Sibiu, mon amour - de Mihaela Tulea, membru NPS
M-am imprietenit cu teatrul inca din perioada liceului. Spectacole minunate precum “Egoistul”, “Gaitele” , “Cafeneaua”, “Puricele”, “Hamlet” si muuulte altele mi-au hranit nevoia de visare, de romantism, de a trai intr-o lume mai frumoasa, de a evada din cotidian. Teatrul este refugiul meu, locul de unde plec mai bogata sufleteste, unde pot jongla cu timpul, un spatiu in care magia te cuprinde sub toate aspectele. Sunt piese pe care le-am revazut de zeci de ori (fara exagerare), revelatia lumii invizibile suflandu-mi des in ceafa. Ma fascineaza actorii, simt energia care pulseaza in inimile lor, iubesc ochii care sunt vii si sticlesc aparte in functie de rol, naturaletea, fervoarea artistica, sinceritatea sau umorul lor. Aceasta viata secreta pe care ti-o poate oferi teatrul si unde totul este posibil (zeite inamorate de magari, centauri, oameni care-si vand sufletul diavolului, bufoni, relatii de familie care graviteaza doar in jurul banilor, regi ai zanelor sau imparatese ale amazoanelor etc.) este o “salvare afectiva” pe care o consider necesara si binefacatoare, ceea ce castigam in spirit fiind singurul lucru de netagaduit.
Urmarea fireasca a fost sa-mi doresc sa imortalizez momente din reprezentatiile teatrale la care mergeam. Anul acesta mi-am facut un cadou si, pe langa ceea ce fotografiam in Bucuresti, am participat la Festivalul International de Teatru de la Sibiu. Au fost zile pline de bucurie, muzica, teatru, dans. Strazile umplute pana la refuz de oameni care savurau fiecare moment, salile de spectacol uneori neincapatoare pentru iubitorii de teatru si experientele vizuale inedite au creat o atmosfera superba. Am trait o poveste in care faimosul dansator, coregraf si actor Mikhail Baryshnikov dansa pe poemele lui Joseph Brodsky, Robert Wilson interpreta unul dintre textele de baza ale literaturii experimentale de secol XX - Lecture on Nothing, am aflat cum arata caii din ceruri, m-am lasat dusa de mana spre Iad de catre „homo-porcus”, am coborat “In adancuri” intr-o lume in care demnitatea umana este desfiintata, am simtit “Iarna” in luna iunie, mi-am reamintit de ce iubesc florile de piersic… Toate acestea s-au intiparit adanc in minte si in suflet, m-au coplesit si incantat. FITS a devenit ca un “virus” pentru care nu doresc sa gasesc vreun leac in viitorul apropiat.
Am selectat imagini din urmatoarele spectacole:
“Faust” dupa J.W. Goethe
Scenariul si regia: Silviu Purcarete
“Metamorfoze” dupa Ovidiu
Regia: Silviu Purcarete
“Macbeth: Paint it, Black!” de Chih-Chieh Lu & Ming-Lun Wu
Regia: Show Ryuzanji
“Iarna” de Jon Fosse
Regia: Mihai Maniutiu
“In adancuri” de Maxim Gorky
Regia: Yuri Kordonsky
“Macbeth” dupa William Shakespeare
Regia: Tang Shu-Wing
“Minetti” de Thomas Bernhard
Regia: Rimas Tuminas
“Parfumul iubirii” de Zou Jingzhi
Regia: Ren Ming
“Rug” dupa Gyorgy Dragoman
Regia: Armin Petras
“Sarbatori fericite” dupa textele lui Neil LaBute (Furiile, Helter Skelter, Happy Hour)
Regia: Cristian Juncu
“Taina sufletului”
Autor si regizor: Philippe Genty
“Aglaja” dupa Aglaja Veteranyi
Regia si coregrafia: Stefan Lupu
“N-ai tu treaba!” de Catalin Stefanescu dupa „Danila Prepeleac” de Ion Creanga
Regia: Alexandru Dabija
“Rocky Horror Show” de Richard O’Brian
Regia: Cosmin Chivu
“All over your face”
Regia: Botond Nagy
“Sa fii rapus de frumos”
Un spectacol de Ohad Naharin
“Caii cerului”
Coregrafia: Rami Be'er
“Duhul Andaluziei”
Coregrafia: Rafael Estevez
“Simfonia corpului”
Coregrafia: Boram Kim
“Vertigo 20” & “Yama”
Coregrafia: Noa Wertheim
“#EmojiPlay”
Un spectacol de teatru coregrafic de Gigi Caciuleanu
“Masinaria nebuna a circului”
Regia: Vincent Dube
fotografie, sibiu, fits, teatru, mihaela tulea, 2017
citeste tot
citeste tot
citeste tot
citeste tot
citeste tot
citeste tot
citeste tot
citeste tot
citeste tot
citeste tot