De la modelarea unei scene cu o singură sursă de lumină până la a face din umbră o parte a poveștii, Nikon Creator Yohan Terraza ne împărtășește cele mai bune zece sfaturi ale sale pentru a stăpâni clarobscurul.
Clarobscurul (în italiană chiaroscuro, adică „lumină-întuneric”) a apărut ca tehnică artistică ce folosește contraste puternice între zonele luminate și cele umbrite pentru a crea profunzime, formă și dramatism. Tehnica poate ajuta și la ghidarea privirii spre zonele cheie ale compoziției. Asociată cu artiști precum Caravaggio, Rembrandt și Leonardo da Vinci, principiile ei sunt folosite astăzi de fotografi pentru a modela subiectul, a construi atmosfera și a capta atenția.
„Clarobscurul este o tehnică de pictură care m-a fascinat cu mult înainte să pun mâna pe un aparat foto, prin puterea de sugestie a ceea ce abia lasă să se vadă”, spune Nikon Creator Yohan Terraza, care a făcut din această tehnică o parte a stilului său inconfundabil. „În fotografie, umbra este la fel de importantă ca lumina, iar clarobscurul este probabil ceea ce mă ajută cel mai bine să traduc lumile pe care le port în minte.”
Yohan ne arată câteva dintre fotografiile sale în clarobscur și ne dezvăluie cele zece trucuri, sfaturi și tehnici preferate pentru a modela lumina, a adânci umbrele și a intensifica atmosfera.
Sfatul 1: Folosește o singură sursă de lumină
„Frumusețea clarobscurului este că nu are nevoie de o iluminare complicată. Tehnica se bazează pe o gestionare precisă a luminii și a umbrei, adesea departe de regulile consacrate care tind să încorseteze creativitatea fotografului”, spune Yohan. „Rezultatul este adesea o imagine întunecată, plină de umbre, în care contrastul și controlul precis al culorilor contează enorm. În forma ei cea mai simplă, tehnica poate fi foarte ușor de aplicat: e suficientă o singură sursă de lumină și uneori trebuie doar s-o așezi lateral ca să se întâmple magia. Lumina laterală scoate în evidență forma, textura și profunzimea, pentru că luminează o parte a subiectului și o lasă pe cealaltă în umbră. Mă fascinează cât de mult poate o singură lumină să transforme complet o scenă care la început părea banală.
Portretul este perfect pentru clarobscur. Nu sunt fotograf de studio, dar acasă fac portrete folosind un perete pictat de partenera mea și un softbox. La acest portret al prietenului meu mi-a plăcut acea calitate întunecată, de horror lovecraftian, așa că ulterior, în Photoshop, am mărit ușor ochii și am modificat privirea ca s-o fac mai neliniștitoare, pe lângă lucrul pe textură. Dar nici nu ai nevoie de un softbox. Lumina naturală poate funcționa minunat, iar surse artificiale simple, cum ar fi o veioză, o lanternă, o lanternă frontală sau chiar o brichetă, pot fi incredibil de eficiente. Dar despre asta, mai târziu.”
Sfatul 2: Fotografiază întotdeauna în RAW
„Și lumina naturală poate funcționa minunat, mai ales când pătrunde concentrat printr-o fereastră sau o deschidere, pe fundalul unui interior mult mai întunecat, ca în această imagine a unei capele abandonate pe care am descoperit-o în timpul unei explorări. Pentru că fotografiam la lumina zilei și scena avea atât zone foarte luminoase, cât și zone foarte întunecate, am făcut bracketing la expunere ca să-mi asigur o marjă mai mare. Până la urmă, un singur fișier RAW a conținut suficiente informații ca să recuperez detaliile de care aveam nevoie, așa că n-a mai fost nevoie să combin expunerile. Acesta e unul dintre motivele pentru care lucrez întotdeauna în RAW, mai ales la scenele cu contrast puternic ca aceasta: îmi oferă mult mai multă flexibilitate când echilibrez ulterior luminile și umbrele.”
Sfatul 3: Ghidează atenția
„Privirea este atrasă în mod natural de lumină, așa că, în clarobscur, lumina poate deveni un ghid inconștient prin cadru”, spune Yohan. „Deseori plasez elementele importante în centru și gândesc fiecare fotografie aproape ca pe o pictură. Într-o imagine predominant întunecată, chiar și o zonă luminoasă relativ mică poate deveni punctul focal, așa că folosesc lumina în mod deliberat pentru a-i arăta privitorului unde să se uite mai întâi. Odată ce privirea s-a oprit în centru, începi să observi cum tot ce e în jur a ajutat-o să ajungă acolo, ținând-o de mână pe tot drumul, ca să spun așa.
