23 septembrie 2011

Un prim pas prin infinita Indie - Pushkar - episodul IV

Nu cred ca exista ceva pe lumea asta care sa ma fascineze mai puternic si mai adanc decat Trecutul. Raman uneori nemiscat cu ochii tinta la cate un gest sau o scena, ceva banal din prezentul de acum si fara sa vreau imi apare in minte intrebarea: "oare de cate mii de ani s-a repetat pana acum aceasta secunda? cati oameni or mai fi trait-o si oare cum au simtit-o ei diferit fata de mine?".

Ce pacat de lucrurile si vietile de mult trecute la care nu mai avem acces decat prin fotografii si marturii arhivate. Insa ce uimire si ce adevaruri uitate ne rezerva acele cateva coltisoare de viata contemporana, pastrate cat de cat la fel ca pe vremea aparitie lor...


Undeva in mijlocul Rajahstanului, acolo unde incepe desertul catre Pakistan, gasesti un orasel mic si linistit, pe numele lui Pushkar, unde ca turist, poti sa iti acorzi o tihna de cateva zile, obosit deja de praful drumurilor prin multele sate indiene.



Asezarea, chiar de la prima vedere, tinde sa te pacaleasca putin, aruncandu-ti in fata frumusetea arhitecturala si incarcarea religioasa ale unui oras provincial pierdut in mijlocul Indiei insorite... Dar Pushkarul nu este numai ceea ce se vede, el ascunzand cu sine un "secret": de sute de ani, pentru 5 zile, candva in Octombrie sau Noiembrie, dupa cum se arata luna plina, locul se deschide celor cateva zeci de mii de pelerini care vin sa se roage la singurul templu din lume al lui Brahma, Zeul creatiei in religia Hindusa.


Insa despre sarbatoarea spirituala a Pushkarului, va rog pastrati curiozitatea pana la episodul urmator. Ceea ce vreau sa va arat acum insa, pe mine unul m-a fermecat mult mai mult din insusi motivul cu care am inceput acest episod, trecutul, istoria. Targul de camile de langa Pushkar, nu este numai cel mai mare iarmaroc de pe continentul Asiatic, insa asa cum se intinde el peste cele cateva dealuri si vai din desert, a reusit sa pastreze ceva din izul nomazilor care l-au nascut acum sute de ani.



Nu a fost pentru mine placere mai mare in toata India, decat sa o iau la pas cu doua ore inainte de rasaritul soarelui si sa strabat cararile si dealurile acestei "asezari" atemporale, printre oameni, corturi, mirosuri si ragete de camile, toate venite dintr-un trecut deloc recent. Am incercat din nou sa fac abstractie si am eliminat toate lucrurile, unghiurile si elementele care tradau ca ma aflu in prezentul acesta, incercand pentru cateva zile, sa imi spun ca sunt undeva in anul 1900, 1800 si tot asa...

 



Spectacolul diminetii timpurii, cea cu mult dinainte de rasaritul soarelui, mi-a oferit ochilor nepretuite scene ale vietii de nomad: oameni trezindu-se din corturi, ceaiuri si cafele facute la foc, prima tigara din zi, sau verificatul vitelor de peste noapte.      

 

 

 

 

 

 

Viata isi are aici ritmul ei, nici lent si nici rapid, ceva cu care incepeam sa ma acomodez incet, total diferit de aiureala cotidiana inutila de acasa. Fiecare din cei de acolo isi cunostea bine scopul, si anume acela de a transforma o turma de camile intr-o mana de bani. Discutiile si informatiile stranse peste zi se sopteau intre prieteni la cafea in jurul focului, iar rabdarea si ziua aleasa pentru incheierea unei tranzactii sunt capitale pentru incheierea unui targ multumitor.

 

 



Nu mica mi-a fost mirarea cand in prima dimineata, chiar inainte de rasarit, sa vad deasupra bietelor camile cateva baloane cu aer cald, survoland targul cu turistii dornici de spectacolul rasaritului de la inaltime. Semne de contemporaneitate si de simt pecuniaro-turistic, da, dar sa nu credeti ca m-am lasat tarat inapoi in prezent. Aparatele mele deja erau indragostite de ce se intampla jos si nimic nu ma putea face sa imi alung interesul de acolo.


 

 

 

Cam pe cand apar si primele raze de soare de dupa dealuri, forfoteala si cautarea au ajuns deja in toi, mare parte a intelegerilor intamplandu-se devreme in dimineata, caci altfel, incepand cu ora 11:00, soarele si caldura acapareaza orice gram de energie.

 

 



Pana in Pushkar, nu mai fusesem in viata mea atat de aproape langa atat de multe camile. Poate mai vazusem vreuna chinuita la un all inclusive in Egipt, insa nicidecum sute de camile, cirezi intregi de animale atat de diferite de vacile si caii nostri mioritici.

