Povestea fotografiilor din Mana Pools - de Andrei Mihalca

Unele dintre cele mai spectaculoase fotografii care ne-au atras atentia in ultima perioada au fost realizate de fotograful Andrei Daniel Mihalca, profesor la Facultatea de Medicina Veterinara din cadrul Universitatii de Stiinte Agricole si Medicina Veterinara din Cluj Napoca, în Parcul National Mana Pools din Zimbabwe. Prin prisma meseriei sale, Andrei Mihalca viziteaza adesea tari indepartate unde desfasoara diverse proiecte de cercetare. Iar cum fotografia a devenit a doua sa natura, nu se desparte niciodata in calatoriile sale de aparatul sau foto Nikon.

         Cum spectaculoasa scena de vanatoare fotografiata cu aparatul foto Nikon D500 si obiectivul NIKKOR AF-S 500mm f/5.6E PF VR nu este ceva ce poate fi vazut in fiecare zi, nici macar intr-un safari organizat, l-am rugat pe fotograful Andrei Mihalca sa ne dezvaluie povestea din spatele aceste fotografii incredibile: 

         E luna octombrie si in Parcul National Mana Pools din valea raului Zambezi din nordul statului Zimbabwe e sfarsitul sezonului uscat. Doar cateva ochiuri de apa permanente si izvoare mai potolesc setea ierbivorelor savanei. Chitake Springs e unul dintre acestea. De pe raze de zeci kilometri, aici sosesc zilnic mii de bivoli sa se adape. E locul perfect pentru cel mai temut carnivor african, leul. Un grup de peste 20 de lei isi duc traiul aici, asteptandu-si prada.

         Pentru ca in acest parc national este permis mersul pe jos, chiar si neinsotit, parchez masina la umbra unui baobab si ma instalez la panda pe bancul raului. O carcasa de bivol ucis ieri se afla la vreo 60 de metri in stanga mea, chiar in albia raiului. Leii o pazesc si ma fixeaza atenti. Masculul scoate un marait de avertizare pentru a ma tine la distanta. Nu ca m-as fi apropiat altfel.

         Dupa cateva ore de asteptat in care in afara de cateva incercari razlete ale vulturilor de a gusta un pic din carcasa bivolului, nu se intampla nimic, spre seara, o turma de vreo 100 de bivoli africani vin la apa. Se apropie precaut pe malul plin de praf. Leii sunt inca lenesi si satui. Odata ajunsi la cativa metri de albie, turma se repede frenetic catre luciul de apa. Beau in viteza, si apoi se retrag la fel de repede cum au navalit. Trag cateva cadre profitand de razele apusului care lumineaza norul de praf.

         A doua zi trece cam la fel. Ore de asteptare, cu cateva turme de bivoli care vin sa se adape. Noaptea campam la cateva sute de metri de Chitake Springs. In linistea noptii, leii urla la cativa zeci de metri de noi. E semn ca a doua zi va urma probabil un atac. In ultima zi la Chitake ne trezim la 4 dimineata, luam un mic dejun rapid si bem o cafea fiarta pe jarul de lemn mopani ramas de o cu seara inainte. Strangem cortul si la 5, pe cand soarele se pregateste sa rasara, suntem deja instalati din nou pe bancul raului in asteptarea atacului leilor.

         La ora 6:20 isi face aparitia o prima turma mica de bivoli, vreo 20 la numar. Ma apropii la vreo 15 metri de ei, ascuns dupa o movila de pamant. Nici nu apuc sa trag vreun cadru, ca bivolii incep sa se agite si o iau la goana in dreapta. Din stanga mea, la nici 20 de metri de locul unde eram, o leoaica dezlantuie atacul asupra turmei. Inghet. Continui sa trag rafale. Tin focusul din manual, pentru ca praful creat nu e prieten cu autofocusul. Un bivol ataca leoaica si aceasta fuge catre mine. Inghet mai mult. Stiu ca nu am voie sa fug. Totul dureaza o secunda, si leoaica reia atacul asupra turmei. Ma ignora. Profit de moment si ma retrag vreo 20 de metri mai sus, pe malul raului.

         Continui sa fotografiez si prind momentul cand leoaica agata un vitel. Restul turmei incearca sa il apere, fara succes. In acelasi timp, sesizez agitatie un pic mai in dreapta mea. Trei lei masculi au incoltit un bivol adult, masiv. Acesta se apara frenetic, dar inevitabilul se produce. Bivolul este imobilizat la pamant de catre cei trei lei masculi. Restul turmei fuge ingrozita. Scena pare ca s-a terminat. Dar deodata, chiar din spatele meu, vine la adapat o turma de vreo 900 de bivoli. Cat vezi cu ochii, doar bivoli.

Este momentul cand leoaica ataca un vitel. Scena se petrece chiar in fata ochilor mei, dar praful ridicat este atat de gros incat abia daca se observa ceva. Incerc sa raman calm, tin focusul manual si trag cateva rafale. Nici bivolii nu prea inteleg ce se intampla. Doi bivoli incearca sa atace leoaica, dar se ciocnesc intre ei. Am noroc ca rasaritul e in spate, lumina fiind magica. Doar praful face scena aproape invizibila.

Coboara precauti la apa si observa bivolul cel mare imobilizat de cei trei lei masculi. Cativa bivoli masivi ataca leii. Pe unul dintre ei il iau in coarne, restul fug. Dupa aproape 15 de minute cat timp a fost tinut la pamant, bivolul ranit se ridica in patru picioare. Nu imi vine sa cred. Totusi e foarte slabit, abia se tine. Restul bivolilor ii dau seama ca e prea tarziu pentru acesta si dupa ce beau apa, parasesc scena. Cei trei masculi revin si pun din nou bivolul ranit jos. Leoaica care a initiat atacul vine si ii aplica muscatura de gratie. In 10 minute, scena se termina, linistea si praful se astern. Totul revine la normal.

Inceputul sfarsitului. Leoaica asteapta cu rabdare ca masculii sa dea lovitura de gratie
bivolului deja slabit. Dar pana la urma, ea l-a ucis.

 Dupa scena extrem de violenta de vanatoare, terminata cu uciderea celor doi bivoli salbatici africani, apele s-au linistit. Praful s-a ridicat. Leoaica care a dat lovitura de gratie ambilor bivoli, e drept, celui mare cu ajutorul celor doi masculi, a avut o scena de tandrete de cateva minute cu unul dintre masculi. Langa cadavrul bivolului cel mare.

Natura este cel putin impresionanta. Sa asistam la o astfel de scena singuri, de la doar cateva zeci de metri, fara nicio protectie, nici macar masina, a fost probabil una dintre cele mai puternice scene la care am asistat in viata mea. Mana Pools a fost despre bivoli si tot ecosistemul din jurul lor. Bivolii africani impun respect. Cam totul pleaca din calea lor. Mai putin leii si aceste pasari - oxpecker în limba engleza -, care se hranesc cu capuse si alti ectoparaziti ai marilor ierbivore africane:

Adauga comentariu

Numele afisat langa comentariile dvs.
Nu este afisat public.
Daca aveti un site web, link catre el aici.

Optiuni alerte e-mail comentarii noi la acest articolraspunsuri la comentariul meufara notificari

Nu exista comentarii publicate. Fii primul care adauga un comentariu!