Our Way to Sri Lanka - cu Gina Buliga

GINA BULIGA: „ Bucuria de a calatori a fost un dar minunat primit de undeva de sus, iar bucuria fotografiei si aceasta pasiune infinita mi-a oferit cel mai puternic mod de exprimare. FOTOGRAFIA te implineste, fotografia te hraneste, fotografia te inalta, click-ul momentului este magic, iar acest lucru l-am descoperit si redescoperit in ultimii 15-20 de ani prin turele foto, o parte frumoasa in care evadez parca in alt univers impreuna cu prieteni fotografi care impartasesc aceasta pasiune minunata de a trai momente, de a cunoaste si de a impartasi bucuria fotografiei.

Tura Our way to Sri Lanka era parca o dorinta ascunsa, pusa undeva, stinsa, parca nu imi permiteam sa ma gandesc cand voi reveni in Sri Lanka, prima tura fiind acum zece ani. Si s-a intamplat si m-am aprins si partcipantii la tura au fost prieteni cu care visam din tot sufletul sa mergem impreuna in tura. Am avut parte de oameni vechi cu care am mai calatorit, dar si participanti noi, cu care am legat legaturi frumoase. O astfel de expeditie te ajuta sa te cunosti mai bine, prin oamenii cu care mergi, prin oamenii pe care ii cunosti pe drum.

Si ne-am organizat, am dat lui Alin, organizatorul nostru, in ce locatii am fost data trecuta si unde imi doresc mult sa revin si lucrurile s-au pus in miscare si am ajuns acolo, cei 11 magnifici, care au reusit sa fie atat de vibranti, incat in jurul nostru a fost mereu un zambet continuu din partea tuturor.

Ca aparatura, de data asta am plecat la drum cu Nikon Z8 si Nikon Z6III, am lasat acasa pe Nikon D5, am luat si varianta de rucsac mai mica, ca sa pot sa imi protejez spatele. Vorba lui Cristian Vasile, vine un timp cand te gandesti ca ar fi bine sa incepi sa iti protejezi genunchii. Sa mergem mai departe cu aparatura, ca obiective am folosit NIKKOR Z 50mm f1.2 / NIKKOR Z 135mm f/1.8 S Plena / NIKKOR Z 24-70mm f/2.8 S / NIKKOR 300mm f/4 si am mai imprumutat ceva wide de-a lungul turei. In rest cred ca am folosit cel mai mult 50mm si 135mm, si asta mi-a adus o bucurie maxima. Am lasat acasa 105mm sa se odiheasca, mereu va ramane favoritul meu, dar acest Plena m-a uimit inca o data, super obiectiv de portret.

In mod normal ai spune ca Sri Lanka este tara ceaiului. Nu zic, este, dar in sufletul meu i-am spus altfel si asa va ramane: SRI LANKA ESTE TARA ZAMBETULUI DIN SUFLET.

Si am plecat la drum din toate colturile tarii sau ale lumii, cu o multa bucurie in suflet si cu o dorinta nebuna de a fotografia, cu nebuna curiozitate sa vad cum s-au schimbat locurile in Sri Lanka si ce a ramas la fel.

I-am avut alaturi in tot acest timp pe Alex Culac, venit din Sighetul Marmatiei, cu care de-abia impartasisem Cuba, dar a revenit si a fost frumos, imi place maxim viziunea lui in fotografie, LeoNard Raicu, un fotograf minunat, aduce multe zambete in sufletele noastre, Cristiana Clucencu, actrita noastra neastamparata, care nu oboseste niciodata si vede situatii atipice si vibrante, Alin Anghelovici, care si de data asta a organizat o tura excelenta cu de toate pentru toti, care reuseste sa ne surprinda intr-un mod foarte placut prin felul in care organizeaza totul, si pe langa asta este si un fotograf foarte bun, Gabriel Filipoaia venit din Belgia cu aparate noi si dornic sa faca fotografie in aceasta evadare minunata si cu poeziile in sufletul lui, dornic sa ni le spuna de fiecare data, sa aduca bucurie si cateva invataturi intelepte spre participantii noi si vech.

