23 octombrie

OUR WAY TO VIETNAM POWERED BY NIKON

 

 

 

 

Revenim ca de fiecare data dintr-o tura cu dorinta de a impartasi cate putin din experienta noastra, sper sa puteti trai un pic din ce am trait noi acolo, pe parcursul articolului veti  putea citi experientele tuturor participantilor la aceasta expeditie intensa.

 

 

 

 

Ca de fiecare data, am fost sustinuta de Nikon cu echipament foto pentru cei care au avut nevoie de al doilea body sau obiective. 

 

 

GINA BULIGA

 

 

 

 

Sfarsitul unei calatorii nu inseamna niciodata sfarsitul experientei. Totul continua, iar amintirile ne ajuta sa construim alte calatorii, nu te poti opri pentru ca stii ca asta e drumul, asta este cararea ta si parca iti vine sa ajuti si pe altii sa isi gaseasca cararea. Si de fiecare data te incarci cu experienta departarii, care te ajuta sa te intorci acasa cu o energie fantastica. Si asa, cu fiecare calatorie, devii mai intelept si cu siguranta mai fericit. Pana la urma asta inseamna viata, asta inseamna sa traim experiente, alegeri, oameni, bucurii si multa dragoste. Si nu in ultimul rand sa traim in multa iubire, sa ne imbratisam viata. Ma bucur cu tot sufletul cand plec intr-o calatorie, chiar daca asta inseamna ca plec de langa fetele mele, sunt convinsa ca atunci cand ma voi intoarce la ele va fi o energie fabuloasa si pentru mine si pentru ele. Avem fiecare in parte de invatat lucruri noi din experientele separate.

 

Cand am hotarat sa plec in Madagascar, imi tot vine in cap acest exemplu, am plecat cu gandul sa imbratisez un baobab, mi se parea ireal ca voi ajunge sa fac acest lucru, dar pana sa ajung la baobabi, m-am indragostit cu tot sufletul de copiii Madagascarului, care au o energie iesita din reperele noastre, am revenit acasa si stiu ca baobabii sunt minunati, dar Inima Madagascarului sunt copiii.

 

Acelasi lucru l-am simtit si in Vietnam si cu timpul realizez ca acest lucru sa intampla in fiecare calatorie. Este adevarat, orezariile au fost exact cum mi-am dorit, am avut noroc de lumina extraordinara, dar revenind acasa, am povestit la fel de mult despre fericirea copiilor din Vietnam, de frumusetea lor, de sclipirea din ochii lor, acea fericire atat de simpla, care ne exploda in fata ca un bulgare luminos.

 

A fost tura extrem de intensa, cu mute locatii, Hanoi, Hoi An, Sapa, Halong Bay, Ning Bin. In cele 16 zile ne-am mutat dintr-o locatie in alta in fiecare zi, dar doar in acest mod am reusit sa vedem mai multe si sa interactionam putin cu autenticul Vietnam. Personal mi-a placut foarte mult Sapa si imprejurimile, mai mult satele din apropierea Sapa Village, unde totul era, parca nu atat de turistic. Cu totii dorim sa ajungem in locuri cat mai autentice, dar pana la urma si in locurile cele mai turistice am gasit oameni minunati, extrem de primitori  si bucurosi la bucuria noastra.

 

Dupa fiecare tura ne intoarcem acasa cu o energie faina, ne intoarcem acasa mai blanzi, mai intelegatori si cu dorinta de a impartasi ce inseamna calatoria si cat de bogati ne intoarcem acasa din fiecare expeditie! Sfatul meu este sa calatoriti cat mai mult si cu siguranta veti ajunge sa va cunoasteti mai bine, cu siguranta veti reusi sa transmiteti cat mai puternic prin fotografiile voastre. Fotografia este un mod de exprimare , fotografia este viata, asa ca KEEP THE MAGIC.

 

 

 

 

 

 

 

 

IANA BRADU

 

 

 

 

Vietnam a fost cea mai asteptata vacanta din ultimii doi ani. Am asteptat foarte mult pentru ca era organizata de Alin si Gina, iar mergand deja cu ei in a treia vacanta stiam ca va fi minunat. Eram relaxata, nu a trebuit sa aranjez nimic sau sa planific ceva. Cu sapte participanti calatoresc pentru a doua sau a treia oara. Unii mi au devenit prieteni, altii inspiratie, altii mesageri pentru un anumit moment din viata mea. Si desigur, de la toti am incercat sa fur invataturi din ale fotografiei. 

