Prima toamna in Maramures - de Mihai Lucit

Maramuresul este locul in care m-am nascut, traiesc si pe care il explorez weekend de weekend in cautarea de noi cadre, asa ca nu aveam cum sa ratez intalnirea fotografica, ce promitea a fi o iesire interesanta prin autenticul si pitorescul nostru judet. Tentatia si sansa de a incerca ultima tehnologie lansata de Nikon, in locurile care-mi sunt atat de cunoscute si dragi, pentru ca mai apoi sa fac o comparatie intre vechea si noua tehnologie, nu-mi dadea pace. Asa ca, dupa ce am ajuns in satul Breb si m-am familiarizat cu gasca de fotografi cu care am petrecut 3 zile in Maramures, Nikon a „scos cartile pe masa” si a pus la bataie, aparate si obiective, pe care nu prea ai sansa sa pui mana, un fel de rasfat pentru orice pasionat de fotografie. Asa ca am schimbam aparate, obiective, pareri si idei iar Gabriel Motica, organizatorul evenimentului a facut prezentarea planului pentru zilele urmatoare. 

Maramuresul este unul dintre cele mai fotogenice judete din tara, asa ca nu am dus lipsa de peisaje spectaculoase si oameni minunati.
Prima parte a zilei de vineri a fost rezervata satului gazda, Breb, catalogat drept unul dintre cele mai frumoase sate din Romania, datorita autenticitatii caselor si oamenilor, fiind un punct de atractie pentru toti turistii care viziteaza Maramuresul. Cu mult inaintea rasaritului soarelui, am dat o tura pe dealurile din preajma Brebului, pentru a cauta si gasi locuri din care sa surprindem rasaritul soarelui. Toamna si soarele ne-a oferit un peisaj de toamna cald si colorat.

Pentru ca nu ne-am saturat de frumusetea dealurilor, am prelungit sesiunea foto cu cateva ore iar apoi cu pasi grabiti ne-am indreptat spre gazda care ne-a asteptat cu un mic dejun copios. Am savurat delicatesele, dupa care am luat-o la pas din nou prin frumosul Breb. Multitudinea de subiecte de fotografiat ne-a facut sa inaintam cu greu. Am poposit pe la mesterul cojocar, Taut Ioan, unde ne-am simtit atat de bine, incat nu mai voiam sa plecam. Mesterul si sotia dansului ne-au dus cu gandul in trecut, la amintiri frumoase petrecute in sat la bunici. La casa cojocarului am stat pret de o ora, timp in care ne-am potolit ideile legate de fotografii. Am plecat cu dorinta, ca la 80 de ani, sa avem si noi norocul sa fim la fel de energici si voiosi precum mesterul iscusit. Opririle dese si discutiile cu oamenii locului ne-au facut sa invatam si sa cunoastem multe mestesuguri ale locului. Oboseala si-a spus cuvantul, asa ca am oprit in curtea artistului Vasile Oanea, care ne-a fost si ghid prin satul Breb. Ograda artistului ne-a facut sa ne simtim familiari si comozi, am admirat frumusetea toamnei, am mancat mere proaspete si zemoase si ne-am bucurat de tabloul de toamna din ograda artistului.

Dupa masa primei zile am petrecut-o colindand satele din jurul Brebului. Apoi ne-am oprit la mesterul opincar Badea Opris, din satul Sarbi, care ne-a povestit si aratat o parte din secretele opincariei. Am incercat sa ne croim propriile opinci, dar ne-am dat seama ca mestesugul nu poate fi invatat in doua ore, acesta necesitand ani intregi de practica.

Tot in Sarbi ne-am orpit la Ileana Mihoc, o tanara pastratoare a mestesugului traditional, razboiul de tesut fiind una din marile sale iubiri. Dupa ce ne-a aratat cum se tese o parte de cerga, ne-a destainuit istoria miilor de fire de lana presate si unite intr-un singur loc.
Cu toate ca nu ne-am lasat dusi din casa traditionala din lemn a Ilenei si de langa batranul razboi de tesut, apusul ne-a indemnat sa iesim cat mai repede afara si sa surprindem soarele, deasupra satului Breb.

