Noua Zeelanda: calatorie la capatul Pamantului - de Stefan Hutu

Decizia de a face o excursie cu tematica foto in Noua Zeelanda a venit cu un an inaintea realizarii proiectului propriu-zis (noiembrie 2013) si am luat-o relativ spontan, in urma catorva mailuri cu cel care a propus-o, fotograful Dan Dinu. Au urmat multe mailuri, pregatiri si discutii despre zonele mai fotogenice care meritau atinse. In cele 3 saptamani pe care ne-am propus sa le petrecem pe ambele insule, am ales cateva locuri cunoscute si bine-documentate.  


Abia asteptam sa se intample, iar lunile premergatoare au fost ca o numaratoare inversa chinuitoare. In tot acest timp, am facut o documentare temeinica despre locurile pe care urma sa le vizitam si fotografiem, si cand am plecat, aveam temele facute. Si cu toate pregatirile, ceea ce avea sa ne ofere Noua Zeelanda din punct de vedere peisaj si experienta a intrecut cu mult asteptarile.

 
In putinele pauze pe care le-am avut la dispozitie, in masina atunci cand nu conduceam si in avion, am reusit sa scriu cateva cuvinte despre fiecare zi pe care am petrecut-o in Noua Zeelanda. Mi s-a parut initial o forma foarte buna de a comunica cu cei de acasa, de a rememora experientele traite si a retine toate denumirile alambicate, dar mi-am dat seama ca ceea ce are sa ofere Noua Zeelanda celor care o viziteaza este demn de facut cunoscut voua, cititorilor din Romania.

Si asta pentru ca, in contextul ultimelor evenimente petrecute in tara in legatura cu intentia de a distruge ceea ce are mai bun de oferit Romania, am constatat si am fost foarte placut impresionat de cum o tara de mici dimensiuni ca Noua Zeelanda, inzestrata cu o diversitate peisagistica fabuloasa, stie sa-si protejeze si sa-si puna in valoare natura si sa atraga turisti din toate colturile lumii.

Noua Zeelanda este o tara descoperita de catre navigatorul olandez Abel Tasman in 1642 si apoi de catre James Cook in 1769, care a reusit sa faca o harta a intregii coaste. Tot lui Cook i s-a dedicat si numele stramtorii dintre cele doua insule. Noua Zeelanda a fost populata pana in acel moment strict de bastinasii maori, care au trait intr-o stransa legatura cu natura. I se spune in limba maori “Aotearoa”, care in traducere inseamna “Tara norului alb si lung”. Din secolul 19, Noua Zeelanda a devenit colonie britanica, limba predominanta schimband-se in engleza. Legatura cu bastinasii a ramas foarte stransa intrucat filozofia lor de protectie si consevare a naturii a fost inteleasa si adoptata de autoritati.










Departamentul de Conservare (echivalentul functional al Ministerului Mediului) este acolo autoritatea care a reusit sa transforme Noua Zeelanda intr-o tara cu turism in mijlocul naturii foarte dezvoltat prin interventii aparent mici: construirea si marcarea traseelor, panouri informative la tot pasul, toalete si multe altele. Campingurile sunt mai dese decat benzinariile si sunt foarte bine dotate, iar personalul are un simt de raspundere foarte dezvoltat. Una dintre masurile neobisnuite de conservare cu care ne-am intalnit acolo a fost dotarea intrarii pe un traseu de padure cu perii de curatare a bocancilor si furtun cu dezinfectant. Cu astfel de masuri, Noua Zeelanda a ajuns unul dintre locurile de pe pamant cu zone foarte extinse de salbaticie pastrata ca atare.

Experienta noastra de acolo se rezuma la reprizele de strans si desfacut cortul cam in fiecare zi indiferent de cat de tare ploua, ritmul aproape militaresc de trezit inainte de rasarit (bineinteles, cei mai harnici), plimbarea de la rasarit ca sa surprindem peisajul in lumina cat mai calda, mancat pe fuga, pauzele nenumarate de espresso pe drumuri zilnice de 300-400 de km, veselia fetelor care ajunsesera sa rada din aproape orice, motto-ul excursiei: “Bai ce tara au astia…” pe care ni-l spunea Radu cand ajungeam in cate un loc in care ramaneam toti cu gura cascata, drumuri foarte sinuoase pe care conduceam, cum ar zice orice european “pe partea gresita”, rulota mereu plina ochi careia ii placea sa mearga doar cu fata, muzica deochiata si nu in ultimul rand contactul cu peisajele fabuloase.

A fost lung, a fost frumos, a fost greu. A trebui sa facem inconjurul Pamantului ca sa ajungem acolo. A fost genul de excursie pe care nu l-am face oricand, la orice varsta. Ne-am luat portia de natura din plin. Am vazut plaja, ocean, lacuri, munti, vulcani, ghetari, fiorduri, gheizere, cascade, pinguini si foci  intr-o tara de foarte mici dimensiuni. Ne miram si acum cata diversitate poate sa fie in peisajul Noii Zeelande si chiar daca am stat 3 saptamani pe aici, avem senzatia ca am vazut prea putine, ca am zgariat doar suprafata. Noua Zeelanda are multe de oferit si este o lectie buna pentru cum se poate face turism, pentru cum se poate conserva si proteja natura. Si chiar daca este “la mama ciorii”, asa cum spune Radu, merita tot efortul sa ajungi aici.


Echipament folosit: Nikon D800, obiective: NIKKOR AF-S 16-35mm f/4G ED VR, NIKKOR AF-S 70-200mm f/2.8G ED VRII, NIKKOR AF-S 105mm f/2.8, NIKKOR 24mm PC/E f/3.5, NIKKOR AF-S 50mm f/1.4, filtre graduale, ND si de polarizare.

Povestea intreaga  se gaseste pe blogul stefanhutu.wordpress.com/Galeria completa se gaseste si pe www.dshphoto.ro

Adauga comentariu

Numele afisat langa comentariile dvs.
Nu este afisat public.
Daca aveti un site web, link catre el aici.

Optiuni alerte e-mail comentarii noi la acest articolraspunsuri la comentariul meufara notificari

Au fost adaugate 2 comentarii

Theodor Dinulescu a scris pe 26-12-2013 la 15:22

Frumoase locuri si fotografii !! Sunt convins ca a fost o experienta exceptionala !

0

0

Moldovan Traian a scris pe 19-12-2013 la 16:29

Imagini superbe, felicitari!

1

0