 

Tura foto din Vietnam a fost aventuroasa cu multe surprize si in fiecare dimineata ma intrebam cum va fi astazi. Un lucru este cert, Nihn Bihn m-a ingenunchiat, mi-a luat graiul pe tot parcursul calatoriei cu barcuta prin ,,Venetia Vietnamului”. Am stat cumintica in barca si am asculta , vazut, simtit energia si invatat tot ce poate sa ofere acel loc. As putea spune ca Ninh Binh este un loc divin ce iti lasa o amprenta de energie in sufletul tau pentru toata viata.  

 

Pentru prima data am luat camera foto cu mine. Am rugat-o pe Gina sa-mi aduca o camera foto si m primit de la Nikon un aparat foto si un obiectiv de 50mm. Pot spune ca acum ii inteleg mai bine pe fotografi si anume ce simt cand fac poze. Dragi prieteni va zic un mic secret, lasati fotografii sa va faca poze. Inima lor bate cu recunostina odata cu apasarea degetului pe buton. Ei sunt plini de recunostinta si satisfactie iar aceasta energie se intoarce inapoi catre voi. Cu iubire din Vietnam, Iana!

 

 

 

 

 

 

 

 

NARCISA ICHIM

 

 

 

 

Am pornit spre Vietnam cu bagajul plin de perceptii, bazate pe ce credeam ca stiu despre trecut. Cu bucurie senina, inteleg acum ca am gresit si contrar oricaror asteptari, am gasit acolo doar urma unei ultime nopti de razboi si pe-ntaia noapte de dragoste. Chiar si peste mari si tari, the eyes, chico, they don't lie! Iar ochii vietnamezi au spus multe povesti. Povesti despre naturaletea cu care un sistem comunist pare ca a imbratisat profund principii capitaliste, spre beneficiul propriului popor si al nostru, al tuturor. Despre cum se poate imbina atat de natural eleganta costumelor traditionale de catifea cu darzenia muncii de pe campul a femeilor care inca le poarta. Povesti despre maretia naturii, in fata careia am ramas muta iar si iara, pe serpentine, intr-o barca pe raul care taie-n piatra, pe vapor in paradisul Halong Bay.

 

Ochii vietnamezi si ochii nostri stiu acum povesti despre lampioane la ceas de seara, printre copaci, pe apa, in barci, despre ore-n sir printre orezarii cu fifty shades of green and yellow, despre uimirea descoperirii talentelor ascunse in vietnamezi pe-o strada din Hanoi. Despre orez si tot felul de frunze gatite in fel si chip. Despre bucuria fara margini sub apusul printre snopi de orez in flacari, despre pofta prajiturilor la cafeneaua de la etaj, despre extazul intalnirii cu copila de la rau. Despre bucuria neasteptata a unei seri de sambata, intr-o hala in care un sudor lucra de zor la o cupa de buldozer, despre entuziasmul cu care poti astepta sa treaca un anume tren, despre camioane pline cu ananas si voiosia fotografilor de deasupra lor. Despre recunostinta nesfarsita pentru pacea unui Wonderful Life in surdina, pe-un ponton ratacit in noapte. Povesti despre cum sa o iei de la capat cu seninatate, despre cum poti distruge tot, poate din vina altora, dar totusi cu aportul tau, pana ajungi la nimic si despre cum sa construiesti inapoi de acolo. 

 

Adevarul este ca daca dai timp timpului, doar un taram insangerat de conflicte atata amar de vreme are puterea sa te invete ca iubirea nu se imparte, ci se-nmulteste. Va multumesc tuturor si fiecaruia in parte pentru bucuriile, lectiile, jocul si joaca din Vietnam!

 

 

 

 

 

 

 

CRISTI COJOCARIU

 

 

 

 

 

Calatoria nu este despre a ajunge din punctul A in punctul B, ci despre un amalgam de trairi si sentimente pe care le ai atunci cand calatoresti, iar in Vietnam am avut parte din plin de experinte unice. De la “simpla” trecere a strazii in Hanoi la terasele de orez, sau la umiditatea care te facea sa arati ca iesit din sauna, experienta Vietnamului prin lentila aparatului este intr-adevar una magica. Oamenii calzi, desi diferiti fata de noi, m-au facut sa ma simt ca si cum Asia este cel putin a doua mea casa. Fotografiindu-i am descoperit o blandete sincera in ochii lor, o pace care te linisteste intr-un mod foarte relaxant.

