Despre India, de Vlad Dumitrescu

Stiti acea expresie care zice ca “Fie iubesti India, fie o urasti”? Eu am iubit-o de prima data. Si nu inteleg cum ai putea sa o urasti. Cred ca intr-o tara cel mai mult conteaza oamenii, iar aceasta natie este una dintre cele mai frumoase pe care le-am cunoscut vreodata. Indienii sunt in stare sa sacrifice multe ca sa te faca pe tine sa te simti mai bine. Renunta la timpul lor, la confortul lor si chiar la bani pentru a te ajuta sa te bucuri de experienta in care ai pornit. Sunt foarte mandri de tara lor, de obiceiurile lor. Si daca reusesti sa nu ii judeci, atunci iti garantez ca vei aduna niste experiente extraordinare!

Cu gandul la astfel de experiente am plecat a treia oara in India. Am niste prieteni foarte buni in Calcutta si mi-am inceput excursia de acolo. Calcutta, mai demult orasul palatelor, zis Parisul Asiei, a ramas un oras cu adevarat cosmopolit. Un oras al artelor, al festivalurilor, al cladirilor impresionante, al strazilor vibrante, al oamenilor primitori. Iti asalteaza toate simturile la tot pasul, iar ca fotograf esti coplesit. De obicei imi incepeam ziua dimineata devreme pe malul raului Hooghly, un afluent al fluviului Gange, urmarind oamenii cum vin pentru baia de dimineata si rugaciuni. Apoi, ii urmaream cum isi incep activitatile zilnice. Aveam de ales dintr-o multime de locuri in care puteam merge. Fie la unul dintre temple, fie in piata de flori, fie in zona universitatii, fie in Kumartuli, un loc in care se fauresc zei din ceramica pentru diferite festivitati. Daca rezisti aglomeratiei si zgomotelor, nici nu iti dai seama cand trece ziua ratacind pe strazi si fotografiind. O saptamana nu este de ajuns pentru Calcutta. Exact cu acest sentiment am parasit orasul, fiind convins insa ca voi reveni.

Urmatoarea oprire a fost in Allahabad. O data la 12 ani, hindusii din toata lumea se strang in cadrul unui festival la Sangam in acest oras, in locul unde se unesc fluviile Gange si Yamuna. Festivalul se numeste Kumbh Mela si este cel mai mare festival religios din lume si totodata este considerat si cea mai mare adunare de oameni in acelasi loc, in acelasi timp, de pe pamant. Credinciosii vin pentru a se scalda, avand convingerea ca aceasta baie ii va absolvi de pacate. Kumbh Mela isi are originea in mitologia hindusa. Legenda spune ca atunci cand zeii si demonii s-au luptat pentru un ulcior de nectar, cateva picaturi au cazut in orasele Allahabad, Nasik, Ujjain si Haridwar, cele 4 locuri in care se desfasoara pe rand festivalul. Durata lui este de 55 de zile. In acest an au fost la festival peste 120 milioane de participanti. In data de 6 februarie, cand a avut loc cea mai importanta baie, au fost acolo peste 30 de milioane de oameni. Experienta a fost una fantastica! 80 de arhitecti au lucrat impreuna 4 ani pentru a construi un oras temporar, care, odata cu venirea musonului, va disparea. Este imposibil sa ramai indiferent vazand credinta atator oameni veniti de la sute de kilometri departare.

In ultima saptamana din excursia mea am fost in doua orase din Rajasthan, un stat din nordul Indiei. Aici, zic eu, India mai este inca asa cum o avem noi in imaginatia noastra, un desert in care se gasesc din loc in loc orase pitoresti cu cetati impresionante. Barbati cu turbane mari care fumeaza si cu femei in sariuri foarte colorate. Oamenii pastreaza traditiile, nuntile sunt la fel de pitoresti, festivalurile la fel de colorate, iar strazile mai spun inca povesti cu printese si maharajahi.

Cam asa a fost ultima mea intalnire cu India. Am calatorit cu un Nikon D4, iar 90% din timp am lucrat cu un 24-70mm f/2.8 tot de la Nikon. Restul de 10% m-am jucat cu un 85mm 1.4 Nikon. Va las mai departe in compania fotografiilor realizate.

Adauga comentariu

Numele afisat langa comentariile dvs.
Nu este afisat public.
Daca aveti un site web, link catre el aici.

Optiuni alerte e-mail comentarii noi la acest articolraspunsuri la comentariul meufara notificari

Nu exista comentarii publicate. Fii primul care adauga un comentariu!