Sziget 2015: povesti si fotografii de Ioana Epure

Ioana Epure ne prezinta impresii si fotografii de la Festivalul Sziget, ce a avut loc in perioada 10-17 august 2015 la Budapesta, in insula Óbuda, Insula Libertatii. Ioana a fost fotograf acreditat la festival si utilizat un aparat foto Nikon D600 cu obiectivele AF-S NIKKOR 24-70mm f/2.8G ED si AF-S NIKKOR 70-200mm f/2.8G ED VR II.

Sunt convinsa ca pentru oricare dintre cei 440 de mii de participanti la Sziget 2015, festivalul, cel mai mare din Europa Centrala si de Est, a fost o experienta fantastica. Pentru ca line-up-ul a fost unul dintre cele mai bune din ultimii ani, pentru ca organizarea este ireprosabila si pentru ca, dincolo de concerte, festivalul vecinilor nostri unguri este o salata delicioasa de experiente culturale, sociale si vizuale.

Pentru un fotograf, insa, toate astea sunt amplificate de faptul ca timp de sapte zile nu poti sa lasi aparatul jos, pentru ca in secunda in care ai facut asta a trecut pe langa tine un om imbracat in costum de Batman pe umerii altuia in costum de Superman, sau vreun membru incognito al unei trupe la care doar ce-ai dansat pana te-au lasat picioarele si care acum se plimba prin public mascat, ca in filme, de o pereche de ochelari de soare si o palarie cu boruri largi.

Nu a fost primul Sziget la care am participat ca fotograf acreditat (ultima oara am mai vizitat insula Obuda la editia din 2012), si atmosfera imi era familiara, insa anul acesta organizatorii au incurajat mult mai mult interactiunea formatiilor cu publicul, astfel incat de doua-trei ori pe zi am avut parte de sarituri in multime, crownsurfing sau plimbari ale solistilor prin pit-ul din fata scenelor mari, in privirile disperate alea baietilor de la security care nu stiau cum sa mai faca fata fanilor care mai aveau putin si rupeau gardurile.

Sziget-ul a avut, anul acesta, doua scene mari, principale, si inca vreo zece secundare. Asta inseamna, la un simplu calcul matematic, luand in calcul o medie de cinci trupe pe zi, pe scena (desi in unele locuri erau mai multe), ca in jur de patru sute de formatii si artisti au urcat pe scenele de la Sziget in cele sapte zile ale festivalului.

La acestia se adauga inca vreo cateva sute de street theatre performers, artisti de circ (Cirque de Sziget a avut reprezentatii de acrobatii si fire shows in fiecare zi), dansatori din toata lumea (la scena de reggae, latino si afro am dat inclusiv peste dansatori din Senegal si Brazilia) si o multime de oameni costumati care iti treceau prin fata camerei cand te asteptai mai putin si abia asteptau sa fie fotografiati. O frenezie de culori, expresii, multimi entuziasmate de oameni, pe care nu aveai cum sa nu le vezi.

La Sziget, fotografiile se fac aproape singure. Eu am fost ajutata de un Nikon D600, cu obiectivele AF-S NIKKOR 24-70mm f/2.8G ED si un AF-S NIKKOR 70-200mm f/2.8G ED VR II (esential in special pentru a fotografia formatiile de la scenele mari).

Intr-o ordine aleatorie, iata cateva din momentele mele preferate de la Sziget 2015:

1. Baloon Party, in prima zi a festivalului. Cateva mii de baloane colorate au fost impartite publicului si eliberate in acelasi moment in aer. De altfel, in fiecare zi am avut parte de astfel de petreceri: cu confetti, cu baloane de sapun, cu steaguri sau prafuri colorate, dar baloanele au fost de departe cele mai spectaculoase.

2. Concertele formatiiilor Awonlantion, Gogol Bordello, Dropckick Murphys, The Script, Limp Bizkit, Foals si Beatstakes. Pentru ca la fiecare dintre acestea formatiile au tinut publicul in priza, au interactionat cu fanii, solistii fie au sarit in multime, fie doar au dat mana cu fanii din pit, dar, in general, au demonstrat ca un concert este o experienta care trebuie sa depaseasca simpla redare a unor piese cunoscute. Din pacate, asta nu este o lectie pe care au invatat-o toti headlinerii. Spre exemplu, Kings of Leon au venit, au cantat si au plecat, lasand 90 de mii de oameni cu buza umflata, dezamagiti ca formatia abia a inganat 2-3 cuvinte si s-a limitat la a-si canta piesele, cumintel si usor plictisit.

3. Reprezentatia grupului argentinian de perfomeri Fuerza Bruta, intitulata La Globa, intr-un spatiu special amenajat in care publicul devenea o parte integranta a show-ului, un haos psihedelic de lumini, culori si sunete din care ieseai dupa jumatate de ora usor ametit. E greu de descris in cuvinte, sper ca fotografiile le fac mai multa dreptate.

4. Vizita masinii de pompieri in perimetrul scenei mari, nu pentru ca ar fi luat ceva foc, ci pentru ca era extrem de cald si nimic nu face fata mai bine caniculei decat un furtun supradimensionat. S-a lasat cu un party urias in jurul masinii, sub privirile amuzate ale fotografilor si ale pompierilor care, sa fim seriosi, oricum se plictiseau.

5. Show-ul de lumini al DJ-ului olandez Martin Garix, a carui prestatie a inchis festivalul, si care a fost cu adevarat epic, zece minute de flacari, lasere, artificii si 20 de mii de glowsticks presarate prin multime.

As mai fi putut sa vad si sa fotografiez o mie de lucruri la Sziget anul acesta, daca m-as fi putut clona, pentru ca spatiul este urias (mergi cam 30-40 de minute dintr-un capat in altul, mai ales cand e aglomerat), iar festivalul este cu mult mai mult decat o simpla colectie de formatii care canta pe niste scene. Este o exprienta atat de complexa, incat va invit sa o incercati cu incredere anul viitor. Va promit ca n-o sa fiti dezamagiti.

Cronici pe fiecare zi si mai multe fotografii aici.

Adauga comentariu

Numele afisat langa comentariile dvs.
Nu este afisat public.
Daca aveti un site web, link catre el aici.

Optiuni alerte e-mail comentarii noi la acest articolraspunsuri la comentariul meufara notificari

Nu exista comentarii publicate. Fii primul care adauga un comentariu!