09 aprilie

Our way to Morocco again, powered by Nikon

Din nou in Maroc, a sasea oara in acest loc extraordinar; mi-am dorit foarte tare sa revin si s-a intamplat, expeditia incepand in 10 martie 2019. De dimineata ne-am intalnit cu totii in aeroport, am venit cu emotii, fiindca de fiecare data sunt cativa participanti pe care nu ii cunosc, dar zambetele mi-au aratat ca va fi armonie si chiar asa a fost.

 

 

 

 

Am ales impreuna cu Alin un traseu, astfel incat sa ajungem iar in Orasul Albastru, Sahara, Fes si Marrakesch, un vis frumos care s-a intamplat.

 

 

 Nikon Z7 a vazut Marocul impreuna cu mine !!!! 

 

 

 

 

Pe partea de tehnica am fost sustinuta de Nikon cu echipament foto pentru participanti, care au avut nevoie sa adauge la trusa foto un obiectiv sau un al doilea body, pe langa aparatura si nelipsitele bandane, care sunt extrem de folositoare. Participantii la tura au fost – Gina Buliga ,Alin Anghelovici, Dana Sacalove, Cristina Olteanu, Mihaela Tulea, Iana Bradu, Gabriela Gunter, Diana Chiriac, Roxana Axini, Costin Fetic, Livia Visinescu, Iulius Mihai.

 

Am plecat la drum 12 oameni pasionati, dornici de a trai aceasta experienta impreuna. Prima locatie in care am stat a fost orasul albastru Chefcaouene, i se mai spune si orasul de vis, cred ca pentru fiecare e un vis sa ajunga in acest loc minunat . Chefcaouene este un oras cu o energie extraordinara, un loc in care oamenii zambesc, un loc in care ne-am minunat continuu, am zambit impreuna cu localnicii, cu copiii de acolo, am zambit in fata acelui albastru care te indeamna sa visezi cu ochii deschisi. Sunt indragostita de acest oras si de fiecare data cand revin aici mi se pare si mai frumos , ma surprinde in toate felurile la fel cum o face si desertul. Chefcaouene este un oras in care iti doresti sa revii. Am fost intampinati de oameni faini la cazare, locul fiind traditional, ca de fiecare data. Nu o sa uit niciodata micul dejun, acele turte bune de tot si o combinatie de dulceata.

 

Am colindat trei zile in acest vis de orasel, vorba unui fotograf... unde intorci privirea gasesti o situatie buna, o compozitie faina, culori... pentru pasionatii de fotografie este bine de stiut ca acest orasel are un potential fotografic extrem de puternic! Am fotografiat toata ziua pe stradute, culoare albastre, oameni colorati , am colindat din bazar in bazar, am cautat lumina, ne-a gasit lumina pe toti, ne-am jucat cu ea. De fiecare data cand am ajuns in acest orasel, m-au fascinat culoarele albastre, daca era albastru peste tot, asta insemna ca e proprietate privata sau culoarul se inchide. Cat de minunat a fost cand existau pe la usi oameni care te invitau inauntru, ce locuri, ce explozie de culoare .... FASCINANT!

 

 

 

 

In orice loc in care ajungi, oricat de minunat ar fi, cea mai importanta este starea ta si felul in care vezi acel loc si oamenii si ce alegi sa fotografiezi si cel mai important, ce alegi sa impartasesti cu cei din jurul tau. Cum am mai spus de atatea ori, fotografia este viata, traim momente minunate, le declansam si apoi alegem ce facem cu ele, daca le lasam pentru noi sau le impartasim cu ceilalti. Cateodata, fotografiile vibreaza extraordinar si asta se datoreaza foarte tare vibratiei in care am fost in momentul declansarii.

 

 

 Essaouira

 

 

Reintalnirea cu Orasul Albastru a fost mai puternica ca niciodata, recomand cu mare drag sa ajungeti acolo, cu riscul de a ma repeta. Dupa Orasul Albastru am mers in Fez, unde am stat o singura zi, dar de ajuns sa ne plimbam putin pe stradute si sa ajungem la Chouara Tannery, cea mai veche pielarie din lume. Ne-am pierdut pe stradute pana sa ajungem aici, ne-a luat un ghid si ne-a certat ca e foarte important sa mergem insotiti pe stradutele Fez-ului. A fost foarte amabil si ne-a dat un copil insotitor, Mohamed, sa ne duca unde ne-am dorit. Intre timp am ajuns de doua ori in acelasi loc, dar important este ca am mers si unde ne doream si Mohamed ne-a facut tuturor ziua minunata; dupa pielarie ne-a recomandat sa mergem intr-un loc drag lui, sa mancam ceva. Ne-a dus intr-un restaurant extraordinar si ne-am bucurat atat de tare incat l-am tinut cu noi pana seara, cand ne-am luat la revedere de la el, facand o fotografie impreuna cu el. Made my day, made our da, cumva reusim sa intalnim oameni cu care vibram, oameni armoniosi  si plini de zambete, ZAMBIM DIN MAROC este si mesajul pus pe tricourile noastre si chiar am zambit, din tot sufletul.