 

Terasele de orez, desenate parca de un arhitect perfectionist, emanau o vibratie unica, facand lumina sa nu mai conteze atat de mult, ramanandu-ti in minte si pe retina pentru mult timp de atunci inainte. Vietnam, un taram magic pe care am reusit sa ajung si din care am luat putin acasa, stocandu-l bine pe retina si pe hard-ul extern, unde o sa il redescopar in fiecare saptamana multe luni de aici inainte.

  

 

 

 

 

 

 

 

ADI GLI

 

 

 

De mic copil, invatand istorie si geografie, am inceput sa-mi doresc sa ajung si eu prin locuri indepartate despre care citeam. Atunci parea imposibil, dar dupa ani multi am ajuns cam peste tot pe unde am visat. Un vis implinit a devenit de curand si Vietnamul, care ma tenta cu Halong Bay si minunatele terase de orez. Le-am vazut si fotografiat alaturi de mai tinerii mei colegi de drum, cu bucurie si parca mi s-a umplut sufletul de verde.

 

Un gand bun pentru oamenii locului, care muncesc din greu si pentru minunatii copii pe care i-am fotografiat cu mare drag. Ei ne-au dat o lectie despre viata simpla traita cu entuziasm, mai putin legata la internet, dar cu zambetul pe buze adesea. Cred ca un cuvant despre experienta culinara pica bine. Am avut usoare emotii, dar s-au spulberat in primele doua zile. Fara a detalia am mancat foarte bine. Va multumesc tuturor in egala masura pentru experienta pe care am trait-o impreuna si va asigur ca Vietnamul are un loc special in sufletul meu!

 

 

 

 

 

  

 

 

RADU PETRESCU

 

 

 

 

O zi te stresezi maxim ca trebuie sa termini de programat un algoritm de clasificare a moleculelor si urmatoarea zi, imediat dupa deadline, iei primul autobuz ce te duce catre London Gatwick. Asa a inceput experienta mea (catre) Vietnam. Douazeci de ore mai tarziu, aterizez in Doha pentru conexiunea catre Hanoi si ma intalnesc cu Nikonistii & Friends (aliasul meu pentru oamenii dragi cu care am mers in Vietnam). Desi nu cunosteam aproape pe nimeni, ne-am imprietenit repede, dupa ce am impartim o cutie de curmale medjool si niste vorbe despre una, despre alta. 

 

Cand aterizezi in Vietnam, doua lucruri te lovesc. In primul rand, caldura – si te loveste! In al doilea rand, oamenii, intr-un mod neasteptat. Spre deosebire de vest, unde toata lumea e pe fuga si parca au sufletul in alta parte, vietnamezii sunt ca algocalminul, nu ii inghiti usor, dar te calmeaza odata ce o faci. Pe scurt, sunt calmi, grounded si foarte bine programati (procedurali).

 

Desi ne-am aventurat in multe locuri awesome, 3 dintre ele m-au impresionat:

·       Sapa – nu, nu unealta din tarana, ci o zona muntoasa faina, unde lumea e naturala. Dupa ce mi-am infruntat frica cu telecabina si am batut palma cu Buddha in varful muntelui, m-am bucurat sa fac hiking prin niste sate vietnameze get-beget, unde am mancat cel mai bun peste gras de pana acum;

·       Halong Bay – croaziera si balacitul din Halong Bay au fost extraordinare. Sa te uiti la cer, sa simti briza si sa bei niste rom alb ascuns intr-o sticla de plastic de 0.5 – aia-i viata;

·       Hoi An – dupa aventuri peste aventuri si multe mijloace de transport, am ajuns si aici, dormi cat vrei, mergi la piscina, mananci mancare foarte buna si fructe exotice fara limite. Asa e, concediul clasic s-a intamplat in Hoian. Bonus? Festivalul lampioanelor si unicitatea locului.

Dar pentru a gusta Vietnamul, trebuie sa fii acolo. Try out it! O sa fii placut surprins(a), ca mine.