Să găsești o scenă înseamnă și s-o construiești. Pot avea o imagine în minte, dar până la urmă totul ține foarte mult de intuiție. Uneori asta înseamnă să introduc o persoană sau o mică sursă de lumină ca să-i dau scenei un punct clar de atenție. În vechiul castel, de exemplu, am folosit o brichetă, cu aparatul pe trepied și cu temporizatorul activat. În peștera din Pirinei, l-am rugat pe prietenul cu care exploram să pozeze în cadru. Pe un fundal atât de întunecat, silueta luminată îi oferă imediat privirii un punct de sprijin și ajută totodată la transmiterea dimensiunii și atmosferei locului.”
Sfatul 4: Fă ca umbra să-și merite locul
„Mulți oameni au o problemă cu întunericul pentru că poate avea conotații negative. Pentru mine e exact invers: poate fi plin de mister, poezie și nostalgie”, spune Yohan. „În clarobscur e important să folosești umbra ca parte a subiectului. Umbra nu ar trebui să fie doar o zonă goală în jurul luminii. Ar trebui să ajute la spunerea poveștii: ascunde detalii, creează tensiune și lasă loc privitorului să-și imagineze ce se află dincolo de partea luminată a cadrului. Acest contrast poate face ca detaliile pe care le dezvălui să pară și mai semnificative.
În acest castel abandonat de lângă Bordeaux, încăperea rămăsese cumva intactă, deși clădirea se degrada. Am așezat o singură lumină lateral, iar asta a fost suficient ca să creez atmosfera pe care mi-o doream. În loc să încerc să luminez toată încăperea, am lăsat-o în mare parte în umbră, iar întunericul a devenit parte din atmosfera și din povestea locului.”
Sfatul 5: Folosește zonele de contrast natural din natură
„Decorurile romantice, precum pădurile, pot funcționa foarte bine în clarobscur, chiar și atunci când sunt destul de complexe, și nu e mereu nevoie să-ți aduci propria sursă de lumină. Caută locuri în care lumina naturală străpunge deja scena: raze de soare printre copaci, deschideri mai luminoase înconjurate de umbră sau pete de lumină care cad peste un peisaj mai întunecat.
Aceste contraste naturale pot crea aceeași senzație de profunzime, dramatism și direcție. De exemplu, la această imagine din pădure (dreapta), făcută în Pirinei, căutam o altă peșteră când am dat peste scenă. Imaginea din stânga am făcut-o în Japonia, lângă Muntele Fuji, unde lumina de pe cascadă era destul de dură. Dar o lumină puternică poate crea exact separarea de care ai nevoie între zonele luminate și umbrele mai adânci, cu condiția să expui atent și să păstrezi suficiente detalii cu care să lucrezi ulterior la editare.”
Sfatul 6: Lasă scena să-ți dicteze expunerea
„Setările sunt diferite la fiecare fotografie. Nu există rețetă miraculoasă, niciun secret și nicio distanță focală pe care s-o prefer. Setările și distanța focală trebuie să se adapteze imaginii pe care vrei s-o creezi, nu invers. În clarobscur, asta înseamnă să fii foarte atent la cât de multe detalii vrei să păstrezi atât în zonele luminate, cât și în umbre.
Folosește instrumente precum histograma ca ghid, dar învață să înțelegi ce face expunerea, în loc să încerci ca fiecare histogramă să arate într-un anumit fel. O imagine în clarobscur, întunecată în mod deliberat, va conține în mod firesc multe tonuri de umbră, iar asta nu înseamnă automat că e subexpusă. Contează să captezi informațiile de care ai nevoie pentru imaginea finală.
Această pădure cețoasă din Ariège este un loc drag mie, în care m-am întors de multe ori. Scenele de acest fel arată bine de ce nu există o formulă unică de expunere: trebuie să răspunzi luminii, contrastului și atmosferei pe care le ai în față.”
Sfatul 7: Folosește creativ luminile mici în spațiile mari
„Cum spuneam, clarobscurul poate fi foarte simplu: e suficientă o singură sursă de lumină, iar asta e valabil și pentru peisaje. Folosesc des această abordare în medii complexe, precum peșteri, castele abandonate și păduri, și nu trebuie să luminezi totul. O lumină mică, așezată pe un perete sau aproape de un detaliu arhitectural, poate crea un punct focal puternic, care dezvăluie exact cât trebuie din scenă și lasă întunericul din jur să facă restul.
