29 aprilie 2014

Rajasthan - Taramul culorilor neintinate

In fiecare zi ma gandesc care ar putea fi mai important dintre ingredientele unei fotografii bune,care ar fi ierarhia elementelor ce duc la imaginea finala. Poate ca lumina ,starea personajului sau spectacolul situatiei, poate compozitia, perspectiva sau culoarea. Inca nu stiu care este dozajul magic, reteta universala care imi poate asigura fotografia ideala, formula alchimica a fotografului.

Dupa ce am umblat de cateva ori prin nordul indepartat si singur, am crezut ca albul nemarginit, spulberat ici colo de vantul neobosit nu poate fi suficient pentru a reda intr-o imagine maretia naturii. Apoi am observat cateva elemente puternic contrastante care sporeau senzatia de alb, cateva constructii mici de lemn vopsite in rosu, presarate pe suprafata imensa a zapezii, o reflexie aurie a apusului intr-un mic golf sau luna alba si mare care parca oglindea intinderea de nea. Toate aceste contrapuncte puneau in valoare si dadeau scara locului in care ma aflam, aproape ca nu simteam nevoia de a avea oameni in cadre pentru a spune povestea nordului, el ramanea neamblanzit cu toata prezenta umana, era povestea naturii si nu a omului…














Africa Neagra este un simbol al salbaticiei, al animalelor neimblanzite, al padurilor impenetrabile si al savanelor  nemarginite. Ma gandeam ca odata ajuns acolo nu trebuie sa fac mari eforturi fotografice pentru a reda un loc atat de ofertant, trebuie doar sa ridic aparatul la ochii si totul se dezvaluie de la sine… doar carduri si lentile lungi sa ai.. Dupa prima zi, cand am vazut ca nu puteai cobori din masina, ca traseul era destul de rigid si nu era chiar simplu sa gasesti un unghi favorabil pentru ceea ce vroiam sa fac am inteles ca nu era chiar asa de simplu cum imi imaginam sa obtin cateva imagini bune. Trebuia sa ma gandesc la niste elemente semnificative pentru ceea ce vedeam si fotografiam acolo, animalele erau spectaculoase dar toti am mai vazut lei, elefanti sau antilope, asa ca singurul element care ma ajuta era mediul in care traiau, acesta era cheia unui safari fotografic reusit, modul in care reuseam sa fotografiez animalele in mediul lor natural, modul in care lumina putea contribui la atmosfera superba a Africii cu toti locuitorii sai oameni sau animale, apoi am observat  contrastul teribil dintre rosul solului , verdele sau galbenul puternic al vegetatiei si albastrul inchis al cerului. Atunci am inteles ca acele animale, indiferent cat de maiestuoase sau interesante sunt sau oamenii locurilor deosebiti si exotici, nu pot asigura succesul unei imagini in lipsa celorlalti actori, lumina si culorile savanei, cerului, prafului filtrat de soare sau al crepusculului rosiatic.

 










Ultima experienta a fost vizitarea nord-vestului Indiei, mai exact a districtului Rajasthan, cel mai mare din cele cincizecisicinci de zone districtuale ale Indiei. Aceasta a fost poarta de intrare a arabilor in secolele 8-11 si campul a numeroase batalii purtate de mandrii maharajahi ai Jaipurului, Udaipurului sau Jaisalmerului. Acestia au opus rezistenta armata arabilor pe parcursul a cinci sute de ani si au rezistat si incursiunilor mogule in India, incetinind patrunderea acestora pe teritoriul indian. In cele din urma, Imperiul mogul a pus stapanire pe nordul Indiei si astazi vedem impozantele monumente din zona Agra, Delhi, culminand cu neasemuitul Taj Mahal, ramasite ale puterii neasemuite a urmasilor lui Gingis Han si Timur Lenk. Rajasthanul este format in principal din Desertul Thar si lantul muntos Aravalli, fiecare zona punandu-si amprenta puternic asupra portului si indeletnicirilor locuitorilor, dar pastrand un singur lucru in comun: bogatia si diversitatea culorilor vesmintelor purtate. Chiar daca merg la seceris, cara pietre grele pentru fundatie sau vand in piata, femeile in special, sunt imbracate in straie colorate si frumos ornamentate, petrecute savant peste corpurile adesea muncite mai mult decat ne putem imagina.