 

 

 

 

 

 

 

 

CRISTINA SI BOGDAN STAN

 

 

 

 

Am pornit la drum fara prea multe asteptari in aventura noastra prin Vietnam, lasand ca fiecare din locatii sa isi puna amprenta pe parcursul nostru, asa ca am ales sa nu prespunem prea mult si sa evitam sa ne documentam in avans. Indiferent daca esti la prima vizita in Asia sau daca ai mai experimentat astfel de incursiuni in zone exotice, o tura foto iti ofera sansa sa descoperi taramuri mai putin explorate dincolo de urbanul turistic, sa te apropii de oameni si obiceiurile locurilor, departe de cladiri de birouri si sali de sedinte.

 

Aventura noastra a inceput in partea de nord a Vietnamului, acolo unde peisajul montan iti deschide perspective spectaculoase ale orezariilor. Aproape indiferent de zona, puteai gasi unghiuri deosebite si ocazii de neratat pentru a scoate aparatul din rucsac, chiar si pentru cei mai putin experientati sa priveasca viata din spatele unui obiectiv. Daca ai vrea sa concentrezi impresia pe care ai o ai pe retina atunci cand privesti terasele de orez strecurate printre dealuri si formatiuni muntoase cred ca ai putea sa o definesti ca pe o poezie geometrica, de o precizie greu de inteles, dar de o frumusete incontestabila.

 

Sa reduci experienta nordului la orezariile ce domina majoritatea pozelor pe care le vei gasi pe google despre Vietnam ar fi insa o greseala, deoarece oamenii sunt la fel de prietenosi iar traditiile lor, pastrate in ciuda unei istorii tumultoase, merita si ele experiementate. O plimbare printr-o piata aglomerata, sau un slalom printre miile de scutere care alearga intr-o miscare aparent browniana iti va da ocazia sa atingi si latura urbana a Vietnamului.

 

In Hoi An si Hanoi am cunoscut un Vietnam ceva mai cosmopolit, iar intinderile de orez lasa locul activitatilor moderne legate de turism, asa ca poti spune ca tara are cate ceva pentru toate gusturile. Exact aceasta complexitate, pe alocuri cu note contrastante, credem ca va asigura acestui colt de lume o aroma unica, una care va atrage din ce in ce mai multi oameni dormici de aventura.

 

 

 

 

 

 

 

 

ALIN ANGHELOVICI

 

 

 

 

De fiecare data cand ma gandesc la Vietnam, prima imagine care imi apare in minte este combinatia de culori verde cu galben a tersaselor de orez din Mu Chang Chai si Sapa, o imagine absolut spectaculoasa care ramane acolo intiparita in memoria vizuala. Experienta traita in Vietnam este de fiecare data inedita si de fiecare data parca lasa loc de « La revedere !», ne vedem si data viitoare ! In aceasta tura foto am incercat de toate si Vietnam a fost darnic cu noi din toate punctele de vedere, de la terasele de orez, la stancile aruncate alandala in Halong Bay, la satele traditionale cu stradute inguste incarcate de istorie. 

 

Dar sa le luam pe rand zic eu. Mu Chang Chai si Sapa, de neratat in orice excursie catre Vietnam, este un absolut «must do» pentru care nu iti va parea rau. Cred ca toti ati vazut la un moment dat macar o vedere/impagine/fotografie cu Vietnam si orezariile de acolo, ei bine cam aceea este realitatea acestor locuri minunate, sentimentul trait insa nu poate fi exprimat in imagini. Hoi An este oraselul pur traditional vietnamez. Plimbandu-te pe stradutele inguste ai impresia ca ai calatorit inapoi in timp si esti in cu totul in alta lume magica. Recomand aceasta experienta din tot sufletul!  Halong Bay este, intr-un mod foarte simplist spus, un un golf cu multe insulite parca aruncate alandala peste tot (approx. 1900 de insulite). In jurul genezei golfului s-au creat foarte multe legende si mituri, cea mai frumoasa fiind cea in care zeii au trimis pe pamant niste dragoni cu scopul de a apara populatia Vietnamului de invadatorii care veneau dinspre nordul tarii.

