Desertul Iordaniei. Partea I - cu Dan Dinu si Luiza Boldeanu

Plecam cu noaptea-n cap. Ca fotografi suntem obisnuiti cu asta, insa acum mijlocul de transport este unul inedit. Fiecare pas este o leganare in fata sau in spate pentru a compensa panta. Uneori mai alunecam de-o parte sau de alta... dar e distractiv. Cine ar fi crezut ca ne vom incepe dimineata astfel? Peretii de stanca sunt impunatori, iar uneori suntem parca intr-un labirint. Ocolim niste bolovani, urcam ceva trepte, trecem pe sub o arcada, ne rugam sa nu fim prea pe langa prapastie... si tot asa pentru mai bine de o ora. Daca am fi fost pe jos, sigur deja acum am fi fost franti, mai ales cu rucsacii din spate. Din cand in cand ne mai oprim pentru jumatate de minut, nu pentru a cauta drumul, pentru ca acesta este foarte bine stiut, ci pentru a da un usor ragaz celor care duc tot greul.

Incepe sa se lumineze si parca peisajul devine si mai ofertant. Culorile incep si ele sa isi faca aparitia, nu cele de pe cer pentru ca este innorat, insa rocile sunt absolut fascinante. La un moment dat observam un magarus ce se ascunde la intrarea intr-o grota, un cadru foarte interesant, insa aparatele sunt in rucsac. Chiar de erau afara, inca nu este suficienta lumina. Ne resemnam si ne gandim ca poate la intoarcere vom mai vedea aceeasi scena. Slabe sanse, insa nu se stie niciodata. Magarusul priveste catre colegii lui care nu au sansa sa se odihneasca, nu prea curand, au de purtat in spate niste fotografi, iar drumul este departe de a fi ajuns la final. Mai este pana la Manastire, cea mai mare cladire sculptata din aceasta lume de piatra. Drumul urca, pantele se fac din ce in ce mai abrupte, la fel si prapastiile, noroc ca pasul celor care ne poarta este atat de sigur. Aventura noastra este in toi. Din cand in cand se mai aude cu glas tare... tam taram taaam, tam taraaam... tam taram taaam, tam taraaam tam tam... in gand cu totii fredonam asta.

Un beduin si catarul lui se pierd parca in labirintul de la Petra, insa in acelasi timp dau o scala atat de necesara peisajului fascinant de aici.

Am fost mereu fascinat de lumea araba, probabil datorita cartilor de aventura pe care le-am citit in copilarie, sau poate datorita celor “O mie si una de nopti“, cert este ca aceasta zona mereu m-a ispitit la explorare. La fel si pe Luiza, care avusese sansa sa mai viziteze aceste locuri in preumblarile ei. Nu a durat mult pana sa ne vina ideea unei ture foto pe aceste meleaguri, care ne-au dat noua vesticilor atat de multe, insa pe care noi acum le privim cu atatea prejudecati. Iordania a fost de departe cea mai ofertanta alegere, asa ca am inceput sa ne pregatim.

Daca este sa ne gandim la doua lucruri pe care iordanienii le au din plin, acestea sunt piatra si nisipul. Cu toate astea insa, civilizatiile au reusit sa prospere in acest peisaj, indiferent ca ne gandim la urmasii lui Moise, la nabateeni sau la beduinii din desert.

Aceasta tara detine un teritoriu relativ mic in cadrul Orientului Mijlociu, insa in ciuda contextului politic a reusit sa se tina departe de conflictele ce macina aceasta parte a lumii, chiar daca are granite cu Irakul, Siria, Arabia Saudita, Israelul sau Palestina. Si-a castigat independenta de sub tutela Marii Britanii in 1946, insa de-a lungul istoriei acest teritoriu a fost ravnit de mai toate imperiile vremii, incepand cu grecii lui Alexandru cel Mare, continuand cu romanii si mai tarziu cu Imperiul Otoman. Cei care si-au lasat cel mai mult amprenta asupra acestui loc, in special in partea de sud a tarii, au fost cu siguranta nabateenii.

