Hai-hui cu Nikon prin Asia de Sud-Est: Ho Chi Minh
Legati-va centurile de siguranta urmeza Ho Chi Minh, cel mai mare oras al Vietnamului. Este ca un furnicar de aglomerat si inghesuit. Am crezut ca strazile Hanoiului sunt inundate de motorete, insa traficul de acolo era floare la ureche pe langa ceea ce se petrecea in Ho Chi Minh sau Saigon cum ii spun inca localnicii. Aici traficul este cel mai mare “ rollercoaster” pe care l-am vazut vreodata si este gratis!
32mm / f4.5/ 1/320 / ISO 250 Manual
42mm / f4.5/ 1/320 / ISO 250 Manual
26mm / f4.5/ 1/320 / ISO 250 Manual
Cred ca sunt de zece ori mai multe motorete, care bazaie ca un roi de lacuste si un numar dublu de pietoni care isi incearca norocul in traversarea strazilor. Este perfect normal sa vezi trei oameni pe aceeasi motoreta si deloc intamplator sa vezi cum o familie de patru personae imparte acelasi moped. Am ajuns seara, ne-am cazat, am stabilit programul pentru ziua urmatoare si am iesit sa cautam ceva de mancare.
Hotelul era in apropierea pietei de noapte asa ca am refuzat politicos cele sase sute de invitatii ale taximetristilor; si nu exagerez deloc. Invitatia suna cam asa “taxi, domnule? Nu multumesc.”Atunci poate un telefon mobil?” Nu multumesc. ”Dar ce zici de niste brichete in forma de grenada? Ieftin, ieftin.” A propos de ieftin, ce mi-a placut in Vietnam este ca oricine poate deveni milionar. Pentru 50 de dolari primeai in schimb 1 milion de dongi vietnamezi. Ca sa iti faci o idee, o bere costa 20.000 de dongi si o masa pentru doi in jur de 100.000. Asa ca domnul cu grenadele avea dreptate – ieftin, ieftin.
65mm / f5/ 1/400 / ISO 640 Manual
Piata de noapte in Ho Chi Minh iti ofera tot ce ti-ai imaginat si ce nu.
35mm / f4.2/ 1/200 / ISO 200 Manual
18mm / f3.5/ 1/320 / ISO 500 Manual
Sobolani, serpi, scorpioni si viermi erau doar o parte din delicatesele locului. Cred ca vietnamezilor le place tot ceea ce este foarte greu de mestecat. Sunt zeci de “restaurante” cu meniul cuprinzator cat cartea de telefoane si fiecare fel de mancare are cate o fotografie atasata. Daca nu intelegi ce contine poate iti place cum arata. Staiam ca vietnamezii sunt renumiti pentru ingredientele proaspete, atat de proaspete ca tot ceea ce provine de sub ape este viu si sacrificat inainte sa fie gatit. Am ales un restaurant aglomerat, pe principiul “ daca e multa lume se mananca bine”. Si asa a fi fost.
18mm / f3.5/ 1/60 / ISO 1000 Manual
Nu am sa va povestesc despre normele de igiena ale locului caci s-ar putea sa va doriti sa nu mai vizitati Vietnamul, dar am sa va povestesc despre cel mai gustos peste pe care l-am mancat vreodata. In fotografia din meniu am vazut un peste la gratar, suficient de mare pentru a satisface 2 persoane flamande. Era alaturi de un orez prajit cu ou, asa ca am pus degetul pe poza si domnisoara si-a notat ce trebuia sa ne aduca. Ramai surprins cum in toata agitatia si haosul locului, bucatarul si chelanarii nu gresesc niciodata comanda si, alergand printre mese, aduc exact ceea ce ai comandat indiferent de numarul portiilor ce le-ai solicitat.
18mm / f3.5/ 1/60 / ISO 800 Manual
30 de minute mai tarziu ma uitam cu parere de rau la platoul in care nu mai ramasese decat sira spinarii si ma gandeam cum sa il incadrez in fotografia pe care de pofta si foame uitasem sa o fac.