 

Nu ai crede ca ai o natura salbatica la o distanta mica de Hanoi, insa Ninh Binh contrazice asta si ofera calatorului o adevarata escapada din Hanoiul aglomerat.  Si dupa ce te relaxezi intr-un astfel de loc parca ai vrea un pic din frenezia si aglomeratia din Hanoi, asa ca o experienta de cateva zile. Adrenalina este la maxim de fiecare data in acest oras in special cand trebuie sa traversezi strada si de fiecare data parca te face sa exclami a incantare ca Bucurestiul este super relaxat din perspectiva traficului. Am fost in Vietnam pana acum de mai multe ori incepand cu anul 2011 si nu pot sa nu observ schimbarile de la an la an. Din ce in ce mai multi turisti batatoresc cararile neumblate in trecut. Asta cateodata inseamna o aglomeratie mai mare de oameni cat si o apetenta a localnicilor pentru buzunarul turistului. Ceea ce am observat ca fiind totusi o experienta buna din asta este faptul ca oamenii din zonele de Hanoi si Halong Bay au inceput sa fie mult mai deschisi catre calatori si mai binevoitori in a-si impartasi experientele de viata, este o schimbare binevenita avand in vedere experientele traite de acesti oameni in trecut (cred ca toti va amintiti de pozele cu razboiul din Vietnam, un razboi crunt de altfel).

 

Am invatat de-a lungul timpului foarte multe din calatorii incat va indemn sa calatoriti cat mai mult, sa explorati, sa mergeti hai hui prin lume! Va veti intoarce mai bogati din toate punctele de vedere!

 

 

 

 

 

 

 

 

LIVIA VISINESCU

 

 

 

 

O tura dificila care este marcata de momente frumoase si unice. O noua locatie care vine cu o noua cazare, transportul bagajelor, diminetile in cautarea locului perfect pentru rasarit, trekking-uri, trepte urcate si coborate, caldura, linii de cale ferata. Toate aceastea alaturi de grupul format din oameni minunati, sufletisti, veseli si plini de energie, care s-au completat reciproc fiind usor sa trec peste toate greutatile.

 

Cel mai amuzant lucru in Vietnam a fost sa invat sa traversez strada. Daca acasa pare intuitiv, in orasele din Vietnam este haotic si neincetat, iar sa ajungi dintr-o parte in alta pare imposibil la inceput. Singurul lucru care-ti ramane este sa te avanti si sa traversezi fara sa te opresti sau sa te sperii, sa traversezi in acelasi ritm cu traficul (scutere, biciclete si masini) si sa nu te opresti daca nu este necesar, sigur te vor ocoli. Dupa experienta acesta din Vietnam traficul de acasa pare unul foarte organizat.  Este uimitor cum circula pe scutere, si merita facut un mic  joc “ ce incape pe un scuter” (5 oameni pe un scuter, baloti de grau, motoare de masina, frigidere, geamuri, tractari busteni etc).

 

Indiferent de zone, peisajele din Vietnam iti taie rasuflarea. Cel mai aproape de suflet au fost plantatiile de orez din Sapa. La inceput de septembrie terasele au nuante de verde si inceput de auriu, si iau forma unor esarfe de matase in bataia vantului, facand peisajul montan uimitor de frumos. In Sapa femeile din zona organizeaza excursii zilnice, ghidand si oferind informatii despre campurile de orez, mediu, zone si culturi. Intr-un astfel de drum pe langa terasele de grau, intalnesti mici parti de padure, rauri si chiar cascade, si ai ocazia de a trece prin sate observand stilul de viata simplu al oamenilor care sunt fericiti si optimisti.     

 

Un “buna” aleatoriu este mereu insotit de un zambet frumos deoarece oamenii sunt foarte prietenosi si iti ofera o energie pozitiva la fiecare pas (mai ales in mediul rural). Ochii vietnamezilor sunt cei mai expresivi, intre munca fizica si lipsurile materiale, emana o bunatate si  un echilibru de nedescris; chiar daca ne desparte bariera limbii citesti in ochii lor povesti si lectii de viata. In tot acest spatiu crud si simplu, costumele lor colorate si lucrate manual (in special cel al femeilor) vibreaza, bucura si coloreaza intreaga lor activitate creand un echilibru vizual intre oameni si natura. 

 

Vietnam inseamna depasirea limitelor, perceptiilor si barierelor, si trebuie vazut asa cum este el simplu, frumos, colorat, crud si neslefuit. La fel ca si in restul turelor, de fiecare data cand te incarci cu experienta departarii si a culturilor pe care ai sansa sa le intalnesti, te bucuri sa impartasesti cu cei din jur bucuria, imaginile, culoarea si magia calatoriei. Cu siguranta nu am ajuns sa vad tot ce are de oferit acesta tara, si m-as intoarce cu drag oricand pentru descoperirea altor subiecte, culori si experiente.

