Interviu cu Olav Urdahl - Cele mai memorabile imagini nu au fost publicate niciodata!

Olav Urdahl este un fotograf norvegian cu 35 de ani de experienta in fotojurnalism si fotoeditare. Experienta bogata a acumulat-o in multe misiuni si proiecte in toata lumea. Imaginile lui au fost preluate de-a lungul timpului de catre agentii de presa si au fost publicate in multe ziare si reviste din intreaga lume, inclusiv Newsweek.

Dupa 28 de ani petrecuti la Aftenposten, cel mai mare ziar din Norvegia, Olav si-a dat demisia si a pornit intr-un drum de cautare si regasire in care spera sa se dedice in intregime genului de fotografie care ii face placere. Asa l-am intalnit in Vama Veche unde a sustinut un workshop emotionant despre fotojurnalism in cadrul festivalului de fotografie si film Vama sub Lumini de Oscar.

Nikon: Ce inseamna fotografia pentru tine?

Olav Urdahl:  Am tinut in mana un aparat de fotografiat pentru prima data cand aveam 6 ani. Apoi nu am mai fotografiat multi ani. Insa mai am inca 8 fotografii pe care le-am facut atunci pe film. Cand am implinit 15 ani am decis sa imi cumpar un aparat doar pentru mine. Si de atunci fac fotografie, ma dedic si traiesc din fotografie. Acum pot spune ca pentru mine fotografia reprezinta multe lucruri: munca, relaxare. Insa mai este si un cod aparte. Este o forma de exprimare dar si o modalitate de a te ascunde, de a te forta sa faci lucruri.

Nikon: Ce gen de fotografie te defineste?

Fotografia documentara si jurnalistica ma definesc in egala masura, avand in vedere ca asta fac de peste 35 de ani. Dar, intotdeauna am facut fotografii si pentru mine, in afara de cerintele unui ziar sau unei agentii. Asta voi face si acum de vreme ce am renuntat la slujba mea la ziar si voi fi pe cont propriu. Asadar, voi face multe proiecte personale pentru ca eu ma consider un povestitor in imaginile mele. Cred ca voi face in continuare fotografie documentara, dar voi explora si alte genuri fotografice.

Nikon: Cine esti de fapt in spatele aparatului de fotografiat?

Olav Urdahl:  Cel mai bun aparat de fotografiat este in primul rand ochiul meu. De acolo incepe totul. Vad si experimentez lucruri in jurul meu. Si de indata ce simt ca este o poveste buna de spus, iau aparatul sa inregistrez. Nu stiu daca sunt creator sau narator de realitati. Nu regizez niciodata nimic din ceea ce se intampla in fata aparatului de fotografiat. Dar, in acelasi timp, simt ca atunci cand fac fotografii documentare nu pot sa fiu 100% obiectiv. Eu aleg sa indrept aparatul de fotografiat intr-o anumita directie si nu in alta. Aleg unde pun focusul, distanta focala, timpul de expunere, profunzimea. Si asta poate altera franturi de realitate. Sunt alegeri ale tale. Multi fotografi imi spun ca ei doar fac fotografii intr-o scena. Dar eu cred ca un fotograf face mereu alegeri asupra a ceea ce doreste sa transmita mai departe. Si sunt si lucruri pe care un fotograf nu le vede intr-o situatie de documentare sau jurnalism. Important este sa fii constient si onest asupra acestor detalii.


Nikon: Consideri ca ai liberatate in genul de fotografie pe care o abordezi?

Olav Urdahl:  Absolut. Editorii de stiri imi pot spune doar ca vor ca eu sa ma duc intr-un loc si sa fac un reportaj despre un subiect anume. Dar eu sunt cel care la intoarcere spune povestea. Si tocmai de aceea este obligatia si raspunderea mea de a oferi o poveste cat mai reala.

Nikon: Ce te diferentiaza fata de alti fotografi?

Olav Urdahl: Nu ma gandesc prea mult la asta. Desi sunt constient ca fiecare imagine pe care o furnizez trebuie sa iasa in evidenta in noianul de imagini ce insotesc stirile dintr-o zi. Lumea digitala a schimbat total perceptia asupra imaginilor. Cand totul era doar print, era de ajuns sa ai o imagine puternica pe prima pagina a ziarului si spuneai prin ea o intreaga poveste. Acum lumea vrea sa afle toate detaliile din mai multe imagini, fara sa mai citeasca textul. Ceea ce fac insa mereu este sa fiu onest in ceea ce fac. Ma intristeaza putin sa vad ca in ultima vreme interesul oamenilor este spre divertisment si mai putin spre documentare si stiri.