Andrei Baisan, bunul nostru Andrei care ne ajuta in toate modurile, un pasionat al fotografiei si al calatoriei, mereu cu noi, un nikonist dedicat, care stie multa tehnica si prin aceste calatorii isi cauta si cladeste un stil in fotografie, Enona Chiriac, care a venit in aceasta tura, sunt convinsa, sa mai construim amintiri de baza impreuna, a fost de ajuns doar sa o anunt si a zis “Da” si uite asa se strange un grup plin de vibratie inalta, Bogdan Florea venit impreuna cu Gaboi, un fotograf asezat si bland, cu care am vazut fotografii vechi facute de tatal lui, minunate instantanee, iar acum este el cu aparate la gat sa invete sa creeze instantanee minunate acasa si in lume… 

Radu Iani, alt om minunat, pe care l-am cunoscut pentru prima data si sper sa mai calatorim impreuna, in momentul in care mi-a aratat calatoriile lui din diferite colturi ale lumii, am ramas muta la cata frumusete au vazut ochii si aparatele lui, are o viziune curata si puternica si prin cadrele lui m-am teleportat pentru cateva secunde in povestile lui. Si nu in ultimul rand Gabriel Amarandei, un nikonist plin de expozitii la activ, de la care am primit un telefon ca vrea sa vina si el in aceasta tura, ca ma stie de multa vreme, dar niciodata nu s-a potrivit… care a venit cu sufletul deschis spre aceasta calatorie si a fotografiat in toate partile, a documentat si sper din suflet ca aceasta expeditie a fost una importanta pentru el.

Si a inceput tura cu o calatorie cu caruta si o barca… asa brusc… in prima zi… dar la cat de obositi eram de pe drum… mi-am dat seama ca ne-am bucurat pentru prima data de un nufar, de oamenii care conduceau barca si ne-au cantat minunat si ne-au oferit o ghirlanda la fete, realizata din nuferi… ce moment fierbinte si la propriu si la figurat.

Am fotografiat mult in toate locatiile si am fost neobositi in toata nebunia de diferente de temperatura infinite, umiditate de 99 la suta si asa mai departe, dar cred ca in momentul in care strigam de o anumita situatie sa oprim, ca niste furnicute ieseam la fotografiat si uitam de caldura si de tot, reusind sa intram in procesul de creatie, mai ales daca ne energizam si cu putin rom foaarte bun, romul in Sri Lanka a fost ca magneziul de acasa.

Cred ca nu m-as opri pana maine din scris, la ce experiente frumoase am trait impreuna. Urcarea celor cateva mii de trepte spre Sygiria, de am simtit ca nu mai pot respira, iar Alex Culac, dupa Sri Lanka, s-a dus la sala. Impreuna ne-am motivat sa urcam, sa nu renuntam, sa fim impreuna sa traim bucuria apusului, o doamne si ce frumos a fost si ce apus minunat.

Sa nu mai povestesc de rasarit, unde cativa din grup au dormit in loc sa vina la energia rasaritului, am momente in care am flash-uri cu Leo care ma tragea de mana sa reusesc sa urc pe verticala, dar de fiecare data am reusit impreuna si asta inseamna echipa intotdeauna, sa faci lucrurile impreuna, in echipa exista motivatie permanenta si lucrul in echipa este greu, dar cand e armonios este magic si de neuitat.

Am ajuns si in safari, de la safari la scoli de copii, pescari pe bat, plaja din Mirissa, Doamne ce vis de loc, pietele nesfarsite de peste, locuri in care ne doream sa ajungem si locuri in care isi dorea si ghidul nostru Heshan sa ne impresioneze, dar pana la urma s-a prins ce ne dorim cu adevarat. Si am ajuns si la plantatiile de ceai unde visam sa ma intorc, de la plantatii la gari aglomerate si calatoria cu trenul, care de altfel este nelipsita in orice calatorie daca exista aceasta posibilitate.

Am avut ocazia sa traim momente unice impreuna, sa traim zambetele localnicilor, care se bucurau de bucuria noastra, am zambit mult in tura asta, am zambit din tot sufletul cand am vazut dorinta neobosita de a fotografia la toata lumea, ca sa nu mai povestesc, cand am ajuns la Oceanul Indian si am avut ocazia sa mergem la piata de peste, Radu cu Leonard, au intrat intr-un proces maxim de creatie, erau si agitati si fericiti, nu doar ei, toata lumea a fost uimita de marea de ton. Inainte de a fotografia, am trait momente unice impreuna, imi aduc aminte de nuca de cocos de pe plaja si povestea minunata pe care am trait-o la plantatiile de ceai. 

