Adi Hadean: Muson si Nikon

Anul trecut am facut mai bine de 20 de mii de kilometri cu Nikonul meu spanzurat de gat. Tot al meu si gatul. Mai intai de la Cluj la Bucuresti apoi la Frankfurt si de acolo la Singapore. De la Singapore la Bangkok, de la Bangkok la Viena si apoi la Bucuresti si iar la Cluj. Asta intr-o singura calatorie. Au mai fost si altele in care m-a insotit Nikonul meu  si cred ca anul trecut am adunat impreuna kilometri cat de un ocol al Pamantului pe la Ecuator. Dar despre alte calatorii, in alta poveste. In povestea asta o sa va spun despre muson.

Musonul a adus nenorociri mari in unele parti ale Asiei, dar nu in cele pe care le-am vizitat eu. Eu am intalnit un muson linistit ca un motan satul. Un muson ce torcea lenes in caldura umeda si placuta ce-mi umplea si ingreuna cinci tricouri si doua camasi in fiecare zi. Am intalnit un muson generos cu culoarea verde, generos cu culorile in general, atat in farfurie cat si pe marginea drumurilor, pe plaje ori in piete.

Pana sa ajung in Asia n-am crezut ca intre un om si un loc nu poate exista o relatie de tip magnetic. Da, iubesc Andaluzia si m-as muta acolo maine dar fata de Asia simt un alt soi de atractie, greu de explicat, cam ca atunci cand m-am aflat prima data in fata unui sarpe cu clopotei si nu ma mai puteam misca din fata terariului care ma despartea de moarte. Bine, atractia mea fata de Asia nu are accente tragice dar e la fel de intensa.

De cand am revenit acasa (s-a facut un an deja) nu trece o zi fara sa ma gandesc macar o data la tom yum soup ori laksa ori poate la crevetii tiger enormi si gustosi, la vanzatorii de mancare de pe ulitele intunecate ale unui ChinaTown usor mizerabil, la drumul de la Bangkok la Damnoen Saduak, la Kao San road cu ofertele sale mai mult sau mai putin licite, la soferii kamikaze din Malaezia ori la cei foarte civilizati si pedanti din Singapore, la Sleepy Sam’s si la mango&sticky rice.  La mancarea indiana si la cea malay, la mancare chinezeasca si la cea thai, la zambetele largi si la preturile mici, la caldura pe care n-am mai simtit-o la fel in utlimul an.

Acum ma multumesc cu cele 1350 si ceva de poze pe care le-am facut acolo si cu filmele din seria Muson pe care am inceput sa le public. Dar asta n-o sa mai dureze mult. Am inceput sa pun iar bani in pusculita pe care scrie „Asia”.

Text si imagini: Adi Hadean

Adauga comentariu

Numele afisat langa comentariile dvs.
Nu este afisat public.
Daca aveti un site web, link catre el aici.

Optiuni alerte e-mail comentarii noi la acest articolraspunsuri la comentariul meufara notificari

Nu exista comentarii publicate. Fii primul care adauga un comentariu!