Mii de grote sunt sapate si sute de monumente sunt sculptate in stanca in sudul Iordaniei de catre nabateeni, civilizatie ce a inflorit in acest loc. Urmele lor se vad la tot pasul, oferind un aspect unic peisajului de aici.

Prima noastra destinatie fotografica a fost Petra, probabil cel mai cunoscut loc din Iordania. Acest enigmatic oras, un muzeu in aer liber cu uluitoarele lui vestigii sapate in piatra, este cu siguranta una dintre cele mai de pret comori arheologice din aceasta zona a lumii. Parte a Patrimoniului Mondial Unesco si considerata una dintre minunile lumii antice, Petra a fost capitala regatului Nabateean. Amplasat foarte strategic, intr-un labirint de piatra greu de cucerit si aflat la intersectia celor mai importante rute comerciale din Orient, Drumul Matasii si Drumul Mirodeniilor, orasul a cunoscut o perioada infloritoare.

Nu trebuie sa fi pasionat de geologie ca sa ramai mut de uimire cat strabati canioanele de la Petra. Unduirile stancilor, culorile incredibile, inaltimea impresionanta si nu in ultimul rand sculpturile nabateenilor, iti vor oferi extrem de multe oportunitati fotografice.

Pentru a intra in Petra trebuie sa strabati un canion de gresie unde la fiecare pas vei descoperi urme ale unei civilizatii candva infloritoare. Sculpturile ce orneaza canionul din loc in loc dateaza din vremea regatului Nabateean.

Oamenii din Petra sunt deosebit de prietenosi si mai putin agasanti decat altii din lumea araba atunci cand vor sa iti vanda ceva. In acest moment mai locuiesc aici mai putin de douazeci de familii in grotele din acest minunat muzeu in aer liber.

Inainte de a te minuna de monumentele construite de om, la Petra te vei minuna mai intai de natura. Parca si sculpturile nabateenilor par infime in fata celor modelate de apa si vant in gresiile rosii de aici. Intrarea in oras se face prin Siq, un canion natural de aproape 2km lungime, care pe alocuri atinge 80m inaltime. Este atat de ingust si sinuos, incat iti poate da o senzatie de claustrofobie, insa este incredibil de spectaculos. Din cand in cand se aude ecoul unei carute sau tropotul unui catar, lucru ce face si mai atractiv din punct de vedere fotografic, acest loc.

Fiind o zona turistica foarte cautata, in Petra este uneori imposibil sa nu ai si ceva turisti in cadru. Seara insa lucrurile se mai linistesc si chiar ai ocazia sa te bucuri singur de frumusetea acestui loc.

Este interesant la Siq faptul ca te poti pregati din timp pentru aparitia subiectului dorit. Iti cauti cadrul si astepti. Este aproape imposibil sa nu treaca o caruta sau un beduin calare intr-un timp relativ scurt. De cele mai multe ori insa este posibil sa ai si alti turisti prin cadru, locul fiind unul foarte aglomerat.

Cu putina rabdare si cu mai multa perseverenta, va puteti incerca norocul si cu niste imagini obtinute cu tehnica de panning. Ce trebuie sa faceti in acest caz, este sa alegeti un timp mai lung de expunere, in jur de 1/10s si sa urmariti subiectul in timp ce declansati. Trebuie un pic de exercitiu, insa rezultatele pot fi destul de interesante.

Atunci cand esti pus in garda si esti pregatit sa iti astepti subiectul, este mult mai usor sa te gandesti la abordari mai creative cum ar fi tehnica de panning.

La capatul canionului se afla Al-Khazneh, sau Trezoreria, un monument impresionant cu o fatada de 30m latime si 43m inaltime. Desi se considera a fi un mormant inchinat unui important rege nabateean, este denumit Trezoreria deoarece se credea ca inautru se ascunde o comoara. Partea de sus, sub forma de ornament cu o sfera in varf, poarta urmele nenumaratelor gloante care au fost trase pentru a sparge aceasta sectiune si pentru a scoate la iveala comoara mult ravnita.