Daca ar fi sa ma intrebe cineva care fost momentul meu cel mai puternic, nu as sta nicio secunda pe ganduri si as zice ca templul… unde am intalnit o asemenea energie, copii, zambete, bucurie, o primire incredibila din partea lor, de neuitat pentru toata lumea.

Fiecare a trait experienta lui si am trait aceasta calatorie impreuna. KEEP IT SIMPLE. KEEP THE MAGIC. EMBRACE YOUR LIFE AND LIVE YOUR DREAMS. NU UITATI SA CALATORITI! ”

ECHIPAMENTE FOLOSITE: Nikon Z8 | Nikon Z6III | Nikkor Z 50mm f/1.2 | Nikkor Z 135mm f/1.8 Plena | Nikkor Z 24-70mm f/2.8 | Nikkor 300mm f/4

LEONARD RAICU: „ Sri Lanka e verde, unde intorci capul, vezi ceva verde… chiar si ceai. Arata mai bine decat ai putea crede initial. Am plecat cu ceva rezerve, avand senzatia ca nu voi gasi oameni destui de pozat. Gina a spus ca vor fi oameni, dar din pozele facute in tura trecuta, parca nu erau destui… dar au fost, trebuia sa fi avut mai multa incredere.

A fost si ceva safari, de 2 ori chiar, unde, chiar de nu sunt atat de atras de stilul asta de fotografiat, am prins ceva dragut, dar pe telefon… Ba chiar, daca nu eram atent, era sa lovesc leopardul cu coltul telefonului. Oamenii sunt extrem de amabili, au haine colorate si nu sunt plini de Boss, Gucci si Dolce Gabbana..

Era sa uit, am fost cu trenul… Mi-am zis ca, stai sa vezi ce o sa fie, unii cu 5 gaini in maini, cu purcei la subrat, abia o sa-mi incapa in wide, daar… nu. Trenul arata de 10 ori mai bine decat CFR-ul nostru, oamenii nu vorbeau tare, nu ascultau muzica tare. In schimb, toti erau foarte amabili, asa ca am tras niste portrete si ce m-am mai priceput eu pe acolo si… a fost fain.

Tura a fost minunata, gasca de vis…, te trezeai cu placere la 3 sau 4 dimineata, sperand ca in acea zi vei trage ceva cadre de pastrat. 

Nu am avut un obiectiv din gama “tele”, dar nici nu prea vad cadrele facute cu tele (sau nu vreau sa le vad)… lumea mea traieste “wide”, ultra-wide chiar.”

ENONA CHIRIAC: „ Priveste-le degetele subtiri, iuti, incretite de umezeala. Amestecate prin tufele de ceai, femei batrane culeg, la primul soare, frunzele tinere. Neaparat devreme, inainte sa le atinga caldura.

Peste fosnetul frunzelor se aud sporovaind in timbru subtire. In vale, huruie gros masini pe sosea – de acolo ai vazut femeile mici, mici de tot, risipite pe deal. Culesul ceaiului e munca lor: doar femeile astea mici au degetele suficient de fine. Ceaiul sufera daca e rupt brutal.

Pe coasta dealului, timpul se reia in cerc: incepe la un cap al randului, dar nu se termina la sfarsitul lui pentru ca, o zi mai tarziu, o ia iar de la capat – intr-o saptamana frunzele au crescut la loc, energice. De parca femeile astea n-ar avea altceva de facut pe lume decat sa culeaga si sa existe.

Inainte de amiaza, desculte si cu fustele grele de roua pornesc sir catre punctul de colectare – azi, la fel ca strabunicile lor acum o suta de ani. Sau acum cate sute de ani? Un barbat le scrie in caiet si le da o chitanta in schimbul careia afli ca vor primi 4 sau 5 euro pentru dimineata de munca. Si se duc la grijile lor de peste zi.

