27 februarie 2009

Aproape liniste - un interviu cu fotograful Bogdan Panait

Peisajul pare multora un stil de fotografie facil. Poate tocmai de aceea peisagistii buni sunt de multe ori trecuti cu vederea. De ce ar trebui sa dam credit unuia care nu face decat sa imprime pe o imagine ceea ce natura, in inimitabila ei splendoare, ofera de-a gata? Si atunci de ce sa dam credit oricarui fotograf? Nu este oare fotografia un mod de a copia realitatea, de a prezenta imagini memorabile celor care nu au fost la fata locului? Este cel putin nefericita clasificarea fotografiei de peisaj pe o treapta inferioara fotografiei de reclama, a celei conceptuale, a portretisticii sau a oricarui alt tip de fotografie. Pentru a va demonstra adevarul acestei afirmatii va invitam in cele ce urmeaza sa cititi interviul pe care ni l-a acordat fotograful Bogdan Panait, unul dintre cei mai buni peisagisti romani, si sa ii admirati fotografiile care ilustreaza textul.

Nikon Romania: Sunteti de formatie inginer. Ce anume v-a atras spre fotografie?

Bogdan Panait: Poate ca formatia tehnica are anumite avantaje, in sensul unei mai usoare si mai rapide intelegeri a ceea ce inseamna tehnica fotografica, modul in care se formeaza imaginea sau modul in care lumina e receptata si apoi redata sau mai stiu eu ce aspecte diverse ale compunerii imaginii. Spun poate, pentru ca de fapt nu este nici o filosofie aici si nu e nici o teorie atat de complicata incat sa fie nevoie de studii avansate. Oricine poate sa invete. Ma ajuta insa enorm faptul ca, inginer fiind, de o anumita formatie, am avut sansa unei slujbe care ma plaseaza aproape permanent in mijlocul naturii. Dimineti sau seri petrecute timp de ani de zile departe de aglomerarea urbana, pe dealuri sau in locuri in care esti inconjurat numai de linia orizontului; asta mi-a dat posibilitatea sa vad spectacole impresionante ale naturii chiar in locuri total lipsite de valente fotografice, sa-mi dau seama cat de diversa si de unica poate fi aceeasi bucatica de pamant, in momente diferite, sa vad acelasi, dar exact acelasi peisaj schimbandu-se de la luna la luna si de la an la an, copaci murind si lacuri nascandu-se... sunt momente pe care vrei sa le povestesti, sa le imparti, sa te bucuri impreuna. Cred ca asta m-a atras - nevoia de a imparti acest spectacol. Ma bucur ca m-am hotarat sa urmez aceasta cale si totodata regret ca nu am inceput mai devreme.

Nikon Romania: Cand ati inceput sa luati in serios pasiunea pentru fotografie si sa investiti in aparatura?

Bogdan Panait: Cred ca a fost mai mult un concurs cu mine insumi. As fi vrut ca povestea mea sa fie mai spumoasa sau chiar deosebita, dar lucrurile au decurs un pic altfel: m-am trezit pur si simplu in fata unui peisaj superb, cu un aparat de fotografiat bun in mana si, fiind in concediu, intr-o dispozitie la fel de buna; din pacate, sau din fericire, mi-am dat seama imediat ca habar n-am ce sa fac. Cum fac poza, cum incadrez, ce fac cu butoanele astea de pe aparat si, mai ales, de ce nu vad pe ecran ceea ce as vrea eu sa vad? Am si acum in minte acel peisaj, clipa unica pe care am trait-o si, totodata, esecul in a surprinde un moment deosebit al naturii. Atunci mi-am zis ca trebuie sa fie un schepsis. si chiar este. Am inceput un studiu asiduu, care continua si acum si care cred ca nu se va termina niciodata. Ambitia a devenit pasiune, iar pasiunea consuma energie. Evident, consuma si bani, pentru ca am fost intotdeauna de parere ca e nevoie de un aparat bun, de obiective bune, de filtre scumpe si alte accesorii pentru a face fotografii competitive. Toate astea se intamplau acum trei ani, aproape patru. De atunci, ma joc continuu cu fotografia, atat ca mod de exprimare cat si ca tehnica si, chiar daca in ultimul timp nu am mai adaugat nimic in rucsac, imi fac tot felul de planuri despre ce as dori sa am, ce as putea sa-mi permit sau ce as vrea sa mai incerc. Mi-e greu sa cred ca nevoia de tehnica sau de aliniere la timpurile in care traim o sa dispara - iata de ce consider ca va fi vorba de o investitie continua, nu numai in tehnica ci si in software si in cunostinte.