Prima zi, s-a incheiat cu povesti la gura sobei. Pentru ca am fost un grup cu persepective si idei diferite, ceea ce a fost foarte constructiv, invatand multe lucruri, ne-am intins la povesti pana dupa miezul noptii.

Dupa o noapte mult prea scurta, a doua zi, ne-am trezit la 5 dimineata, pentru a putea fotografia atat stelele cat si rasaritul. Am urcat pe dealurile din imprejurimile satului Breb pentru a surprinde frumusetea stelelor, iar apoi am cautat fiecare, locuri din care sa incadram rasaritul spre dealurile din Valeni. A fost un rasarit magic, asa cum numai dealurile Maramuresului poate sa ofere.

Ne-am continuat traseul spre Viseu de Sus pentru a surprinde Mocanita. Toamna colorata a pus in evidenta calea ferata ingusta, iar aburul Mocanitei a incalzit atmosfera. Am petrecut multa vreme pe traseul locomotivelor cu abur si ne-am bucurat de fiecare mocanita care a trecut pe langa noi. 

O alta zona spectaculoasa care ne-a oprit din drum, a fost cea a Moiseiului. Am strabatut drumuri inguste pe sub cel mai inalt varf al muntilor Rodnei, Pietrosul Rodnei (2303 m) si am fotografiat dealurile colorate si nesfarsite ale Moiseiului.

In drum spre Breb ne-am oprit si la moara lui Danila Mecles din Sacel, care este una dintre cele mai vechi mori de pe Valea Izei. Pasiunea baciului Danila pentru morarit, ne-a oferit un spectacol fotografic cum rar iti poti imagina. Cu greu ne-am desprins de oamenii si locurile prietenoase dar nu inainte de a le promite gazdelor ca vom reveni.

Ajunsi din nou in Breb, am impartasit informatii si cunostinte despre tehnica fotografica si locurile pe care le-am vizitat, dar si despre cum se descurca in situatii „grele”, noile aparate pe care le-am testat pe parcursul evenimentului.
Duminica dimineata, inainte de vremea bisericii, gazda noastra Maria, ne-a aratat costumele populare cusute de mana ei, pe care mai apoi fetele din gasca, Anca si Meda le-au imbracat. Finalul iesirii alaturi de Nikon in Maramures l-am suprins pe prispa casei de lemn, alaturi de frumoasele noastre modele imbracate in straie morosenesti.

Despre suita de aparate, Nikon D750, Nikon D850, etc si o mare lista de obiective, puse la dispozitie de catre Nikon, ar fi foarte multe spus. Ergonomia si noile functii, sunt de un real ajutor in situatiile dificile in care am testat aparatele, de la zone cu o diferenta de intensitate luminoasa foarte mare, in care dinamic rang-ul a facut fata cu brio, pana la imagini in camerele din casutele intunecate in care nu s-a simtit deloc lipsa luminii. Despre cate lucruri bune am descoperit la noile aparate si cate functii au fost inbunatatite, ar fi mult prea multe de povestit. Poate intr-un articol viitor.

Frumoasele zile, petrecute impreuna, ne fac sa ne promitem, ca ne revedem la anul, minim in aceeasi formula.
Asa ca...Nikon nu uita, Maramuresul te vrea.

Alte imagini din frumosul meu judet, pot fi vazute si pe pagina mea de Facebook unde incerc sa surpind si sa pomovez frumusetea peisajelor din Maramures, dar si pe profilul meu.

Adauga comentariu

Numele afisat langa comentariile dvs.
Nu este afisat public.
Daca aveti un site web, link catre el aici.

Optiuni alerte e-mail comentarii noi la acest articolraspunsuri la comentariul meufara notificari

Nu exista comentarii publicate. Fii primul care adauga un comentariu!