Construit undeva la inceputul secolului I, acest monument reprezinta pe deplin geniul acestui popor antic si este probabil cel mai frumos din Petra.

La iesirea din Siq se zareste Trezoreria, cel mai emblematic monument de la Petra. Foarte multa lume confunda acest monument cu Petra insasi, insa adevarul este ca aici de abia incepe calatoria in aceasta lume sculptata in piatra.

Nici pana astazi nu a fost deslusit misterul construirii Trezoreriei. Numele ii este inspirat din faptul ca la un moment dat s-a vehiculat ca aceasta constructie ar fi fost folosita drept loc de impozitare a tuturor caravanelor care intrau in Petra.

Denumit Rekem in antichitate, orasul este mentionat chiar si in Manuscrisele de la Marea Moarta si se presupune ca a fost construit cu mai bine de 2000 de ani in urma de catre nabateeni. A fost capitala acestui popor, iar in momentele sale de glorie orasul a adapostit aproximativ 20 000 de locuitori. Nabateenii au fost oameni intreprinzatori si destoinici, ce au reusit sa construiasca un sistem ingenios de apeducte pentru a aduce in oras, de la mare departare, cea mai de pret resursa a zonei. Caravanele se opreau aici atat pentru a se aproviziona cu apa, cat si pentru a schimba marfuri. In scurt timp, Orasul Trandafiriu, cum mai este denumit, a devenit cel mai important centru comercial al peninsulei arabe.

Prin Siq sunt sculptate in piatra nu numai scari de acces catre zonele mai inalte, dar si bazine si canale speciale ce purtau apa catre oras.

Chiar daca Petra si-a pierdut dezvoltarea de odinioara, comertul inca mai persista aici. Prin situl arheologic gasesti la tot pasul mici comercianti care sa iti vanda un suvenir sau o plimbare cu magarul sau camila. Oamenii sunt extrem de prietenosi si deschisi in fata aparatului foto.

Chiar daca sunt originari din nordul Africii, dromaderii au fost extrem de importanti in comertul practicat in zona araba. Caravanele veneau in trecut la Petra pentru a face schimb de marfuri, insa astazi aceste animale deosebit de abaptate la clima desertului sunt folosite doar pentru a plimba turistii sau pentru competitii.

Beduinii sunt peste tot in situl de la Petra, iar uneori sunt suficient de prietenosi pentru a-ti oferi un cadru bun. Este important sa le cereti acordul pentru a-i fotografia si o sa aveti surpriza sa fiti foarte rar refuzati.

Dezvoltarea infloritoare de la Petra a fost una benefica orasului, insa a atras dupa sine atentia marilor puteri ale vremii. Sunt cuceriti inca din anul 63 i.H., de catre generalul roman Pompei, dar anexati Imperiului Roman abia in 106 d.H. de catre Traian. Orasul continua sa infloreasca pentru inca un secol, iar declinul vine odata cu mutarea centrului comercial la Palmira in Siria si cu un devastator cutremur din anul 363 d.H. Cutremurul reuseste sa distruga multe dintre constructiile din Petra, in special pe cele care asigurau aprovizionarea cu apa. Dupa parasirea orasului, acesta a mai fost populat doar de familii de beduini, unele dintre ele traind si astazi aici.

Desi oarecum izolati in situl de la Petra, copiii beduinilor merg zilnic pe jos, sau sunt purtati mai multi intr-o masina, pentru a ajunge la scoala. Restul zilei il petrec jucandu-se prin peisajul stancos si extrem de inedit si colorat al zonei.

Este mult mai greu sa fotografiezi femeile in lumea araba, cu ajutorul ghizilor nostri insa am gasit deschiderea de care aveam nevoie si am fotografiat acasa la o familie de beduini, ce inca mai traiau in grotele sapate la Petra. Am fost de doua ori oaspeti la astfel de familii, pentru a servi masa.

