20 ianuarie 2012

Iarna in oras - ganduri despre fotografie intr-o zi de ianuarie in care primavara pare mai aproape ca niciodata

Venirea iernii ne trezeste, ca locuitori ai orasului, sentimente impartite. Pe de o parte e bucuria schimbarii peisajului, asezarea mantiei albe poate ascunde urmele orasului obosit, oferind pentru o vreme iluzia puritatii si curateniei. Griurile de asfalt raman undeva dedesubt, carosabilul nu mai tuseste a poluare. Vine iarna, vine zapada, vin sarbatorile, intram in alt an – prilej pentru statistici si liste “to do”. Vacanta si revenirea in sanul familei, zile in care putem merge la noul patinoar si sa-l intalnim chiar si pe Mos Craciun, in transmisiuni “live”. Aceasta schimbare aduce cu sine asadar o stare de spirit.

 

Pe de alta parte iarna inseamna frig, ninsori care ne iau prin suprindere ca de obicei, spleen-ul deszapezirii masinii, teama de polei si alunecari producatoare de vanatai. Nici bunica nu ne iarta, musai sa avem urechile infundate intr-o caciula groasa si mainile bine protejate cu manusile tricotate chiar de ea, inca de asta primavara. Zloata care ne tine departe de borduri si masini neatente care ne pot stropi din cap pana in picioare, respiratie agregata in abur cald - iar trebuie stersi ochelarii. Ghetele ude si picioarele inghetate, figurile crispate ale pietonilor care se grabesc catre casa, frig si gri. O stare de spirit.

Vorbind asadar despre iarna, o scurta incursiune “la prima vedere” poate contura doua lumi: una – a iernii idilice, cu zapada care pune stapanire pe oras, cu bulevarde albe cu copaci incarcati de zapada, cu o liniste izbavitoare care pluteste in aer si care parca ajuta si ea curatarea amprentei galagioase a orasului de zi cu zi, cu zilele de sarbatoare si vacanta mult asteptata. Alta lume – cea care da batai de cap atat meteodependentilor cat si onorabilitatilor orasului, lumea gerului, a cerului incarcat, a poleiului, a stressului gri si rece.

Iarna in oras are multiple fatete, conturand lumi complementare: aceea a iernii din ochii mei, ai visatorului sau a iernii din surasul sau incruntarea celorlalti straini pe care-i intersectez pe strada. Fotograful de strada se poate plasa favorabil de ambele parti, devenind un observator sensibil care poate pendula cu usurinta intre cele doua lumi.

O prima observatie legata de fotografierea in conditii nefavorabile am constientizat-o odata cu venirea unei ierni. “Am sau nu ceva de pozat in oras? Pe vremea asta? Brrr….imi vine sa stau in casa, nu sa ies pe strazi. Bine – dar daca nu ies in oras, nu pot fotografia. Ok, ies – dar cu ce ma deplasez, circulatia e intrerupta, metrul de zapada cazuta asta-noapte face traficul imposibil. Si pare atat de frig afara! Probabil e tare greu sa faci poze in conditiile astea”. Cu caracter general, acestea pot fi primele ganduri ale oricarui fotograf pus (pentru prima data) in fata iernii urbane.  La ora la care scriu aceste ganduri, iarna pare o amintire indepartata. Desi in plin ianuarie, nu a cazut inca nici macar 1 centimetru din zapada mult visata. In schimb pe fatadele din centrul orasului se plimba fulgi de nea proiectati de cine stie ce calculatoare. Pare ca e iarna, in aparenta. De fapt, daca ma uit bine la lumina, pare de primavara. Si totusi sa lasam memoria sa ordoneze gandurile si sa revenim la iarna in oras si la cateva sfaturi de fotografiere.