Nikon Romania: Care a fost primul aparat Nikon pe care l-ati achizitionat? De ce ati ales Nikon?

Bogdan Panait: Un D70S. Pe care l-am … vandut. Aveam si un 18-70, un obiectiv foarte bun, si un flash SB-600. Era o vreme cand eram mult mai preocupat de tehnica, de caracteristici, senzori, zgomot, decat de fotografie in sine. Iar pasiunea pentru Nikon a unui bun prieten, faptul ca avea unul pe care mi l-a "prezentat" si m-a lasat sa ma joc cu el dar mai ales elocventa si exactitatea cu care mi-a aratat avantajele si calitatile Nikon, nu comparate cu un alt aparat ci prin prisma nevoilor unui fotograf, m-au convins. Stiam atunci destule despre tehnica fotografica, dar aproape nimic despre fotografie. Am renuntat la primul aparat pentru ca mi-am zis, atunci cand am inceput sa patrund in lumea imaginii, ca nu voi reusi niciodata sa fac ceea ce mi-as dori si ceea ce vedeam ca pot altii sa faca. Am incercat si alte brand-uri, dar am revenit la Nikon, din aceleasi motive pe care le-am enumerat mai sus: este exact ceea ce-mi trebuie. Nu-i nici o problema in a trece de la un sistem la altul, mai ales ca la calitati comparabile si preurile sunt comparabile si chiar consider ca este indicat sa faci mai multe incercari pana te opresti acolo unde iti dicteaza nevoile sau mai stiu eu ce criterii. Eu cam asa am facut - balanta a inclinat catre Nikon din cinci motive principale: sistemul de expunere, fiabilitate, compatibilitatea inapoi, raportul calitate/pret al obiectivelor si, sper sa nu gresesc, calitatea imaginii. Nu pot sa anticipez mai nimic din evolutia tehnica sau pe cea a preturilor, dar asa cum arata piata deocamdata, Nikon, prin D700 si D3X, dar si prin D300 si D3, detine intaietatea mondiala.

Nikon Romania: Fotografia de peisaj este de obicei subapreciata in Romania. De ce ati ales-o totusi?

Bogdan Panait: Am convingerea ca alegerea a fost tocmai inversa. Si mai sunt de asemenea convins ca peisajul, in particular, dar si fotografia de natura, in general, sunt parti ale fotografiei cel putin la fel de interesante si de frumoase ca toate celelalte genuri. Se poate crede cu foarte multa usurinta ca peisajul este un mod facil de exprimare in acest domeniu si ca aproape oricine are un aparat in mana poate face cu succes si fara efort poze superbe - eu insa nu cred. A caracteriza fotografia de natura, peisajul in special, ca pe un gen facil sau a crede ca oricine poate sa faca poze la fel de bune ca cele ale marilor nume ale fotografiei este o ipocrizie, daca nu chiar mai mult. Am rezerve in a caracteriza fotografia ca o arta, desi aici ma inscriu in curentul general pentru ca n-am incotro, dar am si mai mari rezerve in a face clasamente sau judecati de valoare in ceea ce priveste diferitele genuri ale fotografiei. Mai cred si ca in Romania valorile sunt putin inversate si ca nevoia de modele sau de inscriere in curent determina de multe ori evaluari cel putin eronate si ca o asemenea greseala, odata comisa, nu va fi decat extrem de greu indreptata. Spuneam ca peisajul nu este un gen chiar asa de facil pentru ca stiu acum ca, pe langa culoare, forme si dimensiuni, fotografia trebuie sa cuprinda si sa exprime emotia fotografului, viziunea si starea sa de spirit, dar mai ales sa transmita privitorului perceptii care nu tin numai de modul in care vedem natura, ci si de faptul ca interactionam cu ceea ce ne inconjoara prin intermediul tuturor simturilor noastre. Lumina, de exemplu, este importanta, dar nu definitorie; la fel si geometria. Iubesc natura si spectacolul ei ma copleseste de multe ori iar prin fotografiile mele nu incerc decat sa transmit aceasta bucurie mai departe. Sper ca si reusesc, uneori.

Nikon Romania: Avand in vedere faptul ca va sustineti pasiunea pentru fotografie dintr-o slujba zilnica, cat de mult timp si resurse acordati fotografiei?