Doua dintre mancarurile traditionale ale Iordaniei se numesc mansaf si magluba. Prima contine carne de oaie sau capra, orez si alune. A doua are in componenta diverse legume, orez si carne de pui. Mancarea din Iordania nu este neaparat foarte elaborata, insa este extrem de gustoasa.

Chiar daca situl este foarte vast si cuprinde morminte, temple, sali funerare, locuinte si un amfiteatru roman, cele mai fotogenice monumente sunt Trezoreria si Manastirea. Pentru a ajunge la aceasta din urma ai de urcat peste 800 de trepte, printre pereti de stanca impresionanti si printr-un adevarat labirint sapat in piatra. Pentru ca ne-am dorit sa fim sus la rasarit, am ales sa urcam calare pe magari pentru a ajunge mai repede. Experienta a fost una extrem de interesanta, chiar daca unii dintre noi nu s-au simtit chiar confortabil calare pe marginea prapastiei. Cert este insa ca magarii au un pas mult mai sigur decat avem noi.

Pentru ca am strabatut drumul pana la Manastire calare, am avut nenumarate pasaje inedite prin care sa trecem. La intorcere, cand am coborat pe jos, ne-am oprit in cele mai interesante locuri si am pandit momentele cele mai fotogenice.

Pe drumul catre Manastire am fost mai tot timpul doar noi si cu localnicii, asta pentru ca era inca foarte dimineata pentru turistii obisnuiti, iar noi am beneficiat de un permis special pentru a intra atat de devreme. Acest lucru ne-a dat posibilitatea sa fotografiem mai in liniste, departe de agitatia de peste zi.

Al-Deir sau Manastirea, este cel mai mare monument sculptat din Petra si dateaza din secolul I. Ca si Trezoreria, a fost construita pentru a servi drept mormant. Fatada are 45m inaltime 50m latime si este cu adevarat impresionanta. In acest loc sunt extrem de multe zone pe care sa te urci pentru a avea o vedere mai inedita.

Chiar daca am sperat sa prindem un rasarit de soare la Manastire, din pacate lumina calda nu a vrut sa se iveasca. Chiar si fara ea insa, peisajul este unul impresionant.

Muntii de aici formeaza marginea Riftului Iordanian ce se continua inspre sud si formeaza Marele Rift African, lung de aproape 6 000 de kilometrii si care ajunge pana in Mozambic. Peisajul de langa Manastire este unul extrem de spectaculos, ce merita explorat pe indelete.

Peisajul de la Petra este fascinant in complexitatea lui, insa detaliile sunt si ele extrem de inedite, atat prin forma cat si prin culoare. Texturile sunt foarte complexe si isi trebuie doar ceva timp pentru a descoperi cele mai interesante detalii.

Culorile rocilor din aceasta zona si mai ales alternanta pe care ele o formeaza, creaza modele unice, greu de gasit in alte parti ale lumii. Uneori parca este extrem de greu sa redai complexitatea cromatica a zonei.

Ce mai este interesant la Petra este ca denumirea i-a fost data de greci si desi existau legende despre un oras sculptat in piatra, locul a ramas ascuns de privirile europenilor pana in 1812, cand a fost descoperit de exploratorul elvetian Johann Ludwig Burckhardt.

Vazut pentru prima data in timp ce urcam pe intuneric catre Manastire, acest magarus a ramas la intrarea in grota lui pana la intorcere, cand am avut suficienta lumina sa il fotografiem. Cadrul a fost acum completat si de un porumbel ce statea si el tacticos in partea lui de grota.

Va urma.

Adauga comentariu

Numele afisat langa comentariile dvs.
Nu este afisat public.
Daca aveti un site web, link catre el aici.

Optiuni alerte e-mail comentarii noi la acest articolraspunsuri la comentariul meufara notificari

Nu exista comentarii publicate. Fii primul care adauga un comentariu!