Intinderile nesfarsite si albe ale nordului ma fortau sa gandesc imaginile in termenii dimensiunilor si a scarii la care sa reprezint ceva, iar savana africana nu putea fi reprezentata fara locuitorii sai si echilibrul perfect al naturii, India nu este de imaginat decat prin oamenii sai invesmantati in straiele viu colorate, curiosi si pasnici cu vizitatorii, care uneori devin grosolani si greoi, probabil din superficialitate si necunoastere a obiceiurilor locale.












Daca Delhi nu este un oras ce iti poate oferi multe oportunitati fotografice, in afara catorva monumente istorice, odata ce il parasesti si te indrepti catre nord-vest lucrurile se schimba de la un kilometru la altul. Cea mai excentrica si celebra dovada de dragoste este binecunoscutul Taj Mahal, constructie daruita sotiei sale Mumtaz Mahal  de imparatul mogul Shah Jahan la mijlocul secolului al XVII si care a necesitat efortul a 20000 de oameni timp de 22 de ani. Marmura alba, incrustata cu pietre semipretioase intr-o broderie fina este de neimaginat, simetria perfecta a palatului, marca a arhitecturii mogule, iti ofera aceeasi imagine indiferent de unde ai privi, dar fotografic a devenit de multa vreme un cliseu si nu am gasit decat solutia de a-l folosi indirect, in planul din spate pentru a nu spori milioanele de fotografii cu Taj Mahalul in primplan.

Am parasit Agra si am pasit in Rajasthan, locul unde urma sa petrecem urmatoarele doua saptamani in cautare de imagini sugestive si provocatoare. Mostenirea culturala si artistica a locurilor isi trage seva din vechiul stil de viata si difera semnificativ de la un sat la altul. Templele hinduse si jainiste formeaza o retea intinsa pe care o poti urma pe toata intinderea statului. Cateva sunt complet diferite de ceea ce si-ar putea imagina un european. Karni Mata, spre exemplu este un loc unde sobolanii sunt hraniti si protejati cu grija de preoti si vizitatori, iar daca vreunul iti trece peste picioare este un semn de pretuire a zeilor. In hinduism Ganesh, zeul bunastarii calareste un sobolan si astfel intelegem de ce neplacutul animal este atat de pretuit. Lucrurile uimitoare pe care le aflam, povestind cu ghidul indian in timp ce strabateam drumurile tinutului, nu se opresc nicidecum aici.











Vizitand Jaisalmerul, singurul fort din lume locuit la ora actuala, aflat in Desertul Thar am ajuns in piata centrala, incadrata de un templu jainist pe o parte, de o latura a palatului pe partea opusa si de un fel de scena de piatra vis-a-vis de care era un mic amfiteatru de piatra. In partea superioara se gasea tronul de gresie galbena, de unde maharajahul urmarea cele ce se desfasurau pe patrulaterul din fata amfiteatrului, iar in partea de jos se afla o usa strajuita de multe amprente de palme. Vazusem in mai multe palate aceste micute amprente inconjurand o singura intrare sau poarta, dar nu intrebasem ce semnifica. De aceasta data devenisem chiar curios sa aflu despre ce este vorba si l-am intrebat pe  ghid, un baiat tanar de 28 de ani bine pregatit si dornic de a impartasi cunostintele sale istorice. Am aflat ca acele urme reprezentau  amprentele palmare ale vaduvelor care comiteau sati un obicei antic care insemna sacrificial femeilor ramase vaduve prin incinerarea odata cu trupul sotului raposat. Obiceiul isi are radacinile in perioada vedica, 1750-500 i.c., iar primele insemnari scrise dateaza din secolul IV i.c. Dovezi arheologice se gasesc din secolele 5-6 d.c.