Pana seara, in fabrica din apropiere, frunzele sunt deja uscate, maruntite si ambalate etans. Dupa cutia pretentioasa, cu litere de aur fals, vei intinde mana peste cateva luni. Pe raftul de sus, intr-un magazin din Europa, sub lumina led. “Ceai de Ceylon”. Rafinat. Un pic mai scump decat celelalte.

Gusta cu luare-aminte, si vei regasi in aroma ceaiului tau zambetul retinut al femeilor, rabdarea lor nesfarsita si bunatatea aceea fara motiv si fara capat. ”

ALEXANDRU CULAC: „ Alex din nou aici. Sper ca ai citit cum a fost in Cuba — acum iti povestesc cum a fost in cealalta parte a lumii. Nu pot zice ca am cochetat cu ideea plecarii chiar de cand am vazut anuntul, dar eram pe ganduri... pana intr-o zi cand am zis „ok”, vorba aia de pe TikTok: „ce-oi pati, oi pati”.

Vorba a fost oarecum adevarata — si zic asta pentru ca, in primele zile, am urcat pe stanca de la Sigiriya si, la doar cativa metri, un sarpe statea linistit la soare, iar la coborare un scorpion probabil fugea de noi.

Eh, am zis ca totul e ok... ca si la noi sunt caini. Trecand peste asta, a fost o experienta super tare! De la organizarea impecabila facuta de Alin, pana la Gina care a strigat „Hai sa mergem sa facem cadrele alea la rasarit pe un alt bolovan!” — ca nah, ce poti pati? (Poti, de exemplu, sa te chinui daca esti suficient de inspirat incat sa mergi in slapi.) Dar ce nu facem noi pentru un cadru bun?

Au fost aproape doua saptamani intense din punct de vedere fotografic. Trezit foarte devreme, luat geanta si la drum... si cand zic „la drum”, sa stiti ca am avut microbuz care ne ducea de colo-colo si, bineinteles, ghid — deci nu oricum. (Inca o data, multumim Alin pentru organizare!)

Punctul culminant al uneia dintre zile a fost in safari: in dreapta, la distanta, parea a fi o pisica, dar ce sa vezi? Era un ditamai leopardul care se hidrata din balta. Sincer, eram atat de entuziasmat ca nici nu mai stiam ce obiectiv aveam pe aparat. Cred ca aveam 35-ul... dar bineinteles ca era sa scap si aparatul, si geanta, si tot, in incercarea de a scoate 85-ul in cateva secunde, ca sa prind cadrul ala. Pana la urma, of course, am tras cu telefonul — nu cumva sa ratez momentul.

E o insula super faina de vazut, mai ales de vazut cu prieteni „tchipuitori” (regionalism de Maramu’ pentru fotografi). Sar’ mana din nou, Gina si Alin, pentru experienta, si... lumina buna sa avem oriunde am merge!”

ALIN ANGHELOVICI: „ Sri Lanka a fost o explozie de culoare, lumina si emotie. In 11 zile am trecut prin jungle tropicale, plantatii de ceai in ceata diminetii, plaje si sate unde timpul pare ca sta pe loc.

Peisajele sunt spectaculoase, oamenii calzi si deschisi, mereu gata sa zambeasca in fata camerei. Safari-ul din Yala ne-a oferit cadre rare cu elefanti si pasari exotice, iar apusurile de la ocean au fost de poveste.

A fost o experienta plina – obositoare uneori, dar cu adevarat memorabila. Sri Lanka e o destinatie perfecta pentru cei care cauta autenticitate si diversitate vizuala. ”

ANDREI BARSAN: „ Stiam deja ca turele Ginei sunt minunate. Traseu plin de subiecte frumoase, surprize pe drum, momente inedite si spontane, si experimentarea culturii locului. Cand am aflat ca si participantii sunt oameni dragi mie a fost reteta perfecta de tura foto.

Am plecat la drum cu entuziasm, foarte curios si spre surprinderea mea cu foarte putine emotii. Stiam ca in formula in care suntem putem cuceri orice problema apare.