Presupunem ca a venit iarna aceea atat de fotogenica, cu zapada si un oras transformat intr-un pustiu de alb.  Inainte de toate un fotograf e bine sa fie conectat la starea vremii, sa nu fie surprins de caderea primei zapezi. Eventual sa fie acolo cu aparatul pregatit. Mai mult, o toamna m-a invatat ca adapostirea de ploaie te priveaza de a fotografia pe o vreme in care nu se incumeta multi la pozat. Poti fi printre putinii care surprind orasul intr-un moment cand altii abandoneaza fotografia in favoarea confortului. Poti face doar tu poze si starea orasului va fi portretizata acum doar de tine. Suna tentant… Si iarna e vorba in primul rand de acelasi lucru, fotografierea intr-un moment presupus neprielnic te poate face detinatorul unor cadre unice. Impulsul de a iesi iarna la fotografiat in oras poate fi initiat de aceste ganduri. Si daca uiti de frigul din ghete, de nasul rosu si de degetele care abia se mai destind insa exista o febrilitate a cautarii fotografiei celei mai expresive inseamna ca esti pe drumul cel bun, iarna rece e doar in afara ta.

 

Se intampla odata o noapte de decembrie – ziua nu a dat niciun semn de ninsoare, din contra, era o vreme blanda. Festivalul “Om bun” marca venirea sarbatorilor. Am intrat la concert pe o vreme blanda iar cand am iesit, pe la miezul noptii, ningea prima zapada intr-o liniste absoluta, cu fulgi mari. Oamenii suprinsi la cea ora erau usor imbracati, contrastul era chiar hazliu. Nu aveam aparatul pregatit, m-am lasat insa prada unui zambet interminabil. Ningea, in sfarsit ningea. De undeva din noapte, prin perdeaua de fulgi mari si lini au aparut doua personaje fantomatice pe care ii insoteau doua baloane mari. Ahhh, unde e aparatul?Au trecut. Mai jos, la intersectie, sub un bec al unui stalp de iluminat stradal, in ninsoare densa, un personaj cu o tuba de fanfara in spate se invartea in loc, nestiind incotro sa o ia. Ahhh, unde e aparatul? In scurt timp personajul a disparut printre fulgi. Sunt doua fotografii pe care nu le-am facut niciodata dar pe care le pot povesti oricand. Nu aveam aparatul pregatit si am invatat astfel o lectie. Prima zapada aduce o stare unica pe care e bine sa o lasi sa te imbratiseze si sa te lasi purtat.

Iarna in oras e frumoasa atata timp cat zapada aseaza albul si dizolva o liniste care te ajuta sa vezi altfel locurile. In timpul saptamanii orasul isi traieste tumultul cotidian. Subiecte sunt la fiecare pas si nu trebuie cedat tentatiei de fi comod. Se pot pierde cadre unice, maine vremea s-ar putea sa nu mai fie la fel. Iarna din ochii celorlalti poate fi un subiect consistent. Anonimatul in multime si o amestecare in spatiul cotidian te aduce aproape de oameni, efectele iernii sunt atunci vizibile daca reusesti sa ii privesti de aproape, cu atentie. Poti descoperi povesti desprinse din cotidianul unui moment care transforma orasul.

Vorbind despre frig in absenta zapezii, imi aduc aminte ca zilele sau noptile senine sunt si cele mai friguroase. In contre-jour, soarele de iarna e taios, lumina are tonuri rosiatice mai pronuntate, umbrele sunt mai lungi, contrastul mai puternic. Aburul poate desena siluete evanescente la orizont, lumina si umbra se pot juca intr-un dans al contrastelor. Frigul acelor de gheata, al cainilor zgribuliti, al oamenilor gri si incovoiati in cautarea unei pozitii cu pierderi cat mai mici de caldura.

 

O alta ipostaza climatica ne aminteste de tonurile de gri-albastrui, specifice iernii. Atunci putem miza pe o interpretare abstracta a elementelor cadrului cotidian – precum cablurile, firele, siluetele copacilor, detaliile fatadelor, elementele vegetale, etc.  Odata topita, zapada se transforma din nou intr-un cosmar al pietonilor si vehiculelor. Subiecte se pot afla la fiecare pas, in ciuda ambiantei neprietenoase. Suntem atenti in continuare la iarna din privirile celorlalti.