Initial aristocratia razboinica practica ritualul, dar din secolul 10 d.c. ceremonia sati gliseaza si catre alte grupuri sociale, cu sustinere teologica in jurul secolului XII. Odata cu expansiunea militara in afara subcontinentului indian si alte comunitati din sud-estul Asiei preiau crudul obicei, cel mai cunoscut exemplu fiind Bali. Practica a fost scoasa in afara legii de catre britanici in teritoriile controlate de imperiu, dar Rajasthanul a avut o situatie speciala datorata intelegerilor facute cu englezii cu ocazia alungarii mogulior si a marathiilor din teritoriile rajputanilor in 1818 prin tratatul semnat de lordul Hastings si de principii locali. Prin prevederile acestuia, principii isi mentineau suveranitatea in ceea ce privea afacerile interne.







In consecinta, legea adoptata ulterior in India, referitoare la interzicerea arderii rituale pe rug a vaduvelor si la uciderea fetitelor nou-nascute, nu a putut fi aplicata in Rajasthan. A trebuit sa treaca mult timp pentru ca aceste prevederi sa devina obligatorii si in acest stat indian. Ghidul imi spunea ca la el in sat ultima ardere rituala se petrecuse in 1987! Pare incredibil dar daca ne gandim ca in Vrindavan, orasul vaduvelor, o multime de femei vaduve ramase singure sau alungate de familie isi gasesc adapost chiar si astazi ma face sa cred ca acest crud ritual nu este atat de indepartat de locuitorii regiunii…

Revenind la intentiile noastre fotografice am constatat ca toate aspectele vietii indienilor sunt strans legate de culoare, fie ca sunt hainele purtate zi de zi sau la diverse sarbatori, peretii vopsiti in culori saturate ai caselor ori sarbatorile  religioase, nimic nu se petrece fara culoare. De ce o asa mare atractie exercita culorile asupra privitorilor? In unele medii fotografice imaginile alb negru reprezinta o forma mai subtila, mai elevata a fotografiei, dar eu consider ca este mai dificil de gestionat un element in plus, cu o influenta atat de puternica asupra celui care priveste o imagine, fara a pune in umbra mesajul. Poate ca aparatul cognitiv foloseste informatia adusa de culoare intr-o proportie destul de importanta si nu poate fi ignorata prea usor. Am decis sa fac din culoare unul dintre actorii principali ai pozelor mele.




Unitatea fotografiilor pe care urma sa le realizez trebuia sa fie culoarea intens saturata si chipurile oamenilor. Portretul realizat in plina strada nu este prea usor de realizat pentru ca sunt o multime de factori care iti scapa de sub control si nici timpul alocat nu este prea lung. In cele mai multe cazuri oamenii sunt intrerupti din activitatile lor cotidiene si se grabesc sa se intoarca la ele, lasandu-te cu aparatul la ochii si cu fotografia nerealizata. Alte dati, cand gasesti un fundal interesant, nu sunt subiecte in apropiere si trebuie sa te decizi daca astepti sa apara ceva sau mergi mai departe in cautare de noi oportunitati. In cele din urma am renuntat la rigoarea de a pune toate elementele la un loc si am preferat sa izolez pe cat posibil fundalul prin folosirea unei diafragme deschise sau prin indreptarea subiectului catre o zona cat mai curata si am trecut la fotografiat.

Fotografii realizate de catre Costas Dumitrescu cu Nikon D600 si Nikon COOLPIX A

india, nps, dumitrescu costas, rajputana



Adauga comentariu
Numele afisat langa comentariile dvs.
Nu este afisat public.
Daca aveti un site web, link catre el aici.