Aventura a inceput imediat ce am intalnit pe Heshan, ghidul nostru, si am plecat la drum. Ne-a purtat Heshan prin locuri magice. Am inceput din Sigiriya, unde ne-am dus pe cele mai inalte culmi, am vazut plantatiile de ceai si culegatoarele cum, gratios, aleg frunzele cele mai bune pentru ceaiul nostru, am fost cu trenul spre Ella si am cunoscut oameni si am stat cu ei sa povestim despre noi si ei, am vazut elefantii si am cautat leopardul (caruia i-a placut doar de o parte din noi, de restul s-a ascuns), ne-am ingropat picioarele in nisipul cald din Mirissa si am savurat cate o nuca de cocos rece pe plaja (si multe cocktailuri), am sarbatorit ziua lui Buddha, am cautat pescarii urcati pe bat si am surprins barcile la prima ora a diminetii in piata de peste din Negombo si, in tot acest timp, Gina ne inspira sa cautam culoarea, lumina, si sa ne bucuram, cu aparatele la ochi, de ce ne inconjoara. Multumim ca ai fost mereu acolo cu noi, sa analizam impreuna ce am facut, si ziua urmatoare sa facem mai bine.

Iar ultima zi, ca o incununare a unei ture reusite, am petrecut-o la plaja, planificand urmatoarele aventuri. Sri Lanka e o tara plina de oameni frumosi, primitori, de condimente si culoare, de subiecte fotografice care, cu veselie, se ofera sa iti fie model, o tara cu un freamat continuu ce merita inghetat in cadrele tale. Si asta trebuie facut mereu alaturi de oameni dragi. ”

ECHIPAMENTE FOLOSITE: Nikon Z6II | Nikon Zfc | Nikkor Z 70-200 f/2.8 | Nikkor 105mm f/1.4 |Nikkor 20mm f/1.4 | Nikkor Z 28mm f/2.8

CRISTIANA CLUCENCU: „ De vreo doi ani de zile ma tot reintorc in turele foto. Adevarul este ca, odata ce am ajuns in mica-mare familie de fotografi, n-am mai vrut sa ies din ea. As fi putut vedea Sri Lanka in orice alta imprejurare, dar niciuna nu ar fi avut atata sens precum aceasta mana de oameni alaturi de care am crescut atat ca om, dar mai ales ca observator al vietii brute. Cum ar spune Gina: „e despre fericirea turei foto, nu despre urmarirea cadrului perfect”.

As adauga ca este si despre romul baut dupa o situatie satisfacatoare din punct de vedere fotografic, despre contactul intim dintre noi si realitatea tarii documentate, despre copiii care ascultau rugaciunile in templul Buddhist, despre inotul la 12 noaptea in piscina hotelului, licuricii de deasupra noastra si poezia de dupa. Aceste momente sunt de fapt usi de scapare prin care trecem fara a ne uita o secunda inapoi si, astfel, se produce intalnirea dintre cativa rataciti care decid sa rataceasca impreuna. Nu e despre a gasi un Sfant Graal la finalul celor doua saptamani, ci despre acel ultim apus de la malul oceanului cand cerul e de-un mov-furtuna, cativa baieti joaca fotbal, stam pe un petic de iarba si aflam ca soferul nostru a lucrat in farmaceutica la o firma franceza inainte de a se apuca de turism.

Rad si-mi aduc aminte de Gina strigand „alearga, Cristiana, alearga”, inchid ochii si sunt iar cu aparatul in mana pe dupa pescarii cocotati pe bete. Vine un val, o luam la goana, mi s-a aburit lentila, am pantalonii uzi si sunt cel mai fericit om din lume. Pentru o clipa, m-am intors acasa in mine, mi-am facut cu mana si mi-am dorit numai de bine. Magicul lui magic. Va multumesc si imi e dor. Asa, ca un dor de acasa.

BOGDAN FLOREA: „Aceasta a fost prima mea tura foto. Aceasta a fost, de asemenea, prima mea calatorie in Asia Orientala. A fost si prima mea calatorie cu oameni pe care nu-i cunosteam.