 



Paseam destul de atent printre corturi si la o distanta confortabila de gatlejurile desirate; necunoscandu-le temperamentul si reactiile (credeti-ma, daca le privesti adanc in ochi nu prea iti dai seama ce anume au in cap), nu stiam de ce sunt capabile la apropierea unui strain. Si chiar am sarit ca ars de vreo cateva ori cand am auzit in spatele meu o rotire brusca de gatlej urmata de un ragait prelung din adancuri... De cateva ori mi-a sunat chiar si a amenintare, caci pare-se ca fara sa-mi dau seama, ma apropiasem prea mult de junioarele din turma.   

 

 

 

Avand aproape 2 metri inaltime, fara sa mai adaugam gatul si capul, au in majoritatea timpului niste fete molcome si expresive, fiind niste animale calme si fara niciun fel de urma de comportament violent. Viata fara ele ar fi practic imposibila in desert, iar pacurgerea distantelor, caratul, agricultura, de neconceput. Aceste masinarii simple, (cat am fost acolo m-a chinuit o buna bucata de vreme intrebarea "oare cati cai putere o avea o camila?")  pot rezista cam o saptamana fara apa si hrana, daca li se face "plinul" de acasa. Iar la 5 mii de dolari, cat face o camila tanara si in putere, credeti-ma, nu o sa o comparati cu nicio masina, daca ati vedea conditiile de trafic din Rajahstan.

Vanzarile se fac fie la bucata, fie cu turma intreaga, iar cele mai intense negoturi se dau in primele zile ale iarmarocului cand locul este si cel mai impanzit. Drumul pana aici nu a fost usor, zeci si chiar sute de kilometri distanta de casa, facand din participarea la acest eveniment un efort remarcabil.

 

 

 

 



V-am mai spus-o si in episoadele trecute si cu buna stiinta ma voi repeta; nicaieri nu poti vedea si simti mai bine un loc, un trecut, o energie sau o stare, decat pe fata si in ochii oamenilor de acolo. Pentru mine, si nu numai din punct de vedere fotografic, cele mai importante sentimente, trairi si informatii dintr-o excurise, le culeg lasandu-ma cufundat adanc in privirile localnicilor. Doar ei pot sa iti spuna cu adevarat unde esti si ce ar trebuie sa stii despre acel colt, lucruri altfel netransmisibile prin cuvinte...

 

 

 

 

 

 

 

Cu majoritatea oamenilor pe care ii fotografiez de obicei, trebuie sa si interactionez intr-un fel, fie inainte, pentru a le explica ce am de gand sa fac, fie apoi, macar si pentru a le arata imaginea lor pe ecran. Este vorba despre acele cateva zeci de secunde in care te uiti in ochii omului din fata ta, el in ai tai, si cautati reciproc semne de intelegere, de umanitate, dincolo de limbaj, dincolo de altfel banalul "- ce faci? - bine", un schimb rapid ce opreste automat orice posibilate ca ceva original sa iti iasa din gura...

Pe mine unul, acele cateva clipe ma imbogatesc de o mie de ori mai mult decat orice templu, shopping, ghid sau orice altceva ar putea suna tentant intr-o excursie pusa pe doua pagini de pliant prezentabil.

 

 

 

 

 

Odata ce te deschizi in fata cuiva, mai ales atunci cand limbajul nu este cel verbal, comunicarea sentimentelor intre cei doi este mult mai accentuata... te simti dintr-o data un alt tu, mai aproape de el - un strain, de tara si de locul in care ai sosit.
Abia atunci prinzi gustul adevaratei civilizatii pe care o vizitezi. Voi incerca sa repet acest sfat si cu ocazia altor episoade, nu de alta, dar sunt cu totul impotriva excursiilor pre-platite, a ghizilor, itinerariilor si hotelurilor aranjate dinainte,
totul pentru un confort fals care iti rapeste orice sansa de a 'Vedea' cu adevarat.

Revenind la Pushkar si la scenele dupa amiezii intr-un desert, nu pot sa zic ca erau prea multe de facut, soarele sorbindu-ti pana si cea mai mica picatura de energie sau initiativa. Ceai, barfe, tigari...zile binevenite de repaos, un ritm urmandu-si calea bine batuta de timp...

 

 

 

 

 

 

Si cum totul se invarte dupa soare, in pasul si vointa lui, dealurile din marginea Pushkarului se transformau la apus intr-o tabara intinsa cu iz de vacanta, cu focuri si buna dispozitie. O cina incropita, un ceai la cortul vecin, cateva fumuri  inainte de culcare si "azi" deja era o zi trecuta...

 

 

 

 

Chiar si acum dupa atata timp de la plecarea din Pushkar, nu as putea sa va spun ce anume m-a fermecat mai mult in acel loc!? Sa fi fost simplitatea lui, trecutul, aspectul seducator al desertului pastrat in minte din nemuritoarele filme cu Sahara de la Telecinemateca...!?
Nu stiu! Insa nu apuci sa vezi India in toata goliciunea ei, pana nu ai fost acolo. Iar acum la aproape un an de la excursia mea, amintirile ramase sunt doar cele veritabile, spalate de timp...