Bogdan Panait: Prea mult timp, uneori, si prea putin, de cele mai multe ori. Cineva spunea ca pasiunea si talentul nu sunt suficiente, ci ca trebuie sa simti si sa traiesti fotografie douazeci si patru de ore pe zi. Incep sa cred ca este adevarat. Pot spune ca sunt un norocos, pentru ca primesc din partea familiei si a prietenilor chiar mai multa sustinere decat as avea, uneori, nevoie. Si as vrea sa recomand tuturor pasionatilor de fotografie sa compuna si sa inoculeze o expresie de genul "o partida de fotografie", pentru ca vreau sa va asigur ca o zi sau mai multe chiar petrecute alaturi de prieteni si dedicate fotografiei pot deveni de neuitat.

Nikon Romania: Cromatica peisajelor dumneavoastra surprinde extrem de bine atmosfera momentului in care a fost realizata fotografia. Care este secretul? Ce aport are postprocesarea in obtinerea acestor imagini?

Bogdan Panait: Nu stiu daca exista cu adevarat un secret. Pot insa spune ca tratez fiecare fotografie ca pe o clipa unica, irepetabila; chiar daca muntii sau marea sau pietrele le voi gasi acolo si a doua zi - si au fost acolo si cu o mie de ani mai devreme - totdeauna vor exista elemente care transforma natura intr-o suita de momente singulare. Cred ca de multe ori spectacolul acesta e atat de complex, incat, atat camera cat si omul din spatele ei devin neputinciosi in a reda tot ceea ce li se ofera si a transmite tot ceea ce ii inconjoara. Eu nici macar nu incerc. Nu fac decat sa decupez o clipa, sa surprind o culoare si sa generez un spatiu cel putin tridimensional intr-o reprezentare in doar doua dimensiuni. Postprocesarea este extrem de importanta, chiar daca beneficiem azi de o tehnica din ce in ce mai performanta, cu aparate tot mai complexe si obiective tot mai bune. Atat timp cat ea serveste exclusiv scopului de a aduce fotografia cat mai aproape de viziunea fotografului din momentul declansarii si de a corecta inexactitati tehnice de multe ori inerente, postprocesarea este absolut necesara. Evident, granita intre bun gust si exagerare poate fi trecuta cu multa usurinta si chiar pe nesimtite. Nu sunt un purist - discutia e lunga - dar convingerea mea este ca postprocesarea este parte a procesului fotografic, este la fel de importanta ca si declansarea in sine iar eu o folosesc practic la fiecare fotografie.

Nikon Romania: Ati expus acum cateva luni, alaturi de fotograful Alin Popescu, o serie de fotografii pe care le-ati denumit generic "Aproape liniste". Care a fost ideea din spatele acestei expozitii si care au fost ecourile pe care le-a creat?

Bogdan Panait: Am considerat ca "Aproape liniste" este titlul potrivit (desi nu ne apartine) pentru o expozitie de peisaj in care prezenta umana sa fie sugerata prin elemente delicate, mai greu de observat, dar care odata detectate sa dea privitorului convingerea ca, desi lipseste, cineva este totusi acolo si chiar mai mult, acel cineva capata incet incet o forma, se distinge, se ascunde. Speranta noastra este ca am reusit. Impresiile au fost in general favorabile dar am primit si critici, ceea ce nu este tocmai rau, avand in vedere ca atat pentru mine, cat si pentru Alin a fost prima experienta de acest gen. Vom pastra ideea dar vom modifica putin continutul si vom incerca sa expunem si in alte orase.

Nikon Romania: Care este trusa pe care o folositi in mod curent pentru fotografia de peisaj? Aveti o combinatie body - obiectiv pe care o preferati?

Bogdan Panait: De mai mult de un an folosesc un Nikon D300. Am un Nikkor 70-200/2.8 VR, un 18-70 si un 50/1.8, un obiectiv macro 150/2.8 si mi-as dori si un 14-24 ; filtre graduale Cokin, un polarizor, neutrale si evident telecomanda Nikon si un trepied bun. Cel mai des folosesc teleobiectivul, el este si cel care sta permanent pe aparat si cel mai putin 50-ul, pe care il montez doar cand din diferite motive nu pot folosi trepiedul iar lumina este insuficienta.

Nikon Romania: Va multumim si va uram mult succes.