Hai-hui cu Nikon prin Asia de Sud-Est: Hanoi
Nu stiam foarte multe despre Vietnam, nu vazusem decat cateva emisiuni la televizor si citisem cateva pareri scrise pe blogurile de calatorie. Nu stiam nimic despre comunism decat din surse secundare pentru ca m-am nascut in 1984. Mi-aduc aminte decat cateva cozi la care eram mutata din brate in brate pentru ca persoana care ma tinea sa primeasca acelasi produs de doua ori. Asa ca, din dorinta de a afla mai multe despre acest loc exotic-comunist, am hotarat sa il strabatem de la Nord la Sud, incepand cu Hanoi, capitala Republicii Socialiste a Vietnamului. 
82 mm/ f7.1/ 1/640/ ISO 400/ Manual
Am fost intampinati de unul din membrii agentiei locale de turism de unde cumparasem turul. Avea in mana o pancarda pe care scria numele nostru asa ca emotiile privind plata anticipata a excursiei disparusera.
Drumul de la aeroport spre Hanoi a fost unul foarte lung. Desi sunt numai 60 de km, viteza de croaziera a noului nostru prieten vietnamez, Ly, era de 35-40 km/h. Asadar am facut 2 ore pana la hotel pe un drum aglomerat si marginit de campurile cu orez. Din cand in cand apareau localnici care munceau pe camp, purtand pe cap acele palarii conice, axact asa cum vazusem in fotograii.
200 mm/ f5.6/ 1/250/ ISO 200/ Manual
Cu cat ne apropiam de oras cu atat numarul motoretelor devenea mai mare. Multe treceau pe langa noi si pareau prea vechi si prea folosite ca sa mai poata functiona. In plus, carau greutati disproportionant de mari pentru un astfel de vehicul: saltele de pat, frigidere, rate vii atarnate de ghidon. Am vazut si toti membrii familiei pe motoreta, iar cei 3 copii cred ca nu depaseau varsta de 5 ani.
18 mm/ f3.5/ 1/250/ ISO 500/ Manual
Imediat ce am ajuns in Hanoi am fost intampinati de haos. Este genul de oras pe care ori il iubesti, ori il urasti. Este un oras ciudat, un amestec de vechi si nou. Rate gatite , alaturi de alte soiuri de carne neidentificabile atarna la ferestrele restaurantelor. Statui ce comemoreaza eroul comunist, temple budiste, arhitecturi cu influente coloniale franceze. Toate acestea completate cu accente occidentale, magazine cu telefoane mobile, internet café-uri, fast-food-uri, cafenele. Cosurile cu bagehete si mirosul cafelei iti reamintesc constant de istoria tarii. Dar peste tot si toate se simte prezenta de necontestat a ochiului vigilent al Partidului Comunist Vietnamez.
18 mm/ f3.5/ 1/200/ ISO 800/ Manual
18 mm/ f3.5/ 1/125/ ISO 800/ Manual
120mm/ f5.6/ 1/160/ ISO 800/ Manual
18 mm/ f4/ 1/400/ ISO 160/ Manual
60 mm/ f5/ 1/125/ ISO 1000/ Manual
50 mm/ f4.8/ 1/100/ ISO 800/ Manual
Puhoiul de motoscutere, mizeria si poluarea amestecata cu umiditatea locului te poate face sa il urasti. Oficial sunt peste 6 milioane de locuitori in Hanoi si 3 sferturi dintre acestia conduc o motocicleta. Sunt peste tot, vin din toate directiile, fara reguli de circulatie. Pietonii merg si ei pe sosea deoarece trotuarul este ocupat cu motoretele parcate. Peste tot acest balamuc, sunetul claxoanelor este neintrerupt. Este aproape imposibil sa fotografiezi si sa nu ai un scuter in cadru.
18 mm/ f3.5/ 1/400/ ISO 500/ Manual
32 mm/ f4.5/ 1/320/ ISO 250/ Manual
55 mm/ f4.8/ 1/160/ ISO 800/ Manual
18 mm/ f3.5/ 1/100/ ISO 800/ Manual
46 mm/ f4.8/ 1/320/ ISO 800/ Manual
Prima noastra iesire pe strazile Hanoiului a fost o adevarata aventura. Ne-am descurcat bine pana la prima intersectie unde am stat vreo 10 minute si am privit cu teama traficul. Oare sa traversam sau sa ne intoarcem? Imaginati-va o intersectie fara semne de circulatie, plina de pietoni, biciclete, masini si, bineinteles, puhoiul de motorete venind din toate directiile. In plus, cu toate ca teoretic exista reguli de prioritate, in practica nu le intalnesti. Spre uimirea noastra, nimeni nu se oprea sa acorde prioritate. Toti participantii la trafic intrau fara frica direct in intersectie.
18 mm/ f3.5/ 1/250/ ISO 500/ Manual
Ne-am luat inima in dinti si am inceput sa ne strecuram prin haos pentru a ajunge pe celalalt trotuar. Ca sa fie si mai provocator, toate strazile arata la fel si la fiecare intersectie isi schimba denumirea. Dupa cativa pasi ne-am dat batuti si ne-am oprit la o cafenea, asezata perfect pe coltul aglomeratei intersectii de unde puteam privi traficul in timp ce savuram lichoarea neagra.
