Doru Oprisan: 20 000 de km prin Asia - partea I

Visam de ani de zile la o calatorie de genul asta. Nume precum Mongolia sau China imi aduceau instantaneu in minte imagini "exotice" pe care mi-as fi dorit sa le vad pe viu. Cand, in mod neasteptat, s-a intamplat, am vrut sa fiu cat se poate de pregatit pentru ea. Aveam nevoie de un aparat solid, capabil sa ofere rezultate bune in conditii foarte diverse de lumina si de un obiectiv care sa imi satisfaca aproape toate cerintele in timpul unei calatorii prin zone geografice foarte diferite. Aveam mult de mers si trebuia sa reduc greutatea la minim. Plus ca fotografia de calatorie se face, de multe ori, mai pe fuga, astfel incat nu vrei sa incetinesti prea mult ritmul ca sa schimbi obiective de fiecare data cand schimbi subiectul. Si ar mai fi si motivul prafului: cand stii ca vei fi plecat cateva luni de zile, cu escale in desert, fara posibilitatea de a curata senzorul in caz de nevoie, vei dori sa folosesti un singur obiectiv. Solutia a fost kitul compus din Nikon D700 si obiectivul Nikkor 24-120mm f4.0 VR II. Intrucat eu iubesc in primul rand peisajele, mi-ar fi placut ceva mai wide de 24mm, insa, tinand cont de cele scrise mai sus, acesta a fost obiectivul all-around cel mai potrivit pentru o asemenea calatorie, chiar daca, dupa cum am observat, face dificila obtinerea de orizonturi drepte, indiferent de lungimea focala...

Ceea ce urmeaza este doar o foarte scurta trecere in revista a locurilor vazute. Si nu este un review de aparat. Nikon D700 este deja un veteran cu calitati cunoscute si apreciate de toata lumea, astfel incat nu voi intra in detalii tehnice si aprecieri ale camerei. De altfel, pozele au trecut intai printr-un soft de editare.

Dupa aproximativ 36 de ore cu trenul din Bucuresti, am ajuns in Moscova, unde e greu sa te concentrezi sa pozezi si altceva decat rusoaice. Laudele care li se aduc nu sunt deloc exagerate.

In Trans-Siberian, rusii iti vor spune mirati ca ei nu inteleg de ce sunt atrasi turistii de trenul asta. Pentru ei e doar un tren, iar unii fac drumuri aproape saptamanale cu el. Experienta este exclusiv culturala, intrucat nu vei vedea mare lucru pe geam. Teren drept cu paduri nesfarsite, intrerupte de 2-3 ori pe zi de cate o statie. Din fericire, in cultura intra si partea cu mancarea si bautura, asa ca nu te vei plictisi prea tare in tren, chiar daca nu stii rusa. Oamenii sunt foarte prietenosi si darnici. Te vor invita sa mananci cu ei si vor imparti cu tine sticla de votca. Si pe a doua. Si daca mai e nevoie, mai cumpara dintr-o halta. Depinde doar de rezistenta ta.

ISO 3200 f4.5 1/60s

ISO 3200 f4.5 1/60s

Lacul Baikal este cel mai adanc din lume si contine cel mai mare volum de apa dulce in forma lichida. In urmatorii ani va deveni, probabil, una dintre cele mai dorite resurse ale omenirii. Deocamdata, zona nu este foarte populata. Desigur, sunt cateva fabrici poluante chiar pe marginea lui, dar datorita marimii sale, lucrurile nu sunt inca grave, iar in ultimii ani oamenii au devenit constienti de importanta comorii pe care o au.

Vedere de pe Insula Olkhon.

Fereastra tipica siberiana in orasul Irkutsk, langa Lacul Baikal.

Mongolia este un loc atat de diferit de tot ce stim noi, incat nu ai cum sa nu il iubesti. Iti va ramane in suflet si iti va furniza motive de mirare mult timp dupa ce pleci. E un loc al contrastelor, al extremelor din toate punctele de vedere. Capitala este si singurul loc unde vei vedea strazi asfaltate. Doar cateva. In afara de soseaua care leaga Ulan Bataar de Rusia si cea spre China, totul se petrece in modul off-road. Mi-e greu sa cred ca vor asfalta vreodata mai mult de atat. Sau ca ar avea nevoie sa o faca. Poate doar chinezii sa isi faca ceva drumuri pana la zacamintele pe care vor sa le exploateze si care, spun economistii, vor face din Mongolia o tara cu o crestere economica foarte mare in scurt timp.

Copii si porumbei langa un templu budist in Ulan Bataar, capitala Mongoliei.

Prayer flags, asemantoare cu cele din Nepal si alte zone budiste.

Casa traditionala a nomazilor, numita ger. Din ce am citit, folosirea termenului de iurta nu e tocmai corecta in cazul Mongoliei. A se observa panoul solar si antena tv.

Interiorul unui ger, cu tot cu un televizor LCD in coltul din stanga sus. Dar sa nu va imaginati ca aveau, de exemplu, vreo sursa de apa pe undeva sau ca toaleta arata la fel de bine. Intotdeuna exista prioritati si nu e nevoie ca noi sa le intelegem...

In astfel de cazuri este esential formatul NEF. Zonele de highlights si shadow se pot recupera de multe ori, macar partial, in postprocesare.

Autostrada tipica mongoleza

Cel mai frumos rasarit de luna pe care l-am vazut vreodata m-a prins blocat intre cocoasele unei camile, intr-un tur de seara cu un grup de turisti. A trebuit sa fotografiez luna in timp ce eram leganat cu indiferenta, tinand aparatul cu o singura mana (cealalta ma tinea pe mine ancorat in sa, desigur), in conditii in care as fi folosit un trepied, in mod normal. Au iesit si vreo 2 cadre relativ nemiscate.
ISO 1000 f4.5 1/160s 120mm VR ON

In episodul urmator: China, Vietnam si Malaezia. Pana atunci, fotografii si povesti pe www.doruoprisan.com

Adauga comentariu

Numele afisat langa comentariile dvs.
Nu este afisat public.
Daca aveti un site web, link catre el aici.

Optiuni alerte e-mail comentarii noi la acest articolraspunsuri la comentariul meufara notificari

Nu exista comentarii publicate. Fii primul care adauga un comentariu!