Tutorial foto: Sistemul de focalizare automata de la Nikon - Partea I
O fotografie poate avea o compozitie excelenta, un balans de alb impecabil, poate fi expusa corect, dar totul este in zadar daca nu este bine focalizata. Si asta pentru ca, in timp ce balansul de alb si expunerea se pot ajusta pana la nivelul dorit sau macar aproape de acesta, focalizarea (cunoscuta si sub numele de punerea la punct) este singurul parametru ce nu poate fi "reparat" in post-procesare. Uneori, chiar si o eroare minora poate transforma o fotografie excelenta intr-una mediocra, in cel mai bun caz.
Focalizarea automata a evoluat considerabil de-a lungul timpului, de la un proces lent si greoi la unul aproape instant si cu o precizie incredibila. Istoria tehnologiei de focalizare automata de la Nikon incepe in anul 1983, odata cu modelul F3AF, o versiune cu AF (autofocus) a Nikon F3.
Tipuri de focalizare automata
In prezent, focalizarea automata se imparte in trei mari categorii: cu detectie de faza, cu detectie a contrastului si hibride. Ca o regula de baza, aparatele cu obiective interschimbabile folosesc sistemul cu detectie de faza, iar cele COOLPIX obtin punerea la punct cu detectia de contrast.
Exista bineinteles si cateva mentiuni. Aparatele DSLR cu functie de vizualizare in timp real si inregistrare video se folosesc de ambele sisteme astfel: in mod normal, aparatul obtine focalizarea automata prin detectia de faza, iar atunci cand este selectat modul Trepied (care implica folosirea vizualizarii in timp real), se foloseste detectia contrastului.
Sistemele hibride, asa cum sunt cele din gama ACIL (Advanced Camera with Interchangeable Lenses) Nikon 1, incorporeaza atat detectia de faza, cat si detectia a contrastului in senzorul aparatului.
Locatia modulului de focalizare automata cu detectie de faza
Iata cum functioneaza cele doua sisteme de focalizare automata.
Detectia de faza implica folosirea unui element separator in modulul de AF care produce doua imagini ale subiectului fotografiat pe senzorul AF dedicat. Sistemul masoara apoi diferenta dintre cele doua imagini cu un senzor de linie si detecteaza gradul de defocalizare. Atunci cand planul focal se afla in fata subiectului fotografiat, distanta dintre cele doua imagini va fi mai mica decat valoare optima. In cazul in care planul focal se afla in spatele subiectului, distanta dintre cele doua imagini va fi mai mare decat valoare optima.
In urma rezultatelor obtinute, sistemul de focalizare automata calculeaza instant cat si in ce directie trebuie sa deplaseze grupul de elemente ale obiectivului pentru ca imaginea sa fie corect focalizata.
Desi in scris toata aceasta operatie pare sa dureze o vesnicie, in realitate, totul se intampla extrem de repede.
Pe de alta parte, focalizarea automata folosita de catre aparatele compacte se bazeaza pe un mecanism denumit detectie de contrast. Avand la baza principiul care spune ca focalizat inseamna cel mai mare contrast, sistemul analizeaza imaginea obtinuta de catre senzor si deplaseaza elementele blocului optic pana cand este atins acest contrast.
Din cauza ca sistemul nu stie inainte de a deplasa elementele obiectivului daca planul focal este in fata sau in spatele subiectului, el calculeaza valoarea contrastului in paralel cu miscare blocului optic si determina punctul focal analizand aceste schimbari.
Avantajul sistemul cu detectie de contrast este ca senzorul de imagine este folosit si ca modul AF, dar dezavantajul este ca viteza este considerabil mai mica decat in cazul celui cu detectie de faza.
Modulul de autofocus Multi-Cam
Detectia de faza este realizata cu ajutorul modulului Nikon Multi-Cam, care a trecut prin multe schimbari de la conceperea sa pentru SLR-urile pe film ca Nikon F5.