 

Apusul la care am participat in Fez, a fost tot datorita lui Mohamed, care ne-a dus sus pe un deal ireal, pe langa faptul ca cerul exploda de culori, view-ul extraordinar, am avut parte sa intalnim o minune de om, Ismael Nunez, care ne-a cantat, ne-a incantat pe toti, apoi bucurandu-ne toti de un apus care a adus pacea peste toti si vantul care ne-a sters orice urma de gand, am dansat cu totii in fata minunatiei numite FEZ.

 

 

 Mohamed

 

 

 Mohamed si Iulius

 

 

Dupa Fez, am plecat spre desert, loc in care ajung de fiecare data cu emotii incredibile; m-am gandit ca aceste emotii se vor dilua, dar nu este asa, am simtit ca de fiecare data emotii extrem de puternice, am ales sa mergem cativa pe jos si cativa participanti pe camile, a fost un drum pe care nu il vom uita niciodata, am avut situatii incredibile, camp-ul magic, totul intr-o armonie perfecta, focul de tabara, calea lactee, dunele parca mai minunate, a fost o tura in care am fost mai relaxata ca niciodata si armonia grupului extraordinara.

 

 

 

 

Dupa desert am facut o oprire la Ait Ben Haddou si apoi ne-am indreptat catre Marrakesch, unde ne-am cazat cateva zile intr-un Riad extraordinar. Am alergat pe stradute sa simtim cat mai mult din atmosfera locului, am mancat seara, ca de obicei, in piata, la Aisha. Am facut o excursie si la Essauira, la ocean, unde fiecare s-a relaxat in felul lui, unii dintre noi mergand mai mult la fotografiat, altii mergand prin cafenele specifice, restaurante si iar cafenele.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Va las in continuare  sa cititi experienta fiecarui participant la aceasta tura, sa retraiti un pic din momentele noastre magice de acolo, prin cadre si povesti spuse din suflet.

 

 

 OUR WAY TO LOVE….TO MAGIC MOROCCO

  

 

COSTIN FETIC

 

 

 


 “Inainte sa ajung in Maroc aveam cateva idei despre ceea ce urma sa vad si sa fotografiez acolo, dar nu erau foarte bine conturate. Vazusem fotografii din desert, Marrakech si din Ait Ben Haddou in portofoliul Ginei, iar in rest, nu aveam absolut nicio idee. Chiar daca pare ca-mi facusem o imagine in legatura cu o parte din locurile pe care urma sa le exploram, totul a fost o surpriza. 

  

 Maroc a fost magic pentru mine si ceva imi spune ca ar mai trebui sa merg de cateva ori acolo pentru a reusi sa exprim cu exactitate trairile mele de-acolo in fotografiile facute! Si nu spun asta ca sa sune frumos, ci o spun pentru ca asa am simtit. Poate pentru ca nu am mai fost niciodata in Africa, poate ca dupa foarte multe ore de mers cu avionul si/sau microbuzul nu simteam nevoia sa dorm datorita locurilor si oamenilor pe care-i aveam in fata ochilor si obiectivelor, dar cu siguranta pentru faptul ca in fiecare loc in care ajungeam, eu, unul, de-abia asteptam sa ne cazam, sa mancam s.a.m.d pentru a incepe sa fotografiem. 

 

 Inca din primul loc in care am ajuns spre dimineata primei zile din Maroc (Chefchaouen), unde eram atat de obosit incat credeam ca straduta din fata hotelului in care am stat e de fapt curtea interioara a hotelului, deja credeam ca nu ma va mai uimi nimic in urmatoarele zile la fel cum reusise deja sa o faca acest orasel albastru, iar mai tarziu cu cateva ore, oamenii de acolo si ocupatiile lor. De-aici, mai departe, asa s-a intamplat cu fiecare loc in care am ajuns, crezand ca nimic dupa nu ma va emotiona mai mult de-atat (drumurile intre orase, Fez, Desertul Sahara, Merzouga, Ait Ben Haddou, Marrakech si Essaouira). 

 

 Astfel, fiecare loc in care am fost a avut pentru mine magia lui, iar ultima zi din Maroc incepea sa ma intristeze putin pentru ca stiam ca nu va mai urma nimic nou care sa creeze magie, dar totodata stiam ca voi ajunge acasa si voi umple hardul cu fotografiile facute. 