Nu e niciun secret ca idealul iernii urbane l-ar putea constitui, pentru fotograful expeditionist – acea ipostaza in care iarna a nins fara oprire, traficul a fost dezafectat, orasul e pustiu sub o masa alba neatinsa, fiecare pas mic inainte pare ca aduce cu sine o amprenta cu ecouri mari pentru omenire. Recunosc ca este iarna pe care o caut si astept in oras. Ea se intampla in general intr-o zi a sfarsitului saptamanii in care linistea pune stapanire pe oras. Ma inarmez atunci cu un aparat – doua, iau si cateva filme alb-negru sau curat un card cu poze din vacanta de asta-vara, imi iau manusile cu degete taiate si ma incumet intr-o expeditie care taie orasul pe din doua, la pas. Am grija la lumina si la durata ei – lumina buna de pozat se incheie acum pe la ora 16. Am grija sa iau eventual un filtru gri gradual pentru a separa mai bine zonele imaginii si pentru a specula mai bine albul strazilor. E o liniste care scoate orasul din tipatele lui si il aseaza intr-un spatiu atemporal, fara repere. Nimic nu se misca. Bulevardele devin parca mai lungi, granitele lor de cladiri sau copaci par ca niste strajeri cu mustati si haine albe. Eventual doar fulgii mari aduc aminte de gravitatie. Te umpli cu stare de ireal pe care il transpui in imagini la fiecare declansare. Atunci apare la iveala iarna din ochii tai. Orasul e doar al tau si esti un explorator singur intr-o lume complet noua dar careia ii stii bine harta si care merita sa fie cercetata cu fiecare pas.

E posibil sa uiti de frig. Aparatul expus exteriorului nu uita si bateria poate da semne rapide de cedare. E bine sa fii pregatit pentru temperaturi sub 0 grade desi producatorii de aparate nu mai garanteaza functionarea aparatului sub aceasta limita. Autofocusul poate deveni zgomotos (ce bine ca s-a inventat inainte focalizarea manuala). Bateria da semne ca se termina (ce bine ca exista si aparate pe film care nu folosesc baterii pentru a functiona). Nu, nu este o pledoarie pentru fotografierea pe film - pe timp de iarna. Atata doar ca puteti incerca sa puneti un film alb-negru intr-un aparat si veti vedea ca zapada arata uneori mai bine acolo, cu infinitele tonuri de gri subtil evidentiate.  

Orasul iarna? Trebuie asteptat, inteles, parcurs cu curaj, uitand de confortul propriu. Privind la ceilalti si la reactiile pe care iarna cu temperaturile ei variabile le trezeste, asteptand insa recitalul zilelor ireal de albe si pustii. Strazi albe, urmele si amprentele suprapuse ale soferilor grabiti, pietoni grabiti si ferindu-se pe cat posibil de afundarea in zapada sau in vreun ochi de apa inghetat, aer rece incarcat cu fulgi, lung de linie pe un bulevard mai lung ca niciodata, o liniste izbavitoare, abur, cerul incredibil de clar sau apasator, parcul plin cu rasete si patinatori, o lume care penduleaza intre tonuri de gri, intre toamne cu rosu de frunze si primaveri cu verde crud de frunze tinere.  O insula de alb cu o lume rece pe care fotograful observator o poate transforma cu imaginatie si caldura in povesti.

 

 

Fotografii si text Arh. Vlad Eftenie

despre, care, ianuarie, iarna, oras, ganduri, intr-o, primavara, pare, aproape, niciodata



Adauga comentariu
Numele afisat langa comentariile dvs.
Nu este afisat public.
Daca aveti un site web, link catre el aici.

