19 martie 2009

Razvan Lupica - Despre Anina si oamenii ei

Anina este locul in care 10.000 de suflete cred intr-o poveste fara sfarsit, poveste inceputa in urma cu mai bine de 230 de ani. Orasul este asezat intr-una dintre cele mai frumoase si pitoresti zone ale Banatului, initial o localitate miniera. Cartierul "Orasul Nou", construit intre 1989 si 1992, parasit si apoi vandalizat in ultimii 15 ani, avea candva aspectul unei statiuni situata pe un platou care domina orasul.

Anina este un loc in care multa lume isi doreste sa ajunga, dar nu sa ramana. Am plecat in cautarea acestui loc cu gandul de a cunoaste oamenii si povestile locului.

Mult din ceea ce pentru noi majoritatea reprezinta semne ale civilizatiei, pentru ei este doar o absenta normala, o lipsa fireasca din viata lor. Cu toate acestea, nu pot trece peste lipsa unui mediu normal, a unui confort elementar. Fara oamenii Aninei am vedea doar un fundal gri, care arata ca in cel mai urat cosmar: blocuri intregi nelocuite, apartamente care in afara peretilor nu mai au nimic; tot ceea ce a fost lemn a fost smuls si pus pe foc. Printre aceste daramaturi, care aduc mai degraba cu scene din filmele despre sfarsitul lumii, am fost intampinat de copii, care inainte sa te sufoce cu intrebari iti dau "Buna ziua". Nu mi-a luat mult timp sa realizez ca singurele fiinte care mai inveselesc acest loc sunt copiii. Pentru ei eram "nenea Razvan", musafirul curios care vroia sa ii cunoasca mai bine decat oricine trecuse in ultima vreme pe acolo. I-am lasat sa se obisnuiasca cu prezenta mea pentru a putea surprinde mai bine emotia copilariei lor dintr-o simpla zi de august. M-am lasat purtat de ei prin fiecare colt al "Orasului Nou", unde isi creasera locuri de joaca. Am ramas impresionat si uimit de felul in care stiau sa se bucure si sa zambeasca, gesturi simple dar care contrastau profund cu locul. Am incercat sa le surprind fiecare privire, gest, traire, ceea ce era destul de greu pentru mine, fiind inca sub impactul locului care imi dadea o neliniste profunda.

S-a creat rapid o relatie speciala intre mine si subiectii fotografiilor mele, copiii fiind extrem de comunicativi. Am reusit sa retin pe pelicula momente unice, permitandu-mi astfel sa transmit mai departe prin imagini o poveste a unei lumi straine de noi.

In cele din urma am ajuns si in zona cea mai inalta a Orasului Nou, unde toate blocurile sunt parasite, iar la parter sunt adaposturi pentru animale. Blocurile arata acum de parca nu ar fi fost construite in totalitate, usile, ramele usilor si ale geamurilor au fost vandute sau transformate in lemne de foc, iar balustradele scarilor, gardurile si tot ce era din fier au fost duse la fier vechi. Eram deja pe teritoriul "Colonelului", singurul om care mai locuia acolo. Se mutase din partea inferioara a cartierului, cea locuita, in partea superioara, pentru a evita "aglomeratia" si "zgomotul". Omul cu grad de colonel, inginer si fost comandant militar al termocentralei Doicesti fusese primul roman care a pus la punct un program pentru asigurarea calitatii in domeniul nuclear. Acum scrie poezii.

In februarie, anul acesta, m-am intors la Anina cu dorinta de a mai sta putin cu acei oameni. De aceasta data in Anina era o liniste apasatoare. Semana mai degraba cu o Rusie inghetata. Nu misca nimic la acea ora, in afara de cativa localnici care incercau sa isi croiasca drum prin nametii ce treceau usor de genunchi.

Intrand in vorba cu ei mi-am dat seama ca fiecare om in parte a contribuit cu ceva la ridicarea orasului, oras ce traieste acum doar din vointa celor ce mai locuiesc acolo. S-au dovedit a fi extrem de prietenosi si sociabili. Am aflat de la ei istoria necenzurata a Aninei, istorie pe cale de a fi ingropata acum de catre tinerii locului.

Steierdorf, numele initial al Aninei, a fost infiintat in 1773, pe vremea administratiei austriece. La inceput, a fost doar o colonie muncitoreasca, formata din 43 de familii, activitatea lor de baza fiind exploatarea lemnului. Istoria s-a schimbat radical cu 7 ani mai tarziu, cand taietorul de lemne Mathias Hammer a descoperit o "piatra neagra si lucioasa", constatandu-se astfel ca era huila de cea mai buna calitate. La 15 decembrie 1863, a fost inaugurata prima cale ferata montana de pe teritoriul Romaniei, Oravita-Anina. Scopul aceste cai ferate a fost acela de a transporta carbunele extras din minele de la Anina pana la Dunare.

Acum Orasul Nou este doar o umbra a viziunii indraznete a Elenei Ceausescu, sub indrumarea careia s-a construit Termocentrala de Sisturi Bituminoase de la Crivina. Conceputa ca un proiect test. Termocentrala nu a functionat niciodata, iar dupa 1989 a intrat direct din stadiul de testare in cel de conservare.