 

 Totodata, am descoperit ca Marocul inseamna mai mult decat magicul desert si peisajele de pretutindeni, referindu-ma aici la localnici, la obiceiurile lor, la portul lor, la aromele diferite de-acolo si nu numai. Nu exclud faptul ca, la fel cum am spus mai sus, desertul e un loc magic, dar pe langa acesta, exista multe alte lucruri care trebuie descoperite in Maroc! “

 

 

 foto COSTIN FETIC

 

 

 

 foto COSTIN FETIC

 

 

 

 

DANA SACALOVE

 

 

 

 

 

 

 

“Yuhuuu! Maroc! Imi place foarte mult sa calatoresc, am reusit vad putine tari pana acum, dar am pe lista multe altele in care vreau sa ajung, insa nu m-am gandit ca Maroc va fi printre ele. Nu am stiu foarte multe despre aceasta tara si am plecat cu multe emotii, dar fara asteptari prea mari. Am auzit ca vom merge in Orasul albastru, dar nu m-am gandit ca va fi asa de frumos sa ne pierdem pe strazile lui viu colorate si pline de oameni frumosi. Stiam ca voi vedea desertul, dar nu si ca voi simti maretia lui si ca ma voi pierde in linistea lui, auzisem ca vom merge prin pietele aglomerate si haotice din Marrakech, dar nu si ca voi gasi atat frumusete si zambete sincere. Am avut ca si echipament Nikon D4s, cu 3 obiective: 35mm, 85 mm si 70-200mm, dar am avut ocazia si sa testez minunatele 58mm, 105 mm sau 300 mm de care m-am indragostit pe loc.

 

Chefcaouene! Totul albastru in jur, culori vesele si oameni zambitori, stradute inguste pline de pisici si tarabe cu lucruri colorate. Pfff, 3 zile ... nu stiu cand au trecut! Vad numai albastru in fata ochilor si ma bucur enorm, Chefchaouene - the city of your dreams! Exact asa a fost :) Nu ne mai saturam de stradutele inguste si intortocheate, nu mai stiam unde sa privim mai intai, sa nu pierdem vre-un personaj mai interesant decat altul, sau vreo pisica mai lenesa decat alta. Nu intelegeam ce e cu palariile haioase colorate ce se vindeau la tarabe, dar pe drumul spre Fez, le-am vazut chiar purtate de tarani, intr-unul din satele de langa Orasul albastru.

 

Fez, the dark side of Morocco. Uhu, nici nu stiu cu ce sa incep aici, multe sentimente m-au incercat umbland pe stradutele acele, acum ca ma gandesc, as merge si m-as bucura de ele, de oameni, de stilul lor de a negocia sau de a iti vinde ceva, orice. Asta este viata lor si trebuie sa o respectam. Dar atunci pe moment a fost.. brrrrr…nu am cuvinte, vreau sa scriu dar nu stiu cu ce sa incep, o lume atat de plina de contraste. Ne-am invartit mult pana am gasit intrarea in Chouara Tannery. Dar experienta noastra a fost maxima, de la stradute intunecate pline de surprize, raze, personaje care mai de care mai interesante, dar si panica totala, la uimire cand am ajuns la restaurantul ascuns, in care eram cam singurii clienti. Un palat intreg doar pentru noi! Mohamed, nici nu stiu cum l-am intalnit, era unul din copiii Fez-ului, cu un zambet atat de natural, si cu niste ochi foarte expresivi. Ascundea multe cu siguranta, o viata grea pe care o traieste, dar zambetul stergea totul. Nu voi uita view-ul panoramic de la cimitir cu zidul urias pe care ne-am urcat condusi de adrenalina! Ismael din Argentina cu vibe-ul lui.

 

Am ajuns tarziu in desert, chiar la apus, dupa un drum obositor de 10 ore, cu multe opriri. Dar a meritat totul. Am mers pe jos, pe langa dromaderi, bine, mai mult am alergat, cu atata entuziasm nu stiam ce sa fac mai intai, sa ma uit pe unde calc sau sa fac poze dunelor, oamenilor, sau cerului, foarte multe optiuni si cam uitam sa imi trag sufletul. La un moment dat simteam ca nu mai pot respira, cand a venit o revelatie mi-am dat seama atunci, chiar SUNT IN DESERT. A fost o energie extraordinara in aer. Seara am stat in jurul focului, nu mai vedeam nimic altceva decat mainile cantaretilor cum loveau tobele si parca faceau magie. Intrasera intr-o transa atunci si noi cu ei. Superba experienta!

 

Marrakech si Essaouria au fost ultimele noastre puncte turistice pe lista. Doua lumi total diferite mi s-au parut, prima - o agitatie continua, o lupta pentru traiul de maine, iar a doua - un taram uitat parca de timp, unde simteai ca te pierzi in briza calda a oceanului, sau uitai sa pleci din fata unei cafele savuroase servite la una din numeroasele terase.