24mm / f4/ 1/40 / ISO 1000 Manual
A doua zi, impreuna cu ghidul nostru pe nume Duy, am pornit spre delta raului Mekong. Duy avea 23 de ani, vorbea engleza bine si vroia sa afle cat mai multe despre viata din Vest. Era foarte preocupat de culoarea pielii pe care si-o ingrijea mereu cu lotiune impotriva soarelui pentru ca nu cumva sa se bronzeze.
18mm / f3.5/ 1/400 / ISO 640 Manual
Culoarea pielii deschise conteaza foarte mult in Asia, reclamele la gel de dus si sapun intrecandu-se in cat de mult produsul promovat albeste pielea si nicidecum in cat de catifelata si moale poate deveni. Dupa vreo 2 ore de mers ne aflam in cel mai sudic punct al Vietnamului – Mekong Delta. Ea este cunoscuta si sub numele de “bolul de orez al Vietnamului”. In aceasta zona se poate cultiva suficient orez pentru a hrani intreaga populatie a Vietnamului. Delta este, de asemenea, un “oras pe apa” cu piete plutitoare, case lacustre si nenumarate canale ce o traverseaza asemeni strazilor, in toate directiile.
18mm / f4/ 1/640 / ISO 250 Manual
22mm / f5/ 1/640 / ISO 250 Manual
32mm / f4.2/ 1/320 / ISO 160 Manual
Labirintul de canale este marginit de plantatii de fructe exotice.
18mm / f5/ 1/640 / ISO 250 Manual
120mm / f5.6/ 1/160 / ISO 250 Manual
Orezul, pestele si nuca de cocos sunt produsele principale ale negustorilor locali.
62mm / f5/ 1/640 / ISO 400 Manual
Ne-am imbarcat intr-una din barcute si am mers de-a lungul raului cu opriri la cateva dintre atelierele mestesugaresti care demonstrau cum functioneaza economia locala.
40mm / f4.5/ 1/320 / ISO 800 Manual
130mm / f5.6/ 1/400 / ISO 640 Manual
Prima oprire a fost la o fabricuta de caramele din nuca de cocos. Procesul de productie este simplu. Se fierbe laptele de cocos impreuna cu sucul de trestie de zahar pana ce devine de consistenta unui sirop foarte gros ce se intinde apoi pe o masa pentru a se raci si intari. Numai bun de mestecat, dar si mai bun cand se adauga si nuci.
18mm / f3.5/ 1/160 / ISO 800 Manual
70mm / f5/ 1/40 / ISO 1000 Manual
24mm / f4/ 1/200 / ISO 800 Manual
Tot aici am putut incerca si vinul de orez in care sunt tinute tot felul de vietati taratoare: serpi, scorpioni, soparle, etc. Dupa parerea mea, mirosea a acetona si nu avea gust decat de alcool. Dar localnici il prefera la fiecare ora din zi si din noapte.
18mm / f3.5/ 1/200 / ISO 800 Manual
A doua oprire a fost pe o plantatie de fructe unde am mancat ananas, mango, pepene, fructul dragonului, rambutan si fructul stea. Fructele sunt savuroase, suculente si nu au nici o legatura gustativa cu cele consumate si importate pe meleagurile noastre. Spre exemplu anansul este aproape la fel de dulce precum cel din compot.
18mm / f4/ 1/100 / ISO 500 Manual
A urmat piata de peste. Puteai alege din sute de feluri vii, morti sau uscati. Noi ne-am multumit cu ananasul si caramelele de mai devreme.
35mm / f4.2/ 1/125 / ISO 250 Manual
22mm / f3.8/ 1/100 / ISO 250 Manual
18mm / f3.5/ 1/320 / ISO 640 Manual
18mm / f3.5/ 1/200 / ISO 640 Manual
105mm / f5.6/ 1/160 / ISO 250 Manual
Periplul prin delta s-a incheiat la un restaurant suspendat deasupra raului. Am mancat peste cu urechi de elefant (asa se numea), pachetele cu legume in foi de orez si bineinteles toate asezonate cu sos de peste iute. Bun, dar destul de putin.
