02 decembrie 2010

Domogled - Valea Cernei: Romania Salbatica

Pentru inca o dimineata, ne trezim cu noaptea in cap si incepem cu un urcus abrupt prin padure. Din loc in loc ne oprim sa ne mai tragem sufletul. Dupa jumatate de ora de urcat la lumina lanternelor, ajungem la baza unor stanci si lasam in urma padurea. De aici mai departe pasim pe niste praguri si poteci parca sapate in piatra si printre siluetele infricosatoare ale pinilor negri. Este inca noapte, iar sub noi se aude vuietul vaii, sunet care te face sa iti imaginezi ca poteca este suspendata undeva la mijlocul peretelui. Fara prea multa lumina insa, nici imaginatia nu iti mai poate fi de folos.

 

Datorita climatului mediteranean si a peisajului diferit, Parcul National Domogled – Valea Cernei a fost complet inedit si ne-a luat prin surprindere. Inca din prima zi am facut cunostinta cu una dintre principalele lui caracteristici, marimea. Cu o suprafata de peste 60 000 de hectare, Domogled – Valea Cernei, este cel mai mare parc national din tara, iar acest lucru se face simtit in momentul in care vrei sa il traversezi. Administratia parcului a mobilizat toata echipa pentru noi si in prima tura am pornit catre Izbucul Cernei impreuna cu seful pazei, biologul, informaticianul, urmand ca pe drum sa ni se alature doi rangeri si alti doi sa ne astepte la fata locului. Dupa un drum inposibil de lung si cu toata echipa ingramadita intr-o masina, am ajuns in sfarsit la destinatie aproape de apusul soarelui. Pentru a mai prinde un pic din lumina acestuia, am urcat pana intr-un punct de belvedere catre Ciucevele Cernei. Denumirile zonei sunt destul de ciudate si mi-a luat destul de mult sa ma obisnuiesc cu ele. A doua zi de dimineata am urcat catre alte puncte de belvedere, care aveau aceleasi Ciuceve in centrul atentiei. Aceste formatiuni sunt practic niste zone stancoase, foarte abrupte si in cea mai mare parte impadurite. Intreagul peisaj este dominat de paduri de foiase, iar in luminisuri si poieni apare feriga, care in aceasta zona atinge dimensiuni nemaintalnite de mine in alte parti. La un moment dat chiar am trecut printr-o zona in care aceasta era mult mai inalta decat noi. In apropierea zonei unde eram campati, se afla Izbucul Cernei. Acesta are un debit destul de mare si formeaza un intreg evantai de suvoiae printre grohotisurile din zona, aparute in urma surparii unui tavan de pestera. La intoarcerea catre Herculane, am mai oprit pe drum sa fotografiem Lacul Iorgovanu, intr-o frumoasa lumina de seara, dar si Cheile Corcoaiei, foarte stramte si spectaculoase prin forma usor concava pe care o prezinta.

 

A doua parte a turei s-a desfasurat in zona Domogledului, si ne-am axat pe fotografierea pinului negru de Banat, o subspecie endemica acestei zone. Pinul negru s-a adaptat climatului zonei, si pentru a capta cat mai multa umezeala a capatat o forma de umbrela, ce il face sa arate precum arborii de acacia din savanele africane. Pe langa acest aspect, a reusit sa habiteze stancariile din zona si sa formeze un peisaj specific, iar cel mai bine se poate vedea acest lucru in Cheile Tasnei, poate unul dintre cele mai spectaculoase locuri din intreg parcul. Intrarea in chei nu se face pe firul vaii asa cum ar fi normal, ci pe unul dintre pereti, pe o poteca suspendata, pe care noi doar la intoarcere am putut sa o admiram, deoarece intunericul de dimineata nu ne-a lasat sa vedem foarte multe. Deschiderea cheilor are in fata versantul opus al Vaii Cernei, ce culmineaza cu Varful Arjana, un pinten stancos, renumit mai ales pentru floara bogata.