 

In Essaouria am vizitat piata pescarilor, unde puteai vedea captura proaspata si felul in care curatau pestele pe loc, sau te puteai pierde printre sutele de pescarusi care mai de care mai curajosi pentru a prinde ceva de mancare. Mi-a ramas in minte vibratia orasului, sunetele in surdina a muzicantilor de pe strada sau a valurilor care se spargeau de stanci. Aaa.. si nisipul pe care inca si acum il scot din sosete.

 

Acum incerc sa retraiesc toata aceasta experienta privind pozele, dar imi dau seama ca foarte greu pot sa exprimi ce energie minunata a fost in toate zilele si in toate locurile vizitate. De la timpul petrecut in microbuz, cu micile glume, cu muzica pe care am descoperit ca o iubim in comun, la oboseala si gropile care ne mai trezeau din cand in cand aducandu-ne aminte ca avem un sofer vitezoman. Totul a fost minunat!

 

Cum am spus si la inceput, am plecat fara asteptari. Am gasit o tara plina de contraste: zambete sincere, localnici care vor sa te invete cultura lor, dar si priviri incruntate, oameni care isi apara intimitatea, viata de zi cu zi. Tocmai de aceea am simtit o reticenta din partea multor localnici la aparitia cu aparatul de fotografiat, insa daca le respectai dorinta si mergeai in treaba ta, era totul OK. Un relief care se schimba constant, de la oras la oras se schimba totul, acum case si strazi albastre, pe urma lut si chirpici, culori neutre, piatra, stanci care mai de care mai maiestuose, desert si nisip cat cuprinde. Cu siguranta m-a facut curioasa aceasta tara si imi doresc sa mai revin, sa ii colind stradutele misterioase, sa ii cunosc oamenii si cultura lor, sa ma bucur de linistea desertului sau de calmul oceanului. “

 

 

 foto DANA SACALOVE

 

 

 foto DANA SACALOVE

 

 

 

 foto DANA SACALOVE

 

 

 

MIHAELA TULEA

 

 

 

 

 

“Marocul meu este despre oameni, armonie, culoare, arome, contraste, nisip, munti, drumuri, muzica si visare. Este prima tara pe care o vizitez de pe continentul negru si a castigat o parte din sufletul meu. Descrierile prietenilor imi conturasera in minte o imagine a unui Maroc in extrema negativa: cetateni neprietenosi, pusi vesnic pe harta, necivilizati, trafic infernal, zone aglomerate. Realitatea a fost alta. Am gasit un ocean care-si spargea cu frenezie valurile pe tarmuri in Essaouira, o luna desenata parca pe cerul instelat din mijlocul Saharei, oameni care-ti zambeau in pietele din Marrakech si te invitau la un ceai, negustori cu care mi-a fost drag sa negociez, drumuri serpuite prin Muntii Atlas, hectare de argan sau portocali, capre in copaci si un oras albastru. M-am plimbat cu camila, am dormit la cort, am cântat la focul de tabara alaturi de niste italieni focosi, am luat la picior ingustele stradute din Chefchaouen, m-am plimbat ore intregi prin souk-urile din Marrakech si am admirat kasbahurile lor – casele traditionale fortificate din chirpici – care pareau rupte din basmele copilariei. Toate aceste imagini se aseaza adanc pe retina si le completeaza o muzica arabeasca cu ritmuri fierbinti sau franturi din Marrakesh-ul celor de la Goombay Dance Band... “

“...Marrakesh, come to Marrakesh...to the city of gold near the sky; 
Marrakesh, come to Marrakesh… sings the rain when I can't sleep at night; 
Marrakesh, come to Marrakesh...says my heart when I feel all alone; 
Marrakesh, come to Marrakesh...you will find peace of mind in Marrakesh…” 

 

 

 foto MIHAELA TULEA

 

 

 foto MIHAELA TULEA

 

 

 

 DIANA CHIRIAC

 

 

 

  

 

 

“Imi doream de ceva vreme sa ajung in Maroc intr-o tura foto, asa ca atunci cand ocazia s-a ivit cu Our way to Maroc nu am stat foarte mult pe ganduri. Iar ceea ce-a urmat a fost o experienta minunata.

 

Am trait in Maroc propria noastra poveste parca scoasa din alte timpuri, cu minunate casute albastru azur in Chefchaouene, cu viata arhaica de pe ingustele stradute ale medinei din Fes, cu livezile de portocali aromati, cu incredibila forfota si explozie de culoare a souk-urilor si a pietei din Marrakech sau cu Essaouira cea cocheta si scaldata de apele oceanului. Dar mai ales mi-a ramas in minte fascinantul desert al Saharei. Acolo unde nisipul, vantul si lumina lucreaza impreuna creand un peisaj uimitor prin curbele perfect sculptate ale dunelor, prin modelele desenate cu atata maiestrie pe nisipul fin si aramiu, prin culorile mereu schimbatoare. Nu-ti mai ramane decat sa alergi pe cea mai inalta duna la indemana si sa simti nisipul mangaindu-ti talpile goale, asprimea vantului care sculpteaza neincetat, blandetea soarelui la apus, sa privesti o particica din frumusetea acestei lumi si sa te simti fermecat. Cam asa m-am simtit eu in Maroc.
Multumesc Gina si Alin ca ati creat aceasta poveste frumoasa.”