34mm / f4.2/ 1/100 / ISO 320 Manual
18mm / f3.5/ 1/100 / ISO 200 Manual
Ne-am intors la hotel obositi si ghiftuiti de caramele.
In ultima zi, am incheiat educatia noastra de razboi cu o vizita la tunelele Cu Chi, tunele pe care le-am vazut in filmele lui Rambo si in orice alt film cu razboiul din Vietnam. Aceasta retea pe sub pamant de 200 de km se intindea de la granita cu Cambodgia pana in apropiere de Ho Chi Minh si a servit drept adapost rebelilor comunisti din sudul Vietnamului in razboiul cu americanii.
18mm / f3.5/ 1/100 / ISO 200 Manual
Gherilele petreceau mare parte din timp sub pamant, muncid sau odihnindu-se, curatindu-si armamntul sau ingrijind ranitii si facand planuri pentru viitoarele atacuri. Ieseau doar pentru a lupta si a cauta mancare. In timpul bombardamentelor puteau petrece zile in sir in galerii, iar siguranta tunelelor era doar aparenta caci in realitate a doua cauza a mortii (dupa razboi) era infestarea cu malarie sau muscaturile diverselor insecte veninoase ce populau tunelele.
Astazi, locul este o atractie pentru turistii de pretutindeni. Datorita turismului, tunelele au fost pe alocuri largite. Poti intra sa vezi cum au trait luptatorii si poti parcurge anumite portiuni doar daca nu esti claustrofob si nu ai probleme cu inima.
18mm / f3.5/ 1/100 / ISO 200 Manual
Chiar si in galeriile marite deplasarea se face dificil, aproape in genunchi, si este intuneric bezna. Singura luminita este cea a soldatului vitnamez care te conduce si de cele mai multe ori merge prea repede pentru a putea tine pasul cu el. Astfel ca dupa primul colt singurul tau sprijin va fi peretele tunelului, asa ca inaintezi cu unica dorinta de a ajunge cat mai repede sa vezi “luminita de la capatul tunelului” adica gaura ce te va scapa din bezna, caldura si transpiratie. Eu am intrat si dupa primi 10 pasi am renuntat.
18mm / f3.5/ 1/40 / ISO 1000 Manual
Pe langa atractiile subpamantene poti vedea capcanele, bine mascate atunci, dar bine marcate acum, ca nu cumva turistul sa se raneasca.
24mm / f4/ 1/100 / ISO 320 Manual
Exista un poligon de tragere cu munitie de razboi, unde poti incerca renumitul Kalashnikov, pusca automata americana M16 si o mitraliera M60.
18mm / f3.5/ 1/100 / ISO 200 Manual
18mm / f3.5/ 1/100 / ISO 200 Manual
Mai poti incerca mancarea din timpul razboiului: orez si o radacina fiarta.
18mm / f4/ 1/100 / ISO 640 Manual
Cand vezi toate acestea te intrebi cum de a reusit o armata atat de rudimentara sa alunge trupele americane. Insa pentru locuitorii mai tineri ai zonei importanta istoriei se rezuma la valoarea suvenirurilor legate de razboi pe care le pot vinde inclusiv fostilor inamici, si nici decum in a-si pune intrebari legate de ceea ce s-a intamplat cu aproximativ 40 de ani in urma.
Am plecat din Ho Chi Minh convinsa ca am vazut si aflat aproape totul despre Vietnam in calatoria mea de la Nord la Sud. Mai aveam o singura oprire si ma gandeam ca nu mai are cu ce sa ma surprinda. Insa m-am inselat, aveam sa cunosc unul dintre cele mai frumoase si misterioase locuri din Asia de Sud Est.
Va urma.
Text si fotografii: Dana Dociu
prin, asia, minh
citeste tot
citeste tot
citeste tot
citeste tot
citeste tot
citeste tot
citeste tot
citeste tot
citeste tot
citeste tot