In ultimele doua ture am mers la poalele acestui varf, pe niste drumuri forestiere pe care nu credeam ca se poate intra cu altceva in afara de caruta, dar pe care o Dacie papuc le-a strabatut cu succes, mai ales cu un sofer de tractor, care a stiut sa o conduca. Deasemena am ajuns si in zona Varfului Domogled, insa vremea capricioasa nu ne-a lasat sa descoperim prea multe. Ceata a persistat o zi si o noapte si am reusit doar cateva fotografii prin padure. In schimb ne-am delectat la cabanuta unde stateam cu o portie de mamaliga cu branza, dar si cu cartofi copti sau ciuperci fripte pe plita. Padurea a fost generoasa cu noi la acest capitol, insa si camara padurarului a fost bine aprovizionata.

 

Tura din acest parc a fost una inedita, mai ales din prisma peisajului, total nou pentru mine. Dificultatea traseelor strabatute nu a fost una foarte mare, mai ales pentru ca distantele foarte lungi au fost acoperite cu masina, insa ca si in alte zone, diminetile incepeau foarte devreme. Vremea destul de capricioasa in unele zile, ne-a oferit atat momente spectaculoase la rasarit, insa si perioade cu foarte multa ceata. Desi foarte mare, parcul de aici este usor de strabatut avand cateva drumuri care se pot strabate in conditii bune, unul dintre acestea fiind si cel care a generat cele mai mari probleme in ultima vreme. DN 66A se vrea asfaltat si imbunatatit cu viaducte si pasaje suspendate, ceea ce ar duce atat la stricarea peisajului aproape virgin al zonei, dar si la fragmentarea habitatelor. Ca in toate celelalte parcuri de pana acum, mai apare problema braconajului, dar si unele costructii ilegale de-a lungul Vaii Cernei. Cu toate astea insa, nici crestele Rodnei, nici padurile Semenicului si nici cheile Hasmasului, nu m-au facut sa ma simt mai in salbaticie decat zonele de la Ciucevele Cernei. Bogatia padurilor de aici si imediata vecinatate a crestelor alpine ale Muntilor Capatanii si Retezat, fac din aceste locuri unele dintre cele mai interesante pe care le-am intalnit pana acum in peisajul romanesc.

 

Trebuie sa le multumim pe final celor de la administratia parcului, care ne-au ajutat foarte mult si care s-au mobilizat cu tot efectivul pentru a ne arata cele mai interesante zone. Deasemenea trebuie sa ii multumesc inca o data lui Sorin Tirtirau, care si in aceasta tura mi-a fost alaturi. Urmatoarea destinatie pe care o vom descoperi impreuna va fi Parcul Natural Retezat, unde am avut parte de o tura montana in adevaratul sens al cuvantului, dar si de prima ninsoare si multa, multa ceata. Pana atunci insa va las sa descoperiti salbaticia Domogledului, cu ale lui peisaje inedite.

 

Text si fotografii de Dan Dinu

valea, domogled, valea cernei, cernei



Adauga comentariu
Numele afisat langa comentariile dvs.
Nu este afisat public.
Daca aveti un site web, link catre el aici.

Optiuni alerte e-mail
Nu exista comentarii publicate. Fii primul care adauga un comentariu!

 
 
Articole similare |
Articole recente
Strajuita de crestele a doua siruri de munti - Mehedinti si Cerna, Valea Cernei este una dintre cele mai interesante destinatii turistice din tara, unica prin biodiversitate si complexitatea reliefului carstic. Cautat cu precadere de speologi,...
citeste tot

© Nikonisti.ro 2008-2018. Toate drepturile apartin Nikon in colaborare cu Skin.

JavaScript este dezactivat.

Aceasta aplicatie necesita JavaScript pentru a functiona corespunzator. Browser-ul dumneavoastra nu suporta JavaScript sau scripturile sunt blocate.

Pentru a vedea daca browser-ul dumneavoastra suporta JavaScript, sau pentru a permite rularea scripturilor, cititi ghidul online al browser-ului dumneavoastra.

Actualizare browser

Folosesti un browser vechi ce te va impiedica sa vezi siteurile moderne,inclusiv noua noastra versiune.

Pentru a beneficia de toate facilitatile oferite te rugam instaleaza-ti un browser modern,ai mai jos alternative gratuite.

Instalarea va dura cateva secunde.