 

 

 foto DIANA CHIRIAC

  

 GABRIELA GUNTER

 

 

 

 

 

 

 

“like…the way we connect each time, as a group …..with Gina as a glue …like the emotions we felt on the way…like the food and the Haha Spirit.”

                            

 “A fost genul acela de experienta care iti unge sufletul, din care vii inapoi multumit, raportul extraordinr intre banii pe ca ii dai si ceea pe primesti in schimb. Si chiar daca e o tara saraca, inca se respecta calitatea si lucrul bine facut, autenticitatea si valoarea banului; mici exceptii am intalnit in locurile foarte turistice, gen Marrakesch, unde au inceput deja sa apara restaurantele uratele pt turisti, proaste si scumpe. Toata explozia de culori e o incantare pentru retina si pentru aparatul foto binenteles, iar amenajarile interioare din hoteluri si restaurante te dau pe spate.

 

Daca ar fii sa pun o eticheta cred ca i-as spune tara labirint. Atat orasele cat si cladirile sunt un sir nesfarsit de stradute, coridoare, scari printre care te pierzi cu usurinta si care uneori nu au nici o logica, asa ca pentru cei care doresc sa experimenteze sentimentul de Lost and Found, aici este locul. Cel mai marcant moment este acela cand dai jos bocancii si iei sandalele. Un deliciu, Marocul te face sa vrei sa iei acasa o bucatica din el, parfumul, mancarea, condimente, decoratiuni. Cam toti am plecat cu sacosele explodand de acolo.”

 

 

 foto GABRIELA GUNTER

 

 

 foto GABRIELA GUNTER

 

 LIVIA VISINESCU

 

 

 

 

“Cred ca sunt unul dintre oamenii curajosi in ceea ce priveste turele, deoarece si de data aceasta nu m-am documentat despre Maroc inainte sa plec. Am cerut doar cateva sfaturi pe langa cele date de organizatori si am ramas cu atat, si bine am facut (am mare incredere in ei).

 

Marocul a fost si este cu totul si cu totul o noua experienta de care m-am bucurat si ma bucur in continuare, deoarece iti ia putin timp sa te dezmeticesti de mirajul in care ai/am fost.  Ca tura foto trebuie sa recunosc ca a fost mai dificila, deoarece oamenii sunt rezervati in fata aparatelor de fotografiat deoarece sunt asaltati zilnic de fotografi profesionisti sau simpli turisti care doresc sa se intoarca acasa cu o bucatica din atmosfera si culorile locurilor. Nu este imposibil, dovada sunt si cateva cadre cu ei in ambientul lor, pentru asta e nevoie si de flexibilitate, rapiditate uneori sau daca te pricepi sa-i citesti din mers pe aceeia care nu s-ar opune, iar totul trebuie sa fie natural si politicos , deoarece in caz contrar sa le accepti opinia.

 

Marocul in sine este o experienta cu sau fara aparat. Fiecare colt si pas este nou, conturat diferit si poate spune o poveste diferita. Ca sa intelegi trebuie sa ajungi, sa vezi, sa simti, sa savurezi  fara prejudecati si frica, trebuie sa iei totul ca atare in calitate de musafir in tara lor. Nu am intampinat dificultati, din contra am descoperit oameni si locuri minunate. Se aplica aceeasi regula peste tot, sunt oameni si oameni, traditii si traditii, conceptii diferite, dar atata timp cat le respecti, zambesti si incerci sa intelegi si sa fructifici experienta si atmosfera totul decurge firesc si normal.

 

Diminetile in Maroc au forme simple, colorate si frumoase, nimic exagerat, poate chiar rudimentar, dar pe parcursul zilei totul incepe sa se schimbe si sa infloreasca  intr-o zi de sarbatoare cu alei pline de bazare cu mirodenii, culori, covoare, haine, bijuterii, vase etc, fiind conturate de siluete simple si energice. Totul pare un stup foarte bine trasat.

 

Ca imagini pregnante am cateva locuri :

-           Fez cu niste stradute atat de inguste, aglomerate si pe alocuri intunecate incat credeai ca te afli sub pamant. Acele ziduri inalte putand sa ascunda adevarate comori daca ai timp sa explorezi, dovada fiind restaurantul in care am intrat un adevarat palat in mijlocul unui stup mic si aglomerat.