50 mm/ f4/ 1/100/ ISO 1000/ Manual
Ametiti de ceea ce se intampla in jurul nostru, ne-am intors a hotel sa ne reface, caci mai aveam de stat in Vietnam inca 13 zile.
A doua zi, dis de dimineata, Ly ne astepta in fata hotelului sprijinit de un Bentley, dar care din pacate nu era pentru rasfatul nostru, ci era masina patroanei hotelului. Diferentele dintre saracie si bogatie sunt foarte mari. Langa Bentley-ul patroanei era o batranica ce vindea mancare la punga.
18 mm/ f3.5/ 1/120/ ISO 800/ Manual
Urma un tur al orasului incheiat cu un spectacol de papusi in apa.
Am inceput bizar pentru mine cu o vizita la mausoleul unchiului Ho, cum ii spun vietnamezii, sau Ho Chi Minh cum e trecut in toate cartile de istorie. Dupa ce am asteptat vreo 20 de minute la o coada stricta, alaturi de japonezi blindati cu Nikon din cap pana in picioare si localnici veniti sa-si prezinte omagiile, am fost dezechipati de aparatele foto, camerele video si telefoanele mobile. Condusi si paziti in acelasi timp de militari inarmati am fost indrumati pe covorul rosu ce ducea spre mausoleul din marmura in care isi traieste somnul de veci conducatorul absolut al vietnamezilor.
18 mm/ f5.6/ 1/400/ ISO 200/ Manual
56 mm/ f5.6/ 1/400/ ISO 200/ Manual
Contrar a ceea ce cred multi, Ho Chi Minh nu a fost un prototip al conducatorului comunist incult si needucat, ba din contra, provenind dintr-o familie burgheza a beneficiat de o eductie si instructie alese.
20 mm/ f4/ 1/40/ ISO 1000/ Manual
Inauntru, intr-o camera luminata difuz, se afla sarcofagul de sticla unde trupul unchiului Ho se odihneste imbalsamat, pastrat la rece si pazit de garda de onoare militara, timp de 38 de ani. Regulile de vizitare sunt stricte: picioarele trebuie sa fie acoperite, vizitatorii nu au voie sa vorbeasca, nu au voie sa tina mainile incrucisate sau in buzunare, deplasarea se face in sir indian, iar fotografierea este interzisa cu desavarsire.
Oamenii se inclina in fata sarcofagului, dar sunt convinsa ca marea majoritate o fac din obligatie si nu din convingere. Exista fara indoiala si cativa ce varsa o lacrima sincera in amintirea vreumurilor cand “tatucul” era inca in viata.
Dupa acest moment de reculegere, mai mult pentru ghid decat pentru noi, am continuat turul obiectivelor culturale cu Templul Literaturii, un loc mult mai relaxant, interesant, plin de istorie, cultura si presarat in acelasi timp de omniprezentele sloganuri mobilizatoare comuniste. Muzeul gazduieste academia imperiala, infiintata in 1076 pentru a instrui membrii familiei regale si pe cei ai aristocratiei. A functionat timp de 700 de ani.
22 mm/ f8/ 1/250/ ISO 500/ Manual
22 mm/ f3.8/ 1/250/ ISO 500/ Manual
18 mm/ f3.5/ 1/40/ ISO 800/ Manual
18 mm/ f3.5/ 1/40/ ISO 800/ Manual
22 mm/ f9/ 1/200/ ISO 400/ Manual
Incarcati de atata istorie si induiosati de lacrimile ghidului (se emotionase puternic povestindu-ne “aspecte din viata si lupta tovarasului Ho”), ne-am oprit sa mancam intr-un restaurant micut dedicat exclusiv turistilor. L-am intrebat pe Ly daca doreste sa ni se alature, insa acesta ne-a refuzat politicos spunand ca el prefara sa manace pe strada. Am inceput cu o supa de porumb cu gelatina, nu chiar pe gustul meu, apoi la felurile urmatoare un fel de pachetele de primavera cu salata de morcovi si ardei gras, asezonata cu sos de peste, niste feluri cu carne, iar la final pepene.
60 mm/ f5/ 1/50/ ISO 500/ Manual
18 mm/ f3.5/ 1/50/ ISO 500/ Manual
Sincer, am avut mari probleme cu mancare in Vietnam si rar am gasit ceva care sa imi placa. Asa ca am plecat aproape nemancata spre locul unde trebuia sa vedem specatcolul cu papusi.