E prea mult deodata? Prea riscant? Depinde ce fel de oameni intrebi. Eu mi-am lasat viata acasa, mi-am luat hobby-ul cu mine si am plecat la drum. La Istanbul, o escala de 6 ore. Mi-am luat ragaz sa studiez oamenii care aveau sa-mi fie alaturi 2 saptamani. Era de bine: oameni pe gustul meu, cu sufletul deschis si gusturi bune la muzica. Apoi a fost din ce in ce mai bine. Totul a fost grozav: o tura nebuna si o aventura de neuitat. Ne-am catarat pe stanci in intuneric la 4 dimineata, am fotografiat in scoli rurale, in temple budiste gasite ad-hoc pe marginea drumului, in orezarii si pe strada. Pe drumurile intortocheate, ne-am incurajat cu bancuri multe, cu muzica buna si un pic de rom. Am fost in safari si ne-am salutat indeaproape cu leoparzii. Dimineata la rasarit am intrat pe plantatii de ceai peste oameni la cules de ceai. Tot cu noaptea in cap ne-am trezit sa prindem pescarii in port. Am sarit printre valurile Oceanului Indian sa fotografiem pescarii pe picioroange. Am mers cu trenul cu usile deschise, ca in amintirile indepartate ale copilariei noastre. Am vorbit cu oameni de tot felul, le-am studiat modul de a fi si de a trai. Am inceput sa ma molipsesc de la ei: sa zambesc si eu mai mult, cu ochii mari si deschisi. Le-am spus tuturor ca suntem din Romania, ne-au zambit inapoi si mai mult. Unii au incercat si un „mulciumesc”.

Ne-a placut totul de la inceput pana la sfarsit. Multumim, Alin si Gina. ”

GABRIEL AMARANDEI: „ Am avut placerea absoluta de a calatori prin Sri Lanka alaturi de Gina Buliga si echipa HaiHuiPrinLume, si cu sinceritate nu am fi putut cere un ghid si un companion de calatorie mai bun. De la primul zambet, Gina ne-a facut sa ne simtim in siguranta si bineveniti — devenind rapid mai mult decat o organizatoare de excursii. A devenit o prietena, o sursa de inspiratie si o parte reala din familia noastra de calatorie.

Ca fotograf, am venit in Sri Lanka cu o viziune: sa surprind povesti prin lumina si chipuri. Nu m-am asteptat insa ca atat de multe dintre aceste povesti sa fie traite impreuna cu Gina si HaiHuiPrinLume. Cunostintele lor profunde despre tara — despre ritmurile ei, locurile ascunse si momentele perfecte pentru fotografie — au facut ca fiecare zi sa fie memorabila. Gina stia exact cand sa ne oprim pentru un elefant pe marginea drumului, cum sa prindem ora de aur pe o colina linistita din plantatiile de ceai, si chiar m-a ajutat sa intru in contact cu pescari si invatatori locali pentru portrete autentice.

Zilele de safari au fost un vis devenit realitate. In Yala si Udawalawe am vazut leoparzi tolaniti in copaci, elefanti traversand potecile cu puii lor, crocodili stand nemiscati la soare ca niste strajeri antici pe malul raului. Organizarea impecabila a echipei HaiHuiPrinLume si simtul de timing al Ginei ne-au oferit cele mai bune perspective asupra acestui spectacol salbatic — si unele dintre cele mai impresionante fotografii pe care le-am facut vreodata.

Fie ca savuram ceai Ceylon proaspat in zonele inalte, ascultam vantul printre pescarii pe picioroange de pe coasta sau radeam impreuna in timpul drumurilor lungi, Gina era mereu prezenta — cu o energie calma, simtul umorului si o inima deschisa. Nu ne ducea doar dintr-un loc in altul; ne ghida in spiritul autentic al Sri Lankai.

Calatoria alaturi de Gina Buliga si HaiHuiPrinLume a transformat o vacanta deja frumoasa intr-o experienta personala si profunda. Daca esti in cautarea a mai mult decat un simplu ghid — daca vrei pe cineva care sa-ti imbogateasca aventura cu cunoastere, grija autentica si o doza de magie — ii recomandam din toata inima.