In prezent, cea mai avansata versiune este Multi-CAM 3500FX, ce se regaseste in modelele de varf de la Nikon, D4 si D800. Aceasta dispune de nu mai putin de 51 de puncte de focalizare, din care 15 sunt de tip cruce. Pe langa posibilitatea de a selecta oricare dintre acestea, se pot configura si grupuri de 9, 21 sau 51 de puncte. Vom vorbi putin mai tarziu despre aceste setari.
Senzorii din modulele Multi-Cam se impart in doua categorii: linie si cruce. Cei in linie detecteaza detalii doar intr-o anumita directie, in timp ce senzorii cruce detecteaza atat linii orizontale, cat si linii verticale.
Modulul Multi-CAM 3500FX incorporat in Nikon D4 si Nikon D800
Cel mai nou model de aparat DSLR din gama Consumer, Nikon D3200, incorporeaza modulul Multi-Cam 1000, ce ofera 11 puncte de focalizare si unul singur de tip cruce.
In cazul lui Multi-CAM 3500FX, cei 15 senzori in cruce functioneaza cu obiective ce au diafragma maxima f/5.6, in timp ce intre f/5.6 si f/8 doar 9 dintre ei sunt activi. Cu diafragme maxime f/8, doar senzorul central isi pastreaza functionalitatea in cruce.
Comportamentul senzorilor din modulul Multi-CAM 3500FX
Acest detaliu este important atunci cand folositi teleconvertoare sau filtre. De exemplu, chiar daca aveti un obiectiv cu f/2.8 constant pe toate plaja, atunci cand folositi un filtru de polarizare veti pierde aproximativ 1 1/2 – 2 trepte de lumina, adica veti ajunge la o diafragma efectiva de f/5.6. Daca pe acelasi filtru de polarizare, folositi si alte filtre, cum ar fi unele graduale, veti descoperi ca sistemul de focalizare automata va realiza cu greutate sau nu va realiza deloc punerea la punct.
Setarile sistemului de focalizare Nikon pentru aparate DSLR
O buna intelegere a modurilor de focalizare va va ajuta sa obtineti mai multe fotografi clare, indiferent de subiect si de conditiile de iluminare. Intrebarea "de ce nu este clara fotografia?" trebuie sa fie una dintre cele mai intalnita pe forum si in discutii intre fotografii incepatori si cei avansati.
Vom incerca in cele ce urmeaza sa vedem ce mod se potriveste unei anumite situatii.
Inainte de toate, trebuie spus ca modurile de focalizare lucreaza impreuna cu modurile zona AF (AF-area mode in limba engleza) si cu tipul declansarii. Desi exista cateva diferente intre aparatele entry-level si cele avansate, notiunile de baza se aplica la toate modelele de aparate DSLR de la Nikon.
Modurile principale de declansare sunt: S (single frame – cadru unic) in care aparatul declanseaza cate un cadru la apasarea declansatorului si C (continuous) in care aparatul declanseaza de la 3 la 11 cadre pe secunda (in functie de modelul de DSLR).
Selectarea modului de declansare la Nikon D4
Selectarea modului de declansare la Nikon D3200
Modurile principale de focalizare sunt: AF-S (single servo mode), AF-C (Continuous Servo Mode) si AF-A (Auto Servo Mode).
Selectarea modurilor de focalizare la Nikon D4. Pentru a selecta optiunea dorita trebuie apasat butonul din imagine si folosita rotita de comanda.
Selectarea modurilor de focalizare la Nikon D3200 se face din meniul aparatului.
Modurile zona AF sunt: AF punct unic (Single Point-AF), AF zona dinamica (Dynamic Area-AF), Urmarire 3D (3D-Tracking) si AF zona auto (Auto-Area AF)
Selectarea modurilor zona AF la Nikon D3200 se face din meniul aparatului. La aparatele ca Nikon D4 si D800, aceasta optiune se acceseaza din acelasi buton ca si modul de focalizare.
A doua parte a articolului Sistemul de focalizare automata de la Nikon poate fi citita aici.
citeste tot
citeste tot
citeste tot
citeste tot
citeste tot
citeste tot
citeste tot
Inscrie un scurt-metraj si participa la workshop-ul Prezentarea procesului de filmare cu DSLR Nikon
citeste tot
citeste tot
citeste tot