 
Va invit in episodul urmator sa vedem o alta fata intima a Pushkarului, cea religioasa, stalpul de rezistenta a Indiei. Vom merge impreuna in interiorul orasului si vom urmari una din cele mai deosebite festivitati, tinuta pe lacul sfant, in noaptea cu luna plina care marcheaza sfarsitul intregului festival.

Speram ca aceste episoade sa va prezinte ceva inedit ochiului vostru, iar efortul nostru, sa impace faptul ca nu suntem nascuti nici scriitori si nici fotografi desavarsiti!

 

Namaste!

 

Va invitam sa cititi si episoadele anterioare:

Miraculosul Varanasi

Muncitor in India

Taj Mahal

 

Realizator: www.inlowlight.ro

episodul, prin, pushkar



Adauga comentariu
Numele afisat langa comentariile dvs.
Nu este afisat public.
Daca aveti un site web, link catre el aici.

Optiuni alerte e-mail
Nu exista comentarii publicate. Fii primul care adauga un comentariu!

Articole similare |
Articole recente
Va prezentam astazi cel de-al zecelea episod al cursului video de fotografie realizat de Nikon impreuna cu fotograful Radu Grozescu, care se va concentra pe tot ce inseamna blituri si accesorii foto. Episodul 10 va include subcapitole ca: gama de...
citeste tot
Va prezentam astazi cel de-al noulea episod al cursului video de fotografie realizat de Nikon impreuna cu fotograful Radu Grozescu, care se va concentra asupra gamei de obiective NIKKOR. Radu Grozescu va raspunde si pe forum, pe topicul dedicat...
citeste tot
Va prezentam astazi cel de-al optulea episod al cursului video de fotografie realizat de Nikon impreuna cu fotograful Radu Grozescu, care va discuta despre aspectul imaginii, balansul de alb, picture controls, Active D-lighting si calibrarea...
citeste tot
Va prezentam astazi cel de-al saptelea episod al cursului video de fotografie realizat de Nikon impreuna cu fotograful Radu Grozescu, care va discuta despre doua dintre cele mai importante aspecte ale tehnicii fotografice, si anume focalizarea si...
citeste tot
Va prezentam astazi cel de-al saselea episod al cursului video de fotografie realizat de Nikon impreuna cu fotograful Radu Grozescu. Astazi, veti avea ocazia sa invatati cum interactioneaza cei trei parametri de baza ai expunerii, timpul, diafragma...
citeste tot
Cat de des ne gandim noi, oamenii prezentului, la civilizatiile demult apuse, la cei care au pasit aceiasi pasi ca si noi, care au vazut aceiasi copaci si aceiasi nori, care au gandit si simtit poate exact in acelasi loc in care stam si noi acum, dar...
citeste tot
"Si o sa mergi si la Taj Mahal?" A fost una dintre cele mai intalnite intrebari pe care le-am auzit de la oameni pe cand le povesteam despre pregatirile mele pentru India. La inceput am perceput-o ca pe o intrebare normala insa pe masura ce se...
citeste tot
In mod sigur din cand in cand va trece prin minte cate o intrebare de genul "cum ar fi sa imi schimb total viata, jobul, sa fac cu totul altceva in cu totul alt loc?" E o intrebare aproape retorica in zilele noastre, toti o avem, iar acest gand nu...
citeste tot
Episodul de azi are ca subiecte Focus Filters, Noise Reduction si Color Profiles. Focus Filters este format din urmatoarele filtre: Gaussian Blur, High Pass si Unsharp Mask. Gaussian Blur este o metoda de a face o imagine neclara (blur). Algoritmul...
citeste tot
Episodul trecut a facut introducerea in subiectul punctelor de control, iar episodul de azi va continua cu prezentarea unui nou tip de puncte de control care limiteaza efectele altor filtre, a celor de tip de tip Black, Neutral, White si a...
citeste tot

© Nikonisti.ro 2008-2020. Toate drepturile apartin Nikon in colaborare cu Skin.

JavaScript este dezactivat.

Aceasta aplicatie necesita JavaScript pentru a functiona corespunzator. Browser-ul dumneavoastra nu suporta JavaScript sau scripturile sunt blocate.

Pentru a vedea daca browser-ul dumneavoastra suporta JavaScript, sau pentru a permite rularea scripturilor, cititi ghidul online al browser-ului dumneavoastra.

Actualizare browser

Folosesti un browser vechi ce te va impiedica sa vezi siteurile moderne,inclusiv noua noastra versiune.

Pentru a beneficia de toate facilitatile oferite te rugam instaleaza-ti un browser modern,ai mai jos alternative gratuite.

Instalarea va dura cateva secunde.