In drum spre teatru, printre miile de motorete care ne inconjurau si claxounau haotic, am vazut cele 3 litere magice ale fast food-ului renumit pentru puiul prajit. I-am spus lui Ly sa opreasca imediat masina! Acesta speriat, nestiind ce am patit s-a conformat. I-am spus sa astepte si am sarit din masina tintind intrarea “taramului fagaduintei satisfactiei culinare”. Pe jumatate iesita din masina, i-am auzit sfaturile privind deplasarea prin traficul nebunesc: nu trebuia sa ma opresc, nu trebuia sa ocolesc motoretele ci trebuia sa traversez cu o viteza constanta, inceata pentru a nu fi lovita. “Tu mergi si ei te vor ocoli, nu te claxoneaza sa te dai la o parte, ci doar te atentioneaza ca sunt langa tine si urmeaza sa treaca”. Foamea m-a facut sa ma descurc ca un adevarat localnic si am ajuns nevatamata inapoi la masina, cu provizii de pui prajit si pentru mai tarziu. Pana la teatru m-am exprimat monosilabic in timp ce savuram mancarea. Incercand sa ma consoleze, Ly imi spune stau linistita caci fast food-ul respectiv este un brand international faimos si probabil nu o sa mai dureze mult pana cand isi va face aparitia si in Romania. Saracul nu intelegea ca in realitate eu nu mancasem nimic de doua zile.
Am ajuns si la faimosul wather puppet show. Parerea mea? E interesant si merita vazut o data. Doar o data. Este o traditie vietnameza ce dateaza de 1000 de ani. Papusile sunt facute din lemn lacuit. Specatcolul are loc intr-un mic bazin cu apa pana la talie. Papusarii sunt de asemenea in bazin, in spatele unei cortine, iar papusile sunt manuite prin intermediul unor bete lungi aflate de cele mai mult ori sub niveleul apei.
200 mm/ f5.6/ 1/30/ ISO 1000/ Manual
62 mm/ f5/ 1/30/ ISO 1000/ Manual
Dupa spectacol, Ly imi spune ca si-a inchiat ziua de lucru si ca pana la hotel ne vom duce cu un fel de risca, o bicicleta cu locul de pasageri in fata ghidonului.
20 mm/ f3.8/ 1/150/ ISO 200/ Manual
M-am gandit ca este o buna modalitate de a vedea si simti atmosfera orasului. Ne-am urcat fiecare in vehiculul sau si am pornit spre hotel. Pe drum mi-am dat seama ca tot acel haos al strazilor avea totusi un oarecare sens. Toate magazinele dintre doua intersectii vindeau acelasi tip de produse, fiecare straduta avea o tema. Am inceput sa memeorez produsele pentru ca in viitor sa stiu sa ajung la hotel. Sintetizand, din zona teatrului spre hotel se ajunge cam asa: inainte pe strada cu haine continuam pe cea cu sculpturi apoi pe cea cu tapiterie. Facem stanga pe strada cu vopsele, continuam pe cea a tinichigiiilor, anjungem iar pe una cu haine si pe drapta vom gasi hotelul. Daca vedeam fermoare inseamna ca am mers prea departe si trecusem de hotel. Ajunsi la locul de cazare am inteles de ce toti poarta acele masti ce le acopera nasul si gura. “Nu se poate respira” , cand inspiri simti cum tot praful si gudronul din tevile de esapament ale motoretelor iti zgarie si se depun de caile respiratorii.
18 mm/ f3.5/ 1/250/ ISO 500/ Manual
28 mm/ f4/ 1/250/ ISO 500/ Manual
22 mm/ f3.8/ 1/250/ ISO 500/ Manual
38 mm/ f4.5/ 1/250/ ISO 500/ Manual
90 mm/ f9/ 1/150/ ISO 320/ Manual
32 mm/ f6.3/ 1/150/ ISO 320/ Manual
Dupa o tuse sanatoasa ce are ca rol eleiminarea acestor “mici impedimente respiratorii” am intrat multumiti in holul hotelului ce era invaluit in aer conditionat.
In ultima zi, inainte de a pleca, am vizitat un atelier de tablouri confectionate din coji de ou si cochilii de perle. Artistii deseneaza modelele pe placi de bambus, le lacuiesc, apoi lipesc cojile de ou si scoicile pentru a umple conturul deja desenat. Cojile sunt uscate, faramitate si asezate in asa fel incat prin reflexia luminii sa redea nuanta dorita de artist. Creatiile sunt spectaculoase si implica un volum de munca si o rabdare immense.
18 mm/ f3.5/ 1/100/ ISO 800/ Manual
56 mm/ f5/ 1/100/ ISO 800/ Manual
32 mm/ f4.2/ 1/100/ ISO 800/ Manual
35 mm/ f4.2/ 1/100/ ISO 800/ Manual
Nu am putut iesi din ateleier fara sa cumpar unul micut, caci mai aveam in fata 70 de zile de calatorie iar locul din bagaje era limitat.
Am plecat din Hanoi cu gandul ca voi scapa de miile de motorete, de poloarea coplesitoare, de mirosurile amestecate ale mancarurilor gatite la colt, de gunoiul aruncat peste tot.
Insa acesta fusese doar inceputul calatoriei mele vietnameze. Va urma.
24 mm/ f3.8/ 1/250/ ISO 250/ Manual
Text si fotografii: Dana Dociu
citeste tot
citeste tot
citeste tot
citeste tot
citeste tot
citeste tot
citeste tot
citeste tot
citeste tot
citeste tot