GINA BULIGA
Hola! Când îți dorești ceva foarte mult se va întâmplă.
Am fost de două ori în Cuba și undeva în sufletul meu îmi doream foarte mult să revin aici, dar datorită altor ture… viață, drumuri, nu am mai apucat să visez la Cuba.
Povestea acestei ture a început în tură din Maroc. Eram în microbuz, pe drumuri cu Sorin Onisor și puneam la cale alt Maroc, dar cumva Sorin a adus în discuție Cuba, că și-ar dori să meargă și el o dată în viață lui acolo. A fost de ajuns că să încep să visez din nou la Cuba și să îmi aduc aminte cât de minunată e Cuba și i-am promis în microbuz că vom merge. Am avut parte de suportul lui Dan Mirică, cu care făcusem primele ture de Cuba, ne-a ajutat cu organizarea și că prin minune am ajuns în Cuba.
Câteodată, când altcineva visează lângă ține un loc, parcă te face să te trezește și îți aduci aminte cât de mult îți dorești și tu să te întorci acolo.
Sunt locații în care am fost și în care mi-am dorit să revin. Și am revenit și aici a treia oară cu multe emoții, mai ales că înainte de plecare se anunțau probleme legate de uragan, pene grave de curent, dar cumva în sufletul meu știam că va fi bine și am pornit la drum cu un grup minunat de prin toate colțurile lumii, de la Australia până la Canada, Elveția și România, oameni pasionați de fotografie, cu unii deja prietenă, cu alții cu care ne-am împrietenit în frumoasă Havana, primul nostru stop într-o altă lume.
Cuba este o altă lume, când ajung acolo vibrez și retrăiesc atâtea momente pe care le-am experimentat acolo și cu siguranță și de dată asta am creat amintiri de neuitat cu colegii fotografi din această tură.
Am găsit o Havana ploiasa, altfel de cum o știam, goală, fără oameni, străzile pustii, oamenii adăpostiți în așteptarea uragnului care urmă să vină. Havana vibrează în murmurul ei minunat de dans și artă și bucurie, dar cum de fiecare dată ai altă experiență în aceeași locație, la fel cum e și în deșertul Sahara unde am fost de opt ori, dar de fiecare dată am descoperit altceva. Și urmă să vină uraganul, dar nu am putut stă locului și am ieșit cu câțiva prieteni în ploaie să vedem ce se întâmplă, în același timp cu puțînă emottie și cu gândul că vom stă cât de cât aproape de cazare. Am trăit o experiență minunată, multă adrenalină, cadre faine în ploaie, aparatură a rezistat, că de fiecare dată, fie ploaie, fie vânt, fie furtună de nisip. Încep să vibrez când văd dorința participanților de a fotografia, de a încerca să între în procesul de creație în condiții grele de fotografiat.
Am luat de la Nikon 135mm Plena, cu care m-am jucat în ploaie și nu numai. L-am folosit mult pe parcursul turei și mi-a făcut o impresie minunată, chiar m-am mirat că eu sunt tot timpul cu Nikon 105mm 1.4 după mine, de dată asta l-am înlocuit puțîn.
Ceea ce este cel mai important într-o tură sunt oamenii cu care mergi și nu știu cum se întâmplă, dar de fiecare dată reușim cumva să ne împrietenim și să vibrăm împreună, să fotografiem împreună, să trăim călătoria împreună, cred că asta e cel mai important într-o tură, felul în care socializăm, felul în care ne ajutăm pe partea foto, e incredibil. Oameni care se cunosc pentru prima oară, să se ajute la edit, să sheruiasca ceea ce știu în partea de postprocesare. De aceea spun că am acest noroc să vină peste mine și în turele noastre astfel de oameni minunați.
În tură asta l-am avut pe Alex Culac, care cu multă îndrăzneala a venit cu drona, m-am și speriat când am văzut-o, dar m-am și bucurat că vom avea cu siguranță un cadru două trei și ceva filmuleț de la el, ceea ce s-a și întâmplat. E adevărat, a pierdut-o prin Vinales, dar împreună cu alt coleg, Kurt, au reușit să o recuperze, deși un pic lovită.
Am sugerat partcipantilor să își ia aparatură cât mai puțînă, dar ceea ce folosesc foarte des. În Our way to Cuba am plecat cu Nikon Z8 și Nikon D5, împreună cu 4 obiective Nikkor: 50 mm 1.2/ 105 mm 1.4/ 135 mm 18/ 300 mm f4. Am mai împrumutat de la colegi un 20 sau 24, dar a fost perfect.
În primele două dați Cuba m-am îndrăgostit de obiectivul Nikkor 300 mm f4, cu care am tras foarte mult și cu noroc l-am avut și de dată asta.
A două locație a fost Trinidad unde am stat câteva zile, un loc cu potențial mare fotografic la fel că și Havana.