-          Sahara – Merzouga unde nu mi-am imaginat ca poti avea asa sentimente contradictorii intr-un loc ca acela. Nu vezi nimic in afara de dune de nisip dar in acelasi timp este totul si nu mai trebuie nimic. Nisipul atat de fin pare apa, adierea  a vantului pare mangaiere, iar lumina la rasarit si apus care contureaza atat de bine totul este de nedescris, iar seara stelele sunt incredibile nu cred ca am vazut vreodata atatea stele pe cele.

-          Essaouira – un oras minunat la ocean. O combinatie intre Orasul Albastru si Marrakech , iti confera o stare de liniste si bucurie incredibila. Briza oceanului se poate simti si pe anumite artere micute ale orasului, in timp ce admiri galeria de arta a strazilor. Totul este calm.”

 

 

 foto LIVIA VISINESCU

 

 

 foto LIVIA VISINESCU

 

 

CRISTINA OLTEANU

 

 

 

 

 

 

“Am revenit in Maroc, o tara plina de culoare in care intalnesc nuante contrastante care putin probabil sa nu impresioneze prin varietatea lor si prin modul in care ochiul nu le poate ocoli. Pornind de la albastrul oras Chefchaouen, pe ale carui stradute iti place sa te ratacesti si unde toate cladirile sunt vii si prietenoase, pana la incontestabila maretie a desertului, care iti ofera perspectiva si te ajuta sa intelegi micimea urmelor noastre efemere, a fost o experinta diferita fata de prima mea vizita in Maroc.

 

Desertul l-am asociat intotdeauna cu o liniste surda, mereu cand ne-am regasit am simtit ca sunt complet deconectata de tot ce inseamna firul nostru narativ de zi cu zi si ca ma forteaza sa ma intalnesc cu mine. Aproape ca e un loc sacru, in care toate formele par a fi aliniate simetric incat iti provoaca privirea sa caute imperfectiuni in maretia dunelor de nisip izolate de lume si timp.

 

Pornind din Sahara, ne-am indreptat catre Marrakesh, unde am vibrat la polul opus fata de desert. Desi este un oras extrem de viu, plin de culoare, de multe ori il percepi ca fiind obositor si haotic prin multitudinea elementelor in continua miscare din jurul tau, printre aglomerari de negustori care tot timpul vor sa iti ofere ceva cand iti intalnesc privirea. 

 

Asadar, altfel a fost experienta in Maroc pentru a doua oara. Poate ca tine de cum s-au transformat ei sau de cine am devenit eu aproape cinci ani mai tarziu, oricum, la fel de colorat, la fel de complex, dar pictat intr-o nuanta diferita.”

 

 

 foto CRISTINA OLTEANU

 

 

 foto CRISTINA OLTEANU

 

 

 

 ROXANA AXINI

 

 

 

 

“Marocul este un labirint care iti asalteaza simturile. Culorile aprinse din Chefchaouen, mirosul renumitei pielarii din Fez, senzatia inselatoare a nisipului din desert care iti fuge de sub picioare, gustul celei mai bune inghetate din lume (o combinatie neasteptata de zmeura, piper si trandafir) de la Nomad si zumzetul pietei din Marrakesh sunt doar cateva dintre lucrurile care au ramas cu mine. 

 

Pentru mine a fost un loc al contrastelor, a carui frumusete o poti descoperi daca iti gasesti distanta potrivita de unde sa o observi sau sa te bucuri de ea.”

 

 

 foto ROXANA AXINI

 

 

 foto ROXANA AXINI

 

 

ALIN ANGHELOVICI

 

 

 

 

 

 

 “Marocul este una din tarile care trebuie sa fie pe “to do list”-ul oricui. O tara cu o cultura puternica si peisaje minunate. Orasul Albastru, Desertul Sahara si Essaouira sunt printre preferatele mele si m-as intoarce oricand cu drag sa vad aceste locuri superbe care m-au impresionat. Ca fotograf nu ai cum sa te plictisesti in aceasta tara plina de culoare cu mentiunea ca trebuie sa fii atent la oamenii care se lasa foarte greu fotografiati.”

 

 

 foto ALIN ANGHELOVICI

 

 

 IANA BRADU

 

 

 

 

“In desert nisipul este regele si soarele este regina, ei fac regulile. Cumva trebuie sa te supui regulilor nescrise ale desertului. Nu iti poti pune un cort oriunde pentru ca te poti trezi acoperit de nisip. Trebuie sa stii exact pe unde sa mergi cu masina, nu e indicat sa mergi singur prin desert daca nu esti de-a locului si nu cumva sa ramai fara apa de baut sau sa te prinda soarele undeva fara umbra in mijlocul desertului. Cand am ajuns in Merzouga, desertul Sahara, m-am supus acestor reguli nescrise a desertului.