Optiuni alerte e-mail
Nu exista comentarii publicate. Fii primul care adauga un comentariu!

Articole similare |
Articole recente
Pelicula lui Cristian Mungiu, Dupa dealuri, a avut un succes enorm. A castigat premiile pentru cel mai bun scenariu si pentru cea mai buna interpretare feminina la Cannes. A fost numit cel mai bun film despre Romania din ultimii 20 de ani. A fost...
citeste tot
Asa cum v-am anuntat acum cateva zile, incepem 2012 cu un concurs tematic potrivit lunii ianuarie, si anume "Iarna in oras". Desi in unele orase zapada nu a aparut inca, speram ca veti putea surprinde imagini care sa transmita cat mai bine subiectul...
citeste tot
Aveti cont pe nikonisti.ro? Daca da, atunci puteti urmari de astazi inregistrarea video de la seminarul foto Iarna in oras organizat de catre Nikon sambata, 14 ianuarie si prezentat de fotograful Serban Mestecaneanu.   Seminarul foto, de peste...
citeste tot
Concursul Se cauta fotografia lunii isi schimba infatisarea. Primul pas este sa realizam seminariile foto legate de tema concursului inainte de inceperea inscrierilor. Mai multe informatii despre concurs veti putea afla saptamana viitoare. Pana...
citeste tot
Ieri, 19 decembrie 2011, Catalin Botezatu a facut o vizita la sediul magazinului Foto Hobby din strada Covaci nr. 7, unde a purtat o discutie cu cei prezenti despre experienta sa fotografica in Vietnam si Cambodgia alaturi de aparatul Nikon D7000 cu...
citeste tot
Majoritatea considera nudul ca fiind starea de a fi dezbracat, intr-un mod conceptual care este, de asemenea, dezgolit de identitate (de exemplu, un corp contorsionat, fara a fi vizibila fata, este un nud), imaginea trateaza corpul (care se intampla...
citeste tot
Mircea Savu este un fotograf profesionist cu mai mult de 15 ani de experienta si unul dintre cei mai renumiti fotografi de produs din Romania. Este, de asemenea, un trainer foarte activ in domeniul workshop-urilor foto, realizand in mod regulat...
citeste tot
Pe o vreme nehotarata cu lapovita mai degraba decat ninsoare, ne-am strans ca de obicei (sau poate mai putini decat de obicei) sambata dimineata sa colindam strazile orasului nostru drag, Bucuresti, cu aparatele foto in mana, pregatiti sa surprindem...
citeste tot
Anina este locul in care 10.000 de suflete cred intr-o poveste fara sfarsit, poveste inceputa in urma cu mai bine de 230 de ani. Orasul este asezat intr-una dintre cele mai frumoase si pitoresti zone ale Banatului, initial o localitate miniera....
citeste tot
Dinu Lazar este o legenda in lumea fotografilor din Romania. Ceea ce multi dintre nikonisti probabil nu stiu este ca dansul s-a declarat fan al brandului Nikon, asa cum o afirma si pe prima pagina a site-ului personal. Am incercat sa aflam mai multe...
citeste tot

© Nikonisti.ro 2008-2020. Toate drepturile apartin Nikon in colaborare cu Skin.

JavaScript este dezactivat.

Aceasta aplicatie necesita JavaScript pentru a functiona corespunzator. Browser-ul dumneavoastra nu suporta JavaScript sau scripturile sunt blocate.

Pentru a vedea daca browser-ul dumneavoastra suporta JavaScript, sau pentru a permite rularea scripturilor, cititi ghidul online al browser-ului dumneavoastra.

Actualizare browser

Folosesti un browser vechi ce te va impiedica sa vezi siteurile moderne,inclusiv noua noastra versiune.

Pentru a beneficia de toate facilitatile oferite te rugam instaleaza-ti un browser modern,ai mai jos alternative gratuite.

Instalarea va dura cateva secunde.