 

 

 

 

 

 

 

AGOTA KADAR

 

 

 

 

Vietnam, dupa doua saptamani de tura tot mai caut cuvinte care sa redea aceasta experienta deosebita. Da, Vietnam e verde, terasele de orez in nordul tarii ne-au incantat cu culori vii de verde, galben si peisaje si lumini minunate.  Pentru mine cel mai de pret au fost intalnirile cu copiii frumosi si haiosi, pietele multicolore si oamenii localnici din care cu unii am povestit, altii ne-au urmarit cu curiozitate sa vada ce facem noi cu aparatele foto in lumea lor mai traditionala.

 

La sfarsitul turei m-am imbogatit cu peisaje aparte, portrete, documentarea  traditiilor de la sat, cat si viata haotica din Hanoi. Temperatura de peste 30 grade si umiditatea de 90% de care am uitat deja, insa imi voi aminti cu drag zambetele de fotografiat in timpul ploii sau fericirea ce am simtit-o noi dupa ce am descoperit  locuri deosebite.

 

 

 

 

 

 

 

 

ENONA CHIRIAC

 

 

 

 

Enona a cautat sa ajunga la oameni care inca mai lucreaza cu planta indigo si a reusit sa dea de localnici dorinici sa ne arate cum se face. Iar aste este minunat. Sapa gazduieste grupuri minoritare etnice precum H’mong, Dao (Yao), Giáy, Pho Lu si Tày, care par sa fi pastrat vii majoritatea traditiilor.

 

Metoda - vopsirea, intinderea si uscarea - trebuie repetata de doua ori pe zi timp de o luna pentru a obtine aceasta culoare dorita. In functie de subgrupul H'Mông - negru H'Mông, floare H'Mông, dungi H'Mông, rosu H'Mông etc. - panza folosita pe hainele pentru femei este apoi brodata cu cusaturi stralucitoare in timp ce imbracamintea pentru barbati este lasata simpla si sobra. Pentru unele triburi, cu cat este mai intunecat indigo-ul, cu atat este mai apreciata panza. Unii pot spune cand o bucata de panza este terminata doar prin tonul de culoare prezenta pe mainile unei femei.

 

Inalte, pe dealurile de deasupra Sapa, triburile fac inca vopsea traditionala din frunzele plantei indigo care sunt indigene din Vietnam. Plantele cu frunzele lor largi verzi si florile abia violet sunt imprastiate pe dealurile din apropierea caselor H’Mông. De obicei, produc o recolta de doua ori pe an. Colorantul este continut in frunzele plantei indigo, care, odata recoltate, sunt fermentate cu o combinatie de diversi aditivi, cum ar fi vinul de orez, urina sau lesia. Cand procesul de fermentare este complet (momentul in care femeile H’Mông par sa stie instinctiv), frunzele sunt extrase si se lasa sa se oxideze in aer liber. Frunzele uscate pot fi macinate in pulbere sau pasta si pastrate pana cand este timpul sa folositi amestecul pe tesatura. Materialul in sine este in mod traditional invartit din plante de canepa; cu toate acestea, mai mult ca niciodata procesul indelungat de productie si tesatura de canepa este uitat in Vietnam pentru panza pre-cumparata.

 

Indigo este o culoare cautata de mai bine de 6.000 de ani si continua sa fie utilizata in forma sa naturala in unele locatii din Asia si America de Sud si Centrala. Alte grupuri etnice din Vietnam, cum ar fi Dao, Nung si La Chi, mentin, de asemenea, traditii puternice de vopsire a indigoului, iar unele chiar isi vand tesaturile pe pietele pentru venituri in comunitatile lor. Insa acum, milioane de kilograme de vopsea sintetica indigo sunt produse in fiecare an doar pentru a colora blugii albastri, iar traditiile naturale de vopsire sunt impinse rapid deoparte in favoarea metodelor moderne.

 

In unele dintre satele rurale ale grupului etnic, in care in mod traditional a fost recoltata vopseaua indigo, tehnicile pentru modul de confectionare a costumelor traditionale ale tribului nu sunt transmise generatiilor tinere. In unele cazuri, intreaga cunoastere este pastrata in mintile si mainile celor mai in varsta femei din comunitati, multe peste 80 de ani.