Anina pare acum a fi doar o fantoma bantuita de spiritele trecutului si de amintirea ortacilor decedati in cumplitele accidente din mina.

Un singur gand ma nelinistea. Nu se mai simtea veselia de data trecuta. Absenta copiiilor facea acest loc mult mai trist. M-am bucurat sa aflu ca la acea ora sunt cu totii la scoala, iar cand va suna clopotelul acest loc se va umple din nou de viata!

Am indraznit sa bat la usa gradinitei, unde am fost intampinat cu un salut rostit in cor de Grupa Mica si Grupa Mare. Am ramas cu ei sa le ascult poeziile si cantecele, sa le surprind jocul. Am fost impresionat atunci cand Sergiu, copilasul care ma recunoscuse, mi-a aratat ca stie cum se pune filmul in aparat.

L-am intalnit apoi pe domnul de la etajul 3, apartamentul 10, care mi-a povestit despre "Ion din Anina" si cum a intrat Anina in istoria lumii din cauza lui. In Pestera cu Oase, situata langa oras au fost descoperite cele mai vechi ramasite din Europa ale omului modern. Ramasitele erau de fapt doar o mandibula, un rest de Homo Sapiens vechi de 40.500 de ani, care a fost botezat "Ion din Anina".

Am incercat si de aceasta data sa surprind macar putin din senzationalul vietii, din simplitatea si frumusetea oamenilor. Desi poate esenta este trista, am facut tot posibilul sa dau o nota calma si impacata fiecarei stari ale "actorului de moment". Gandul meu a fost sa ma intorc de la Anina cu un ansamblu de imagini care sa completeze fericit povestea acestui loc, dar am realizat ca fiecare imagine in parte are puterea sa povesteasca la fel de mult.

Timpul petrecut in Anina s-a devedit a fi o experienta de viata. Am avut multe de invatat de la oamenii acestui loc. "Nenea Razvan, eu nu mi-as forta norocul", au fost cuvintele unui copil care m-a surprins pe marginea blocului, la etajul 4, uitandu-ma in jos. Astfel de cuvinte m-au facut sa imi doresc sa ma intorc in Anina pentru a mai sta cu oamenii ei si pentru a incerca sa le transmit povestile mai departe, prin imagini.

Un articol de Razvan Lupica. despre, oamenii, razvan, razvan lupica, lupica, anina



Adauga comentariu
Numele afisat langa comentariile dvs.
Nu este afisat public.
Daca aveti un site web, link catre el aici.

Optiuni alerte e-mail
 Au fost adaugate 2 comentarii
Tihoi Gabriel
Tihoi Gabriel a scris pe 07-07-2013 la 20:59
Buna tuturor, in primul rand! Am citit comentariile anterioare si sunt profund dezamagit de superficialitatea celor care gandesc astfel... in primul rand, acest om (Razvan L., pe care nu-l cunosc si nu am niciun fel de relatie cu dansul) a fost acolo pentru a face publica povestea trista a unor oameni care isi duc traiul de pe o zi pe alta. Avem caBuna tuturor, in primul rand! Am citit comentariile anterioare si sunt profund dezamagit de superficialitatea celor care gandesc astfel... in primul rand, acest om (Razvan L., pe care nu-l cunosc si nu am niciun fel de relatie cu dansul) a fost acolo pentru a face publica povestea trista a unor oameni care isi duc traiul de pe o zi pe alta. Avem cale ferata unicat?!?! Avem lacuri si cascada de frumusete inegalabila?!?! Bineinteles ca avem, precum si multe alte lucruri minunate de la Dumnezeu. Dar cum ramane cu sufletul acestor oameni? Cum ramane cu nivelul lor de trai, cu mizeria in care traiesc, cu peisajul selenar de acolo? Credeti ca pe ei ii incalzeste iarna un articol sau un calificativ World Geography sau National Geographic?!? Cum puteti gandi astfel??? Razvan nu a facut altceva decat sa redea adevarul, fara nicio exagerare. Unde este problema? Nu inteleg comentariile astea lipsite de sens. Respect pentru munca lui si fotografiile excelente realizate, care ilustreaza stadiul in care a ajuns tara asta dupa pseudo-revolutia din '89. ..afiseaza tot comentariul
0
0
Silvia
Silvia a scris pe 09-02-2013 la 03:53
Multumesc Razvan Lupica, frumoasa promovare ai facut Aninei !
Daca te-ai gandit sa ingropi cu totul orasul acesta cu articolul tau , te dezamagesc putin.[Probabil ai fost numai in cartierele : Geuri si Orasul Nou (acolo unde sunt tigani), dupa cum vad ].
Ai uitat insa cateva detalii esentiale :
1) CALEA FERATA ANINA-ORAVITA este unicat in tara Multumesc Razvan Lupica, frumoasa promovare ai facut Aninei !
Daca te-ai gandit sa ingropi cu totul orasul acesta cu articolul tau , te dezamagesc putin.[Probabil ai fost numai in cartierele : Geuri si Orasul Nou (acolo unde sunt tigani), dupa cum vad ].
Ai uitat insa cateva detalii esentiale :
1) CALEA FERATA ANINA-ORAVITA este unicat in tara noastra percum si in sud-estul Europei, este monument istoric incadrat in grupa valorica "A" si constiutie pe drept cuvant o arta inginereasca. Inaugurata la 15 decembrie 1863, este cea mai veche cale ferata activa din Romania.
2) In apropierea Aninei sunt 3 lacuri(Buhui, Minis si Marghitas)
3)Cascada Biga, situata pe Paralela 45.
Site-ul The World Geography a desemnat cascada Bigar, din Muntii Semenic, langa Anina, drept cea mai frumoasa cascada din lume.
4) Pestera Grota Buhui , este cea mai mare din banat.
si ar fi multe de adaugat ....
Nu e de mirare ca toate in tara asta merg prost , pentru ca asa e mentalitatea romaneasca : "de ce sa ne promovam valorile cand puntem sa le ingropam mai repede . E mai simplu , nu?
..afiseaza tot comentariul
0
0
sebastian
sebastian a scris pe 30-03-2013 la 01:25
Rusine d-le Razvan !!!
0
0