Optiuni alerte e-mail
Nu exista comentarii publicate. Fii primul care adauga un comentariu!

 
 
Articole similare |
Articole recente
Marti, 31 octombrie 2017 am avut placerea sa gazduim festivitatea de premiere a celor 3 concursuri aniversare 10 Ani Nikon in Romania. Organizate cu ocazia implinirii in luna septembrie a 10 ani de prezenta oficiala Nikon in Romania, cconcursurile...
citeste tot
Inceputa cu 100 de ani in urma in Tokyo, Japonia, povestea Nikon se scrie de 10 de ani si in Romania. In acest deceniu, pasionatii de fotografie s-au putut bucura de prezenta pe piata romaneasca a echipamentelor foto Nikon. Pentru a va multumi pentru...
citeste tot
Nikon si agentia de turism Eturia va propun un circuit fotografic inedit, de 12 zile, in care veti descoperi esenta spirituala a Indiei si veti trai experienta bogatelor valori religioase si a traditiilor pastrate de sute de ani....
citeste tot
Explore Travel impreuna cu fotograful si membrul NPS (Nikon Professional Services) Costas Dumitrescu va invita intr-o noua aventura fotografica in India in aceasta toamna 2014 pentru a surprinde Festivalul Luminilor in Varanasi si o incursiune in...
citeste tot
Explore Travel impreuna cu fotograful si membrul NPS (Nikon Professional Services) Costas Dumitrescu va invita in perioada 12-28 martie intr-o aventura fotografica in India pentru a surprinde Festivalul Culorilor in Jaipur si apoi o vizita amanuntita...
citeste tot
Chiar de la intrare, cetatea veche a Ierusalimului te cuprinde in valtoarea si farmecul sau deosebit sub boltile sale de piatra. Raul de oameni care se strecoara printre minusculele pravalioare insirate una langa alta, pe un fel de ulicioara de...
citeste tot
Nu e usor sa asezi in scris o poveste a Ierusalimului. Am ajuns acolo aprope neinformati de ceea ce vom gasi, si nu din neglijenta, ci din simplul fapt ca "locul" este un mozaic de culturi greu a fi descris in cuvinte - nimic din ceea ce am citit...
citeste tot
Am vorbit intr-un episod anterior despre animalele sacre din India. Pe langa norocul de a intalni cobrele si elefantul din Hampi, ne-am intersectat fara incetare cu multe altele, lucru care nu a putut decat sa ne bucure din punct de vedere...
citeste tot
Turist fiind prin India, esti binecuvantat in majoritatea timpului de o postura regeasca insuflata de localnici, care mai toti iti zambesc cautandu-ti privirea, te poftesc in casele lor sau pur si simplu sunt atenti la cum ar putea sa te agate la o...
citeste tot
In mod sigur din cand in cand va trece prin minte cate o intrebare de genul "cum ar fi sa imi schimb total viata, jobul, sa fac cu totul altceva in cu totul alt loc?" E o intrebare aproape retorica in zilele noastre, toti o avem, iar acest gand nu...
citeste tot

© Nikonisti.ro 2008-2020. Toate drepturile apartin Nikon in colaborare cu Skin.

JavaScript este dezactivat.

Aceasta aplicatie necesita JavaScript pentru a functiona corespunzator. Browser-ul dumneavoastra nu suporta JavaScript sau scripturile sunt blocate.

Pentru a vedea daca browser-ul dumneavoastra suporta JavaScript, sau pentru a permite rularea scripturilor, cititi ghidul online al browser-ului dumneavoastra.

Actualizare browser

Folosesti un browser vechi ce te va impiedica sa vezi siteurile moderne,inclusiv noua noastra versiune.

Pentru a beneficia de toate facilitatile oferite te rugam instaleaza-ti un browser modern,ai mai jos alternative gratuite.

Instalarea va dura cateva secunde.