În Trinidad, poate nu mai alergi după graffiti cu Che Guevara sau unghiuri pline de lumina sau sutele de mășini care nu te lasă să lași aparatul din mâna, dar în Trinidad există mai multă intimitate, este locul unde poți întră la oameni mai ușor, sunt mai deschiși un pic. În Trinidat este o tradiție și la fiecare ușa de intrare, care de fapt este un grilaj, găsești mereu o colivie cu păsări. Acum nu înțelegeam de ce au dispărut toate. Și uite așa am intrat din întâmplare la un localnic care ne-a invitat în casă și acolo era plin de colivii pe pereți și ne-au explicat acești cubanezi, mama și fiu, că toate coliviile sunt băgate în casă datorită uraganului care tocmai a fost.
Am mers în Trinidad și la plajă, am găsit străduțe colorate, experiențe pentru fiecare în parte de neuitat. Cazarile au fost extraordinare și oamenii de acolo mereu pentru noi să ne fie cât mai bine. Am trăit muzică cubaneză, am vibrat în muzică lor și câteodată am fotografiat doar cu rețînă pentru a trăi mai bine momentul. Am ajuns în punctul unde uraganul a lovit cel mai tare și oamenii erau speriați, dar în continuare cu un zâmbet pe față. Ghidul nostru s-a descurcat foarte bine cu motorină, acolo fiind probleme mari la transferuri dintr-o locație în altă.
Am ajuns și în Vianles, unde cred că a fost pentru toată lumea un mic paradis. Am făcut plimbări multe, am întâlnit fermieri, am trăit momente minunate, chiar dacă tutunul era tăiat, am descoperit alt Vinales de dată asta și ne-am bucurat împreună.
În Vinales fiecare s-a bucurat de acest loc, am ajuns într-o vale de vis, paradis, unde ne-am întâlnit cu fermieri cubanezi și am stat la povești. Cred că asta e cea mai frumoasă bucurie a călătoriei, să vezi, să afli povești, să trăiești momentul și să fotografiezi ce ai trăit acolo. Fermierii ne-au permis și ne-am jucat, am fotografiat foarte mult portret în lumina, contralumina, umbre, fum…TOT.
Ne-am întors în Havana pentru ultimele zile și ne-a primit veselă, plină de lumina, murmurul pe care îl așteptăm pe străduțe, o altă Havana, vie cu adevărat. Am experimentat pe toate părțile, de la Malecon, la străduțe înguste, am mers și în Havana Vieja, cea renovată, am fost și în Havana Nouă, unde am ajuns și la Ambasadorul României în Cuba să ne mai povestească despre Cuba și noi să le povestim experiență noastră de acum. Nu le e ușor, dar sunt cubanezi și atunci când nu vorbesc, cu siguranță dansează și au sufletul plin de cântec.
Ne-am plimbat, am socializat, am dansat la Buena Vista, am avut parte și de un maraton internațional în Havana, dar mă opresc aici și va las în continuare să citiți experiență fiecăruia din această tură magică. Fotografiile va vor povești cel mai bine experiență noastră.
EMBRACE YOUR LIFE AND LIVE YOUR DREAMS
Echipamente folosite: Nikon Z8 | Nikon D5 | Nikon Z 50mm f/1.2 | Nikon Z 135mm f/1.8 Plena | Nikon 300mm f/4 | Nikon 105mm f/1.4 | Sigma 20mm f/1.4
SORIN ONISOR: „Cuba, la fel că și alte expediții pe care le-am făcut, fie ele locale sau peste hotare, presupune o pregătire mai îndelungată și temeinică. Havana e fantastică.
Oameni expresivi, arhitectură aceea decadență, ruiniformă, dar totuși înălțătoare acum decenii. Astfel iese o combinație forțe potrivită pentru fotografia de stradă. Iar oamenii din Cuba sunt foarte deschiși pentru asta, cu toate că stau în condiții dificile. Este totuși capitală unui stat alminteri frumos și cunoscut la nivel mondial.
Partea rurală, care, la fel că în România, este în contrast cu viață în marile orașe. Acolo la țară sunt mult mai liniștiți și mai puțîn flamanzi. De asemenea și preisaje frumoase, mai ales în zona noastră aleasă pentru fotogenie și renume, Vinales. Acolo chiar și relieful îmbracă frumos zona și solul roșiatic aduce un plus de contrast la verdele omniprezent al vegetației.
Mi-au plăcut și ucenicii din tură această, au fost cuminți, diferiți între ei. Nu toți au fost ahtiați după un anumit tip de fotografie, unii au încercat și au reușit să se relaxeze, să simtă atmosfera Cubei.”
ALEXANDRU CULAC: „Fiind fotograf de nuntă, mi-am zis să încerc și ceva diferit, ceva mai „de suflet”. Alături de Gina și Sorin, am reușit! Și cred că pe viitor voi putea integra în fotografia de nuntă un strop de „street” sau poate doar conceptul– ceva care să spargă monotonia bine-cunoscută a nunților.
