In ziua dinaintea plecarii fac cunostinta cu un pilot foarte amabil, angajat al unei linii aeriene mici, ce serveste multe companii petroliere.  Imi face o oferta pe care mi-e greu sa o refuz si, impreuna cu o echipa de filmare aflata in Deadhorse, pot sa impart costurile. Asa am tocat ce a mai ramas din bugetul meu, dar am avut parte de o zi memorabila!

Nikon D3s, 35mm f/1.4 at 1/50 f/3.2, © Kadir van Lohuizen / NOOR

Or avea control companiile petroliere pe pamant, dar nu ma pot impiedica sa zbor peste terenurile lor. Si asta nu e cea mai buna parte: pilotul sugereaza sa ne oprim la Colville delta unde traieste familia Helmerick, probabil cei mai nordici locuitori ai continentului. Cand ajung acolo ma gandesc la prima familie pe care am intalnit-o in Puerto Toro in sudul Patagoniei; este ca si cum am inchis cercul!

A venit timpul sa visez la un proiect nou...

Ambele clipuri au fost filmate cu un Nikon D3s.

Puteti citi pe nikonisti.ro si restul episoadelor din seria ViaPanam:

VIA PANAM: la capatul lumii - de Kadir van Lohuizen

VIA PANAM: Atingand Inaltimi - de Kadir van Lohuizen

VIA PANAM, partea a treia: O bomba in jungla - de Kadir van Lohuizen

VIA PANAM, partea a patra: Greutati - de Kadir van Lohuizen

VIA PANAM, partea a cincea: America Centrala - de Kadir van Lohuizen

VIA PANAM, partea a sasea: Zonele de granita, Kadir van Lohuizen

VIA PANAM - Partea VII: America Centrala, Kadir van Lohuizen

VIA PANAM - Partea VIII: Coasta de vest a Americii, Kadir van Lohuizen

Adauga comentariu

Numele afisat langa comentariile dvs.
Nu este afisat public.
Daca aveti un site web, link catre el aici.

Optiuni alerte e-mail comentarii noi la acest articolraspunsuri la comentariul meufara notificari

Nu exista comentarii publicate. Fii primul care adauga un comentariu!