 

 Am avut ocazia cu o echipa de fotografi sa facem o terapie neplanificata. O terapie prin fotografie pe dunele desertului. Fara sa ne impotrivim vantului sau soarelui am urcat pe duna pentru a prinde cele mai frumoase poze cu apusul in desert.  Initial era cald, mult vant, nisip in gura, ochi si greu de urcat acea duna.  Apoi, cand pur si simplu m-am imprietenit cu vantul, am inceput sa arunc cu nisip deaspura capului meu, cand nu a mai contat ca imi intra nisip in ochi, gura. Cand am uitat ca imi este sete si ca am obosit sa urc duna.

 

Si cand regele si regina au simtit ca sunt pregatita, and When The Sun Goes Down (melodia noastra din Maroc – Always remember us this way) cand soarele apune si m-am vazut una cu desertul, dansand cu nisipul, iar soarele ne binecuanta cu cele mai frumoase culori si lumini, umbre. Atunci au iesit cele mai frumoase fotografii facute de niste artisti fotografi cu care am avut norocul sa-mi petrec aceasta calatorie.

 

As face o analogie cu emotiile pe care le reprimam si nu vrem sa le acceptam. Insa, daca te iei de mana cu ele si dansezi - le faci numarul si apoi pleaca de la noi. Doar atunci noi avem loc pentru ceva glorios si dorit de noi. Niste ochi de artisti  fotografi au capturat aceste divine imagini in desert care pentru mine au fost mai mult decat o sedinta foto.  A fost o bucurie si terapie condusa de o echipa de fotografi organizata de Gina Buliga si Alin Anghelovici, cu suportul Nikon Romania. 

 

Pentru a 2 a oara merg cu Hai Hui prin Lume by Alin Anghelovici. A fost o calatorie condimentata asa cum este insasi Marocul. Am inceput cu orasul monocrom albastru - Chefchaouen, sau orasul visuror tale cum i se mai spune.  A urmat Fez, unde am vizitat cea mai veche pielarie din lume, am stat intr-un cochet hotel tip ,,labirint” care ne-a tinut si mai mult in atmosfera Fezului. Apoi a urmat desertul, unde ,,meditatia” ne-a fost calauza, Marrakech unde am avut surpize colorate si condimentate si unde gasca mea s-au jucat cu luminile si umbrele in fiecare dimineata. Am terminat aceasta excursie cu Essaouira care ne-a intampinat cu pescari buni de pus in rame sau in poze pentru expozitie.”

 

 

 

 

 

 

 IULIUS MIHAI MARIN

 

 

 

 

"Bucuresti, 04:30 dimineata. Am plecat la drum spre un Maroc ce avea sa fie un taram de o frumusete aparte. 

 

In prima din diminetile in care m-am trezit in Maroc, intr-o mare de albastru, intr-un loc plin de arome orientale am inteles de ce s-au scris atat de multe povesti pe acest pamant colorat al Africii. Asa am calatorit de la Chefchaouen, Perla Albastra a Marocului pana in desertul colorat din Merzouka, m-am intors 500 de ani in timp pe stradutele din Fez, m-am bucurat sa vad una din cele mai frumoase cetati ale lumii berbere si am inteles de ce G.R. Martin a ales Aid Ben Haddou sa filmeze pentru Game of Thrones. Am calatorit spre vest spre agitatul Marrakesh, am negociat, m-am pozat cu serpii, am mancat in piete zgomotoase, am vazut localuri de vis, oaze de verdeata, gradini luxuriante, saracie si lux, rosu pal-verde deschis, atar de divers este Marrakesh-ul. E minunat. Oricat de mult m-as stradui sa las randuri scrise, Marocul trebuie trait.

 

Cineva spunea “un calator atent cand porneste la drum cu un scop, mereu se va întoarce cu un castig”. Asa ma simt si eu dupa reintoarcerea din Maroc. Am calatorit cu oameni minunati si am invatat una din cele mai frumoase lectii universale, cum sa surprind lumina. De doua ori minunat! Intr-adevar printr-o camera foto viata e mai vie, e mai colorata. Apesi un click si poti lasa o mostenire. Timpul e oprit in loc, lumina e buna si ochii calzi ai unui batranel ce zambeste oamenilor intr-o piata din Essaouira, singurul scop sa le faca o zi mai frumoasa calatorilor. Daca privesti din unghiul potrivit sunt sigur ca oricine o sa iubeasca Marocul. 