 

Achizitionarea de tesaturi autentice, lucrate manual, cu indigo poate oferi oportunitati de angajare de lunga durata grupurilor etnice care traiesc in Vietnam, precum si mentinerea motivatiei lor de a continua sa predea copiilor si nepotilor lor. Stilurile si metodele se pot schimba si evolua in timp pentru a ramane relevante, dar pastrarea tehnicilor de elaborare a grupului etnic H’Mông este, de asemenea, o modalitate de a-si proteja mostenirea culturala.

 

 

 

 

 

 

 

 

MIHAELA TULEA

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

ROXANA AXINI

 

 

 

Vietnamul a ramas pictat in sufletul meu in nuante de verde, galben si roz.  Verdele, in abundenta prezent, a fost terapie curata pentru mintea mea. L-am intalnit peste tot, dar de cele mai frumoase nuante m-am bucurat in Ninh Binh si Mu Cang Chai. 

 

Galbenul de Hoi An vibreaza si acum in dorinta mea de a reveni in acest loc. Atat m-a furat atmosfera boema si diversitatea locurilor in care te poti bucura de o masa delicioasa sau o cafea cu ou specific vietnameza incat o poza nu am facut si eu cu renumita culoare. Va fi locul perfect de a lucra de la distanta o saptamana plimbandu-ma dintr-o cafenea in alta. 

 

Rozul imi aminteste de rasaritul din Halong Bay, unde pret de cateva secunde tot golful a fost imbratisat de o lumina roz violet. Magic. Cu nuante de roz a fost si atmosfera dintre noi. Unul dintre momentele ce a ramas cu mine a fost pe barca, noaptea pe sezlong, privind cerul, ascultand muzica din cratita si fiind fiecare in povestea lui in timp ce scriam o poveste frumoasa impreuna.

 

  

 

 

 

 

 

 

SIMONA VLAD

 

 

 

 

Vietnam se numera printre cele mai frumoase experiente. Fiind o destinatie din bucketlist am plecat cu emotia unei noi provocari de a cunoaste si a descoperi oameni si locuri. Despre Vietnam nu pot spune ca stiam foarte multe lucruri. Fiind o tara care a trecut printr-un razboi destul de greu, ma asteptam sa fie o tara saraca cu oameni rezervati in privinta turistilor, dar surpriza a fost sa descopar o tara colorata cu oameni colorati, calzi si bucurosi ca sunt vizitati.

 

Verdele este una dintre culorile predominante ale Vietnamului.  Plantatiile predominante de orez, ceai, banane, fac ca peisajul sa vibreze in toate nuantele de verde creeand o atmosfera unica si mistica. Alte nuante de verde le poti observa in diferite detalii ale monumentelor, decoratiuni atat interioare cat si exterioare,haine, picturi, astfel verdele poate simboliza cu siguranta reinnoire si regenerare, lucru pe care il observi imediat in Vietnam.

 

Pe zi ce trece am descoperit ca fiecare culoare are un alt sens: negrul, asociat cu intunericul, raul, murdaria. Albul indica puritatea, moartea, finalitatea, galbenul/auriul indica prosperitate, regalitate, bucurie, schimbare, iar rosul indica fericire ,dragoste, noroc, sarbatoare.

 

Hoi An sau Orasul Galben al Vietnamului, este singurul din tara care a scapat neatins de razboi, lasand multe din cladirile secolele 16 si 19 sa fie admirate si vizitate. Este un oras in care timpul a stat nemiscat.  Un alt punct de mare atractie in Hoi An este festivalul luminilor, foarte popular care de se desfasoara pe ambele parti ale raului in jurul unui pod. Luminile stradale sunt stinse lasand mii de felinare traditionale sa coloreze si sa lumineze orasul atat pe apa cat si pe uscat. Acest festival aduna atat turistii cat si localnicii de toate varstele la un loc, asistand si participand la jocuri, concerte, diferite spectacole de jonglerii, piese de teatru, restaurante.