Articole similare |
Articole recente
Intors recent din Zanzibar, Dragos Stoica, membru NPS, ne-a incantat cu fotografiile sale pline de culoare, caldura si fascinatia unui loc indepartat si a unei culturi diferite. Va invitam sa vedeti cateva fotografii si sa aflati de la Dragos...
citeste tot
Pelicula lui Cristian Mungiu, Dupa dealuri, a avut un succes enorm. A castigat premiile pentru cel mai bun scenariu si pentru cea mai buna interpretare feminina la Cannes. A fost numit cel mai bun film despre Romania din ultimii 20 de ani. A fost...
citeste tot
Pana acum cateva zile, imi lipseau cu desavarsire tema si ideea ultimului episod. Stiam, simteam ca imi mai ramasesera inca atat de multe scene de aratat si de istorisit, insa oricat le-as fi privit, nu reuseam sa le gasesc firul comun si sa le...
citeste tot
Venirea iernii ne trezeste, ca locuitori ai orasului, sentimente impartite. Pe de o parte e bucuria schimbarii peisajului, asezarea mantiei albe poate ascunde urmele orasului obosit, oferind pentru o vreme iluzia puritatii si curateniei. Griurile de...
citeste tot
Ieri, 19 decembrie 2011, Catalin Botezatu a facut o vizita la sediul magazinului Foto Hobby din strada Covaci nr. 7, unde a purtat o discutie cu cei prezenti despre experienta sa fotografica in Vietnam si Cambodgia alaturi de aparatul Nikon D7000 cu...
citeste tot
Majoritatea considera nudul ca fiind starea de a fi dezbracat, intr-un mod conceptual care este, de asemenea, dezgolit de identitate (de exemplu, un corp contorsionat, fara a fi vizibila fata, este un nud), imaginea trateaza corpul (care se intampla...
citeste tot
Mircea Savu este un fotograf profesionist cu mai mult de 15 ani de experienta si unul dintre cei mai renumiti fotografi de produs din Romania. Este, de asemenea, un trainer foarte activ in domeniul workshop-urilor foto, realizand in mod regulat...
citeste tot
Libraria Carturesti din Timisoara - str Mercy 7 - va gazdui in perioada 23 octombrie - 15 noiembrie expozitia de fotografie " Urban Kiss" semnata de Iulian Ignat. Expozitia cuprinde 35 de fotografii alb-negru realizate pe parcursul mai multor...
citeste tot
Luni, 30 martie 2009, este ultima zi in care puteti sa vizitati expozitia lui Iulian Ignat, "Razvan Mazilu - Urban Kiss" la ceainaria din cadrul librariei Carturesti Verona din Bucuresti. Fiind aproape de fnal, putem deja afirma ca reusita acestei...
citeste tot
Dinu Lazar este o legenda in lumea fotografilor din Romania. Ceea ce multi dintre nikonisti probabil nu stiu este ca dansul s-a declarat fan al brandului Nikon, asa cum o afirma si pe prima pagina a site-ului personal. Am incercat sa aflam mai multe...
citeste tot

© Nikonisti.ro 2008-2019. Toate drepturile apartin Nikon in colaborare cu Skin.

JavaScript este dezactivat.

Aceasta aplicatie necesita JavaScript pentru a functiona corespunzator. Browser-ul dumneavoastra nu suporta JavaScript sau scripturile sunt blocate.

Pentru a vedea daca browser-ul dumneavoastra suporta JavaScript, sau pentru a permite rularea scripturilor, cititi ghidul online al browser-ului dumneavoastra.

Actualizare browser

Folosesti un browser vechi ce te va impiedica sa vezi siteurile moderne,inclusiv noua noastra versiune.

Pentru a beneficia de toate facilitatile oferite te rugam instaleaza-ti un browser modern,ai mai jos alternative gratuite.

Instalarea va dura cateva secunde.