Nikon: Folosesti Nikon de multi ani. Ce imagine memorabila ai cu Nikon?

Olav Urdahl: Ah, am multe. Cea cu circul este extrem de interesanta si importanta pentru mine. M-am urcat in cel mai inalt loc din cortul circului si am facut o fotografie astfel incat sa arat cititorilor la ce dimensiune performeaza artistii. Inaltimea era ametitoare, iar eu eram deasupra lor atarnat de un cablu fotografiind cu un fisheye.

Dar cea mai puternica imagine este in jurul unei povesti de familie care a devenit parte dintr-un dezastru international. Cand tsunami a lovit Thailanda era 5 dimineata. La ora 9 am primit un telefon ca trebuie sa plec intr-acolo in 2 ore. Am plecat eu, un reporter si un preot norvegian. Cand am ajuns la fata locului am intalnit o familie norvegiana care isi pierduse baietelul de 8 luni. Parintii impreuna cu 3 copii, 2 gemeni de 5 ani si baietelul de 8 luni erau in concediu in Thailanda. Cand s-a declansat dezastrul, fiecare parinte a luat cate unul dintre gemeni de mana iar tatal a luat copilul de 8 luni in brate. Doar ca bebelusul i-a fost smuls din brate de catre valul puternic.

Misiunea noastra era sa insotim familia prin spitale si la morga, in incercarea de a gasi copilul si sa documentam acest proces. Am mers multe zile fara sa gasim nimic. Era in  ajunul anului nou, stateam cu mai multi jurnalisti la o masa si cineva ne-a spus ca e possibil sa se fi gasit copilul. Am plecat repede intr-acolo doar eu, jurnalistul si preotul impreuna cu familia. In drum spre locul respectiv, le-am spus parintilor ca as vrea sa fotografiez intreg procesul, dar ca nu vreau sa fotografiez copilul. Si asta a fost intelegerea.



Am ajuns la locul respectiv si in timp pe urmam familia, eram cu aparatul la ochi si faceam poze constant. Fotografiam de zor cand, prin vizor, am vazut un oficial tailandez ca vine cu un sac in brate. In sac era copilul de 8 luni. Din reflex am continuat sa fotografiez, dar de indata ce am realizat ce se intampla m-am oprit. Am insa si acum doua cadre cu acel copil, dar nu le-a vazut nimeni niciodata desi sunt convins ca ar fi ajuns pe prima pagina a ziarului.

Cuplul a decis sa incinereze copilul in Thailanda pentru ca nu ar fi avut voie sa vina cu trupul neinsufletit in Norvegia, dar ar fi putut aduce cenusa. Si pe tot parcursul procesului de recunoastere a copilului si procesului de inmormantare am continuat sa fac fotografii. Acele fotografii au intrat ulterior in articol.

Dar cele mai memorabile si emotionante imagini din cariera mea nu au vazut niciodata printul. Le voi pastra mereu in amintire si pe un hard disk.

Nikon: Cine esti in spatele aparatului de fotografiat?

Olav Urdahl: Uneori cred ca sunt un  fel de detectiv si ii spionez pe ceilalti si ceea ce se intampla in jurul meu. Parca Mary Ellen Mark a spus ca "fotografia este un act ofensator". Si eu cred asta intr-o oarecare masura. Dar in egala masura imi permit sa am emotii in timpul unui eveniment. Particip intr-un fel acolo. Si daca nu mi-as da voie sa am emotii, nu as putea transmite ceva puternic. Nu as mai spune ceva real.

Nikon: Ce echipamente Nikon ai testat si care iti plac?

Olav Urdahl: Imi place Nikon pentru ca se adapteaza fiecarei situatii de fotojurnalism. Nikon F2S a fost un aparat drag mie. Acum folosesc un Nikon D600, doua Nikon D3 si foarte multe obiective, cu focale diferite de la un fisheye vechi de 6mm pana la 400 de mm.

Adauga comentariu

Numele afisat langa comentariile dvs.
Nu este afisat public.
Daca aveti un site web, link catre el aici.

Optiuni alerte e-mail comentarii noi la acest articolraspunsuri la comentariul meufara notificari

Nu exista comentarii publicate. Fii primul care adauga un comentariu!