Multumim, Gina, pentru fiecare poveste, fiecare oprire si fiecare zambet. Ne-ai ajutat sa vedem Sri Lanka nu doar cu ochii, ci si cu inima. ” 

ECHIPAMENTE FOLOSITE: Nikon Z6II |Nikon D750 | Nikkor 14-24mm f/2.8 | Nikkor 70-200mm f/2.8 | Nikkor 24-120mm f/4 | Nikkor 50mm f/1.8 

GABRIEL FILIPOAIA:„ Sri Lanka – un loc in care mi-am dorit mereu sa ajung! Cand eram copil, in plina perioada comunista, tata a adus de pe cine stie unde o cutie de ceai… Ceai aveam si noi: de tei, de menta, adus de la bunici sau cumparat de la Plafar. Dar ceaiul adus de tata era altfel: era ambalat in pliculete mici, fiecare cu o ata subtire, care parca te lega de o alta lume, iar gustul era special. Pe cutie scria: Ceylon.

O vreme am crezut ca „Ceylon” era doar numele acelui tip de ceai, produs intr-un loc misterios. Mai tarziu, am inteles ca Ceylon e o tara. Iar la un moment dat, am aflat ca si-a schimbat numele in Sri Lanka.

Tura in Sri Lanka a stat sub semnul oamenilor veseli. Si nu ma refer doar la colegii mei de calatorie. Aici am gustat ceaiuri exotice si mancaruri picante, am vazut elefanti, leoparzi si pasari pe care altfel le vezi doar la Teleenciclopedia. Am vazut cum se prelucreaza ceaiul, cum se pescuieste tonul, am calatorit cu trenul, am cautat prin autogari cadre speciale sau am mers in piata de peste la ore mici. Am urcat colinele domoale, dupa culegatoarele frunzelor de ceai, si am strabatut plajele Oceanului Indian in cautarea pescarilor.

Toate aceste arome, gusturi, culori si forme au creat un cadru ideal pentru fotografie. La ele s-au adaugat cateva ingrediente speciale: energia grupului de prieteni si organizarea excelenta a turei. Dar, dincolo de toate acestea, ceea ce a facut tura cu adevarat speciala a fost energia oamenilor de pe insula.

Poate ca, intr-o zi, Sri Lanka isi va schimba din nou numele. Daca ar fi sa propun unul, i-as spune simplu: „Zambet”. ” 

RADU IANI MIHAI : „ O aventura foto cu aroma de ceai si curry. Cand spui "Sri Lanka", te gandesti la ceai, elefanti si plaje exotice. Dar pentru mine, Sri Lanka va insemna mereu cele (aproape) doua saptamani in care am ras, am pozat, am alergat dupa cadre bune si am dormit... in fiecare noapte altundeva. Doar de doua ori ne-a prins dimineata in acelasi pat (de hotel, sa ne intelegem!).

Am avut norocul sa fac parte dintr-o tura foto fabuloasa, condusa cu entuziasm si organizare nemteasca (cu accente balcanice de buna dispozitie) de Gina Buliga, secondata de energicul Alin Anghelovici – o echipa de nota 11, daca ar fi sa votam cu aparatele pe post de juriu.

Am cunoscut oameni faini, pasionati pana in varful obiectivului, care au inteles ca "lumina buna" nu tine cont de orele de somn si ca uneori merita sa urci un munte doar ca sa prinzi un rasarit perfect... chiar daca te intrebi de trei ori pe drum de ce ai lasat patul moale in urma.

Am strabatut insula din zona montana, cu ceturi fotogenice si plantatii de ceai, pana pe malul oceanului, unde apusurile pareau pictate special pentru Instagram. Am fotografiat localnici zambitori, piete aglomerate, pescari pe catalige si temple pline de culoare – totul cu rucsacul in spate si inima plina.

A fost o experienta intensa, frumoasa, uneori obositoare, dar plina de momente care vor ramane in suflet – si pe cardul de memorie, bineinteles. Cu greu se poate spune ce-a fost mai pretios: cadrele surprinse sau prieteniile legate.

Multumesc, Sri Lanka, pentru peisaje. Multumesc, echipa, pentru voie buna. Si... daca ma mai intreaba cineva cum e intr-o tura foto: e ca un maraton cu opriri dese pentru cadre superbe, cafea locala si cate o portie buna de ras. ”

Adauga comentariu

Numele afisat langa comentariile dvs.
Nu este afisat public.
Daca aveti un site web, link catre el aici.

Optiuni alerte e-mail comentarii noi la acest articolraspunsuri la comentariul meufara notificari

Nu exista comentarii publicate. Fii primul care adauga un comentariu!