Am găsit această ruină adânc în pădurea Landes. Am așezat o lumină la baza clădirii și am fotografiat-o dintre copacii din jur. Lumina a fost suficientă ca să separe ruina de întuneric, să-i dezvăluie forma și textura și s-o facă, totodată, punctul focal clar al cadrului.”
Sfatul 8: Fotografiază larg ca să accentuezi dimensiunea
„Tind să fotografiez destul de larg, uneori chiar la 14mm, ca să transmit senzația de imensitate, mai ales când lucrez în aceste locuri aproape ciclopice”, spune Yohan. „În peșteri și în locurile abandonate, un obiectiv superangular îmi permite să includ mai mult din mediu și să mă joc cu dimensiunile, astfel încât o persoană sau o mică zonă de lumină să pară minusculă în fața spațiului și a umbrei din jur. Sunt destul de frontal în unghiurile pe care le aleg și sunt foarte atent la fiecare detaliu: compun fiecare fotografie ca și cum n-aș mai putea s-o editez ulterior.
NIKKOR Z 14-24mm f/2.8 S este perfect pentru spații largi, peșteri și locuri abandonate, mai ales pentru a crea acea senzație de dimensiune și imensitate. Folosesc și robustul și impecabilul NIKKOR Z 24-70mm f/2.8 S pentru versatilitatea lui, NIKKOR Z 70-200mm f/2.8 VR S, o bijuterie de precizie, util atunci când vreau mai multă compresie a perspectivei, și NIKKOR Z 50mm f/1.2 S, un obiectiv superb pe care îl folosesc, de fapt, foarte mult pentru peisaje.
Dar nu există o distanță focală „ideală” pentru clarobscur. Pur și simplu aleg obiectivul în funcție de ce vreau să transmită scena. În această imagine, la intrarea într-o sală uriașă a unei peșteri, eram complet izolați de restul lumii și stăteam împreună sub stele înainte să ne întoarcem înăuntru la explorat. Unghiul larg al lui 14-24mm m-a ajutat să surprind atât dimensiunea locului, cât și povestea acelui moment.”
Sfatul 9: Accentuează și exagerează la editare
„Pentru mine, post-procesarea este o continuare firească a ceea ce nu pot obține în momentul fotografierii. Dacă imaginea în sine e ratată, editarea nu mai are rost. Nu încerc să repar ceva, ci să continui conversația”, dezvăluie Yohan. „Mai întâi obține lumina și expunerea corecte în aparat, apoi folosește editarea ca să dezvolți atmosfera, culoarea și textura care există deja. Chiar și ajustările simple, din glisoarele de bază, te pot duce foarte departe.
Fac în jur de 90% din muncă în Lightroom, deși folosesc și Photoshop când vreau să lucrez mai atent pe texturi. O bună înțelegere a culorii și a gradingului e importantă, dar mai presus de toate ai nevoie, ca punct de plecare, de un fișier RAW expus corect. Folosesc un profil de culoare liniar pentru că îmi oferă un punct de pornire foarte neutru și multă flexibilitate în lucrul cu fișierul RAW, mai ales la nuanțele de verde, pe care le consider printre cele mai greu de gestionat.
Iubesc și materia, și textura. Toată lumea pare să caute imagini perfect lipsite de zgomot, dar eu nu merg neapărat în direcția asta. Pentru mine, textura poate face parte din atmosferă, nu e ceva ce trebuie mereu eliminat.”
Sfatul 10: Experimentează și fă-o în stilul tău
„Experimentarea e esențială. Cu adevărat. Nu încerca să reproduci mecanic o listă de pași pentru succes, pentru că așa vei obține doar un ambalaj frumos. Ai nevoie de timp, experimente, dezamăgiri și reușite ca să descoperi ce funcționează pentru tine, iar asta îi dă valoare. Fotografia este, înainte de toate, o aventură personală, așa că fă ce te motivează și nu-ți fie teamă să creezi imagini care împart opiniile.
Ca să pui asta în practică, provoacă-te să creezi o imagine care pare aproape monocromă, deși e fotografiată color: lasă lumina, umbra și o paletă restrânsă să facă treaba și să modeleze scena. Alege-ți cu grijă subiectul și lumina și folosește culoarea cu moderație, astfel încât privitorul să reacționeze mai întâi la ton, contrast și formă. Nu e neapărat ușor, dar te va face să te gândești mult mai atent la ce luminezi, ce lași în umbră și unde vrei să se uite privitorul.”