 

Fiecare din noi a trait momente sau a cunoscut persoane ce ne-au marcat. Dar timpul trece, fiecare isi vede de drumul lui si realizezi doar peste ani si ani cum au trecut pe langa tine mii de povesti, ai ascultat zeci sau sute de oameni si totusi doar cativa te-au atins si ti-au impregnat povestile lor in gandurile tale ca si cum acum sunt parte din tine. Cam asa a fost cu mine si Marocul, cam asta m-a invatat Gina. Despre lumina, despre oameni ce iti activeaza “luminite”. Asa ma simt dupa o calatorie de 10 zile pe meleaguri berbere, e mai multa lumina, am plecat cu un scop si am venit mai castigat. “ 

 

 

 foto IULIUS MIHAI MARIN

 

 

 foto IULIUS MIHAI MARIN

 

 

Acestea fiind spuse, povestile noastre, trairile noastre de acolo, la fel cum trairile au fost puternice si diferite, la fel au fost si cadrele noastre, pline de trairi puternice. Va multumim si va lasam in vraja Marocului, in declansarile noastre traite!

EMBRACE YOUR LIFE …..EMBRACE YOUR DREAMS…

 

 

 

 

 

 

maroc, gina buliga, ambasador nikon



Adauga comentariu
Numele afisat langa comentariile dvs.
Nu este afisat public.
Daca aveti un site web, link catre el aici.

Optiuni alerte e-mail
Nu exista comentarii publicate. Fii primul care adauga un comentariu!

Articole similare |
Articole recente
    We Will Rock You e mai mult decat un musical, e un concert rock cu o poveste amuzanta si emotionanta, povestit de Gina Buliga, Ambasador Nikon Romania.         M-am dus fara asteptari, impreuna cu familia, la acest...
citeste tot
Am inceput noul an cu o prima calatorie de primavara, in care am explorat Iordania, urmand sa pregatim incursiunea de toamna, aventura noastra in China, care s-a ivit, printre altele, din dorinta noastra de a porni spre The Gate of Heaven din Muntii...
citeste tot
"Ne pregatim de alta calatorie, de alta experienta, de data asta revenim in Maroc in primavara lui 2019 - 12-22 martie 2019. OUR WAY TO MORROCOO AGAIN.         Urmeaza sa revin in Maroc pentru a sasea oara, nu imi vine sa cred ca...
citeste tot
Nu am stat prea mult si ne-am gandit sa anuntam alta expeditie, de data asta in China. De-abia am revenit din Iordania, inca un pic cu capul in nori, in  balonul din Myanmar, dar este bine de stiut, urmatoarea expeditie va fi in toamna acestui...
citeste tot
Dragos Stoica, membru NPS Romania, ne-a incantat deja cu fotografiile sale pline de culoare realizate in tari indepartate. Dupa Zanzibar, primavara aceasta, Dragos a calatorit in Maroc, fascinat fiind de frumusetea desertului. Va invitam sa vedeti...
citeste tot
Va invitam din nou la o calatorie fascinanta cu Gina Buliga - Ambasador Nikon si Bogdan Comanescu. De data aceasta, calatoria are loc cu un catamaran pe Marea Andaman, printre insulele din Thailanda si Malaezia. Va lasam sa aflati chiar de la ei...
citeste tot
Cadoul Ginei Buliga – ambasador Nikon in Romania – pentru noi toti de Sarbatori este o invitatie la ea acasa, intr-un loc plin de magie si povesti pe care le creaza impreuna cu fetitele ei, Alexa si Maria, cele doua buburuze ale...
citeste tot
Gina Buliga este fotograf profesionist, Ambasador Nikon in Romania. O persoana vesela, de o energie debordanta si contagioasa, o adevarata placere sa o intalnesti! Fotografiile sale au o magie a lor si iti raman pentru totdeauna lipite de...
citeste tot
Calatoria fotografilor Gina Buliga si Bogdan Comanescu continua in Maroc. Haideti sa aflam chiar de la ei povestea calatoriei si sa ne bucuram de fotografiile realizate:       Dupa Cuba, am continuat aventura in Maroc in echipa cu...
citeste tot
Era prin septembrie... prima zi de toamna chiar; tin bine minte. S-a intamplat total pe neasteptate, chiar in ajunul decolarii. Ne-am daruit cateva priviri scurte prin sticla, apoi iremediabil mi s-a aruncat in brate.Nu, nu ne cunosteam, era pentru...
citeste tot

© Nikonisti.ro 2008-2019. Toate drepturile apartin Nikon in colaborare cu Skin.

JavaScript este dezactivat.

Aceasta aplicatie necesita JavaScript pentru a functiona corespunzator. Browser-ul dumneavoastra nu suporta JavaScript sau scripturile sunt blocate.

Pentru a vedea daca browser-ul dumneavoastra suporta JavaScript, sau pentru a permite rularea scripturilor, cititi ghidul online al browser-ului dumneavoastra.

Actualizare browser

Folosesti un browser vechi ce te va impiedica sa vezi siteurile moderne,inclusiv noua noastra versiune.

Pentru a beneficia de toate facilitatile oferite te rugam instaleaza-ti un browser modern,ai mai jos alternative gratuite.

Instalarea va dura cateva secunde.