 

 

 

 

 

 

 

 

FINAL

Cam astea au fost experientele fiecaruia in tara aurie, in tara copiilor magnifici, in tara in care oamenii sunt blanzi si relaxati, o tara in care ma voi intoarce la un moment dat. Am trait momente aurii, momente de neuitat pentru fiecare in parte si va multumesc tuturor din aceasta tura ca ati avut rabdarea sa puneti pe hartie cateva din momentele traite impreuna acolo. Sa ne bucuram de fiecare experienta si sa nu uitam sa fim IUBIRE!

 

 

 

vietnam, nikon, gina buliga, ambasador



Adauga comentariu
Numele afisat langa comentariile dvs.
Nu este afisat public.
Daca aveti un site web, link catre el aici.

Optiuni alerte e-mail
Nu exista comentarii publicate. Fii primul care adauga un comentariu!

Articole similare |
Articole recente
Gina Buliga, Ambasador Nikon Romania, se pregateste de o alta expeditie, de data aceasta in Vietnam, in septembrie 2019,  perioada in care orezariile incep sa prinda o nuanta aurie.           "Va asteptam alaturi de...
citeste tot
    Fotografia inseamna viata si acest lucru mi s-a confirmat inca o data, in aceasta tura, in Myanmar.     Nu exista cuvinte sa exprime ceea ce am simtit acolo, cu totii, dar odata cu cadrele noastre, cu siguranta va vom...
citeste tot
  Our way to Madagascar - powered by Nikon   Gina Buliga… Bogdan Comanescu… Agota Kadar… Ramona Moldovan… Andrei Niculescu… Enona Chiriac… Gabriela Gunter… Carmen Lapazan    ...
citeste tot
Intre 14 si 21 noiembrie 2016 va invitam la Cluj Napoca la editia de toamna a Photo Romania Festival. Creat in 2010, Photo Romania Festival este cel mai mare festival de arta fotografica din Romania. Toamna aceasta festivalul se afla la cea de-a 7-a...
citeste tot
Mircea Bezergheanu, Ambasador Nikon in Romania, a testat timp de cateva luni aparatul foto DX, Nikon D7200, lansat in primavara acestui an, punandu-l la incercare in situatii foarte diverse. Haideti sa aflam care au fost testele facute, sa...
citeste tot
Ambasadorul Nikon Mircea Bezergheanu organizeaza in aceasta toamna o serie de 4 workshop-uri si seminarii foto:       1. Seminar foto Bucuresti, 3-4 octombrie 2. Tura foto in Dolomiti, 7-13 octombrie 3. Workshop foto la Sf. Ana, 16-18...
citeste tot
Jurnalul de calatorie al lui Bogdan Comanescu in Vietnam continua cu partea a II-a: Nordul Vietnamului, satele de munte. Partea I a calatoriei o puteti citi aici.       25 iulie, Drumul spre Sa Pa   Neincrezator in...
citeste tot
13 iulie 2015 – Pregatiri pentru Vietnam   Despre calatoria pe care am sa o incep in nici 2 zile…   Au ajuns si cartile despre Vietnam (bine, deja de ceva vreme), un cadou frumos de ziua mea de la Gina :). A ajuns si...
citeste tot
Dupa cum am promis ca ma voi intoarce cu material dupa mitingul aviatic de la Clinceni, am revenit cu bucurie sa va transmit cateva cadre din cel mai mare miting aviatic de la noi Bucharest International Air Show  2015.     De...
citeste tot
De-abia asteptam sa vina ziua copilului, cu gandul la joaca cu copiii, dar si la faptul ca se apropia demonstratia aviatica de la aerodromul Clinceni “Clinceni Airshow 2015“. Clinceni fiindu-mi mai aproape de casa, la mitinguri aviatice...
citeste tot

© Nikonisti.ro 2008-2019. Toate drepturile apartin Nikon in colaborare cu Skin.

JavaScript este dezactivat.

Aceasta aplicatie necesita JavaScript pentru a functiona corespunzator. Browser-ul dumneavoastra nu suporta JavaScript sau scripturile sunt blocate.

Pentru a vedea daca browser-ul dumneavoastra suporta JavaScript, sau pentru a permite rularea scripturilor, cititi ghidul online al browser-ului dumneavoastra.

Actualizare browser

Folosesti un browser vechi ce te va impiedica sa vezi siteurile moderne,inclusiv noua noastra versiune.

Pentru a beneficia de toate facilitatile oferite te rugam instaleaza-ti un browser modern,ai mai jos alternative gratuite.

Instalarea va dura cateva secunde.