În Cuba, am surprins emoții autentice– de la copii până la cei mai în vârstă, care mestecau trabucul și zâmbeau cu ochii. Asta m-a uimit cel mai tare: oamenii aceștia, cu atât de puțîn, sunt fericiți. Și cred că am reușit să surprind asta prin obiectivul meu.”
FRANCE & KURT SUTER: „După sosirea noastră întârziată în Havana pitorească, ne-am alăturat grupului care alerga. Am ieșit literalmente în stradă în zorii zilei, participând la acțiune amestecându-ne cu localnicii și integrându-ne rapid în societate.
Ne-am bucurat de oportunitățile nesfârșite de fotografie în jurul cubanezilor atât de prietenoși, companie bună, muzică și vin, trabucuri și rom. Viva Cuba!!!”
SORIN OBACIU: „Ce șansă unică de-a descoperi «Corola de minuni a lumii», înconjurat de oameni cu o pasiune comună, dedicați aceleiași arte, fotografia. Cum pentru mine un TUR FOTO, era o prima experiență de genul asta, așteptăm cu emoție, neliniște întâlnirea cu grupul. Totul s-a petrecut nespus de firesc, parcă ne cunoșteam de o eternitate.
Aventură, descoperiri, râsete, am fost răsfățați. Mă consider un fotograf de «landscape, cityscape», dar vroiam o apropiere de fotografia de portret și documentar. Gina și Sorin mi-au «servit» asta din plin, le mulțumesc. Urmărindu-le stilul de-a aborda «fotomodelele», am învățat cum să-mi inhib timiditatea, să explorez noi posibilități, să întrevăd un viitor excitant și pe latura asta.
Am fost binecuvântați timp de 14 zile (prea scurte), acum voi începe să trec în revista multele fotografii de vis!”
ALEXANDRA BURLACU: „Am avut ocazia să particip la această tură foto alături de Gina, care a fost motorul acestei experiențe pline de viață. Răbdătoare și mereu atentă la nevoile fiecăruia din noi. Ai reușit să creezi o atmosfera de încredere și învățătură continuă.
Și bineînțeles colegii mei, fiecare dintre ei au fost extrem de drăguți, m-au ajutat ori de câte ori aveam nelămuriri. În ciuda faptului că sunt la început, au avut răbdare și mi-au explicat tehnici și trucuri.
A fost o experiență frumoasă, care mi-a adus nu doar cunoștințe, ci și amintiri frumoase.”
CRISTINA CLUCENCU: „Tocmai penele de curent și fotografiile făcute în ploaie mă fac să–mi fie cel mai dor de răsăriturile tale. Distanță de siguranță la care m-ai ținut atâta timp și pentru care îți sunt atât de recunoscătoare – probabil de ea mă despart cel mai greu. Aici, în lumea dezlănțuită, nu știu în câte moduri ar trebui să mai fiu și să mai devin. Nu mă mai aștept la nimic, nici măcar la cadrul perfect și la carul cu boi după care am fugit. Sunt înconjurată de o vegetație magică, despre care am învățat mai degrabă din filme, decât din cărți, și începe să plouă.”
RĂZVAN IORDACHE: „Cuba 2024 – un portal spre o lume deloc săracă, plină de oameni primitori, într–adevăr pe ici colo cu probleme și lipsuri, dar și cu locuri pline de abundență, că Vinales, unde sigur nu ai cum să te plictisești. Dacă aș mai reveni? Cu siguranță! Și aș încerca și alte orașe, nu doar cele 3 enumerate!”
IRIS MENIEY
ANDREI BAISAN: „Orice tură foto este despre a descoperi. Fie ele locuri noi, experiențe diferite de cotidianul familiar, fie oamenii cu care vei împărți acele zile. Cuba a reușit pe deplin să bifeze toate punctele.
Am văzut o Havana înnourata și îngrijorată de uragan, de care noi nu ne-am speriat și am ieșit pe străzi și ne-am udat bine (mulțumim Nikon că faci aparate ce rezistă și la uragane), un Trinidad istoric plin de străduțe cochete și plaje însorite (unde o baie a fost fix ce trebuia după căldură de zilele trecute), un Vinales înverzit și cu cărări și vai ce abia așteaptă a fi descoperite (noroc de Sorin că ne-a împins de la spate, rătăcit și apoi regăsit într-un loc special), și înapoi la o Havana renăscută, cu oamenii ce și-au reluat efervescență tipică după ce au dispărut furtunile, unde mi-am găsit razele și culorile și văzduhul plin de aburii valurilor sparte de Malecon. Dar cred că a fost mai mult despre a iubi. A iubi că fac fotografie, a iubi să învăț lucruri noi de la ceilalți, a iubi cu cine împart experiență.”
@Andrei Baisan cu Nikon Z6
@Andrei Baisan cu Nikon Z6
@Andrei Baisan cu Nikon Z6
@Andrei Baisan cu Nikon Z6
@Răzvan Iordache cu Nikon Z9
@Răzvan Iordache cu Nikon Z9
@Sorin Obaciu cu Nikon Z7II
@Sorin Obaciu cu Nikon Z7II