Muzica, masini si culoare cu Nikon D4 - de Cristian Munteanu

In luna ce abia a trecut am marcat cateva premiere in viata mea de fotograf. A fost pentru prima data cand am utilizat un Nikon D4, ceea ce imi doream de ceva timp. Multumesc pentru oportunitate, Mihai! In al doilea rand, am facut fotografie de concert, tot in premiera, in cadrul festivalului Balkanik, am mers la Salonul Auto-Moto, ati ghicit, tot pentru prima data, si am incheiat cu ceea ce s-a dorit a fi un eveniment deosebit, Night Color Run. Toate cu un D4, pe care a trebuit sa-l “invat” intr-o zi, si un obiectiv AF-S Nikkor 28-300mm f/3.5-5.6 ED VR, pe care le-am folosit in regim de fotograf de presa. Adica unul care trebuie sa ofere imaginile cat mai repede agentiei pe care o reprezinta (in cazul meu, Mediafax). Din acest motiv, toate fotografiile prezentate in acest articol sunt jpeg-uri trase de camera, plus ajustari minore, adica sharp, contrast, noise reduction si crop.

Balkanik 2015 a fost, la editie aniversara – festivalul implinind 5 ani –, un gheizer de emotii. Marturisesc ca nu stiu ce alt festival ar fi fost mai nimerit pentru mine la inceput de drum. Am fotografiat RadiRo, acum cativa ani, o manifestare in care muzica clasica era suverana, dar trairile au fost cu totul altele. In timp ce acolo, in Sala Palatului si Ateneu, totul te imbie la contemplare prin vizorul aparatului, aici, la Balkanik, au fost momente cand mi-a venit sa las Nikon-ul din mana si sa ma invart ca un apucat. Doar curiozitatea de a vedea cum se comporta D4, in orice conditii, m-a oprit.

Prima zi a fost una destul de ploioasa, din pacate, astfel ca nu au fost prea multe oportunitati de a fotografia. Insa, cum nu am avut umbrela, am mers oricum destul de mult prin ploaie. Unul dintre scopuri a fost acela de a pune la incercare mult laudatul sistem weather sealed. Desigur, aparatul n-a patit absolut nimic, desi apa siroia pe body, pentru ca Nikon-urile D4, in general, au vazut furtuni serioase si tot au fost utilizabile apoi. Spre seara, cand au inceput trupele sa apara pe scena, totul s-a metamorfozat. Inclusiv eu, care am inceput sa simt adrenalina pe care ti-a poate conferi un concert de muzica balcanica. Si, fiind pentru prima data in aceasta postura, de a fotografia un concert, principala mea grija la inceput a fost sa-mi setez aparatul pentru conditiile aferente. De exemplu, lucrand pana acum doar cu D600, am avut o mica strangere de inima cand valoarea ISO a trebuit urcata peste 12.800. Odata ajuns acasa, aveam sa descoper ca temerile mele fusesera inutile. Un alt lucru care trebuie musai mentionat este acela ca am avut un obiectiv “all-around”, AF-S Nikkor 28-300mm f/3.5-5.6 ED VR, dar care, teoretic, nu se potrivea cu niciunul dintre evenimentele fotografiate, din cauza faptului ca nu era “luminos”. Doar teoretic.

Probabil cel mai important aspect al fotografiei de concert, in afara de exponometrul aparatului, atunci cand nu folosesti modul Manual, este capacitatea cu care acesta din urma reuseseste sa focalizeze. Pentru ca totul este fluid, spre deosebire de concertele de muzica clasica, totul este intr-o continua miscare, oameni, lumini, emotii, care trebuiesc surprinse, in cazul meu, fara blitz, viteza AF-ului devine esentiala. Si acesta este un punct la care D4 este imbatabil pe piata actuala a aparatelor foto. Desi, din cate am inteles, D4s este chiar mai bun. Asa ca a trecut doar putin din concertul celor de la Roots Revival, Maria Casandra alaturi de Hausi si Mehdi Aminian, si increderea mea in aparat era desavarsita. Deja, dupa mai bine de doua ore, cand pe scena au urcat cei de la Kalyi Jag, stiam ca pot face orice, oriunde, fiind oarecum limitat doar de obiectiv. De altfel, activand AF-C si setand aparatul pe modul Release, care permite declansarea rapida, uneori fara confirmarea AF-ului, am avut o rata uriasa de succes a cadrelor focalizate, chiar si in conditii dificile de iluminare.

Pe parcursul celor trei zile de Balkanik, m-am axat, desigur, pe ceea ce s-a petrecut pe scena, insa fara a uita sa caut momente care dau culoare unor astfel de evenimente. Dupa cum se poate vedea si in fotografii, in timp ce adultii erau toti prinsi in mrejele muzicii formatiilor care urcau pe scena, copiii au avut atitudini diferite, unii preferand sa se joace cu ceea ce isi aduceau de acasa, papusi sau tablete.

Lemon Bucket Orkestra, Kocani Orkestra si Fanfare Ciocarlia au fost cele trei trupe care au cantat in ziua a doua, si nu stiti ce ati pierdut daca n-ati fost prezenti. Aproape toata lumea s-a apucat de dansat, pe ritmurile absolut contagioase. Si eu m-am trezit ca rezonez mai mult decat credeam cu muzica aceasta, mai ales cand au venit pe scena cei de la Fanfara Ciocarlia. De altfel, lor le-am facut si cele mai putine fotografii, fiind preocupat mai degraba sa descoper noi si noi sunete.

Inainte de a merge la Balkanik - ziua a treia, am dat o fuga, vreme de o ora, si la Salonul Auto-Moto din Bucuresti. M-am dus cu gandul sa fac cateva cadre masinilor stationate, si am sfarsit, tot in premiera, prin a face panning-uri cu drift-uri. Aici poate m-ar fi ajutat mai mult un obiectiv cu o diafragma mai deschisa, f/1.8 – f/2.8, pentru o profunzime de camp mai mica. Insa cu un D4, “inarmat” chiar si cu AF-S Nikkor 28-300mm f/3.5-5.6 ED VR, plus faptul ca eram “incepator” intr-ale fotografiei de drifting, tot am reusit sa scot cateva imagini satisfacatoare.

Spre seara am dat o fuga la Night Color Run, cu gandul de a testa aparatul in conditiile cele mai grele, la valori ISO mari + AF in conditii de iluminare slaba. Pe langa aceste lucruri, doream sa vad si ce culori poate scoate D4 atunci cand lumina naturala incepe sa scada. Din pacate, in afara de fotografiile premergatoare momentului in care s-a dat startul, n-am prea reusit sa fac si alte cadre. Motivul e simplu: lumina fluorescenta nu exista pe traseu, asa ca diversele culori de pe chipul si hainele participantilor nu se vedeau mai deloc! Doar la lumina insuficienta a “lampaselor” primite de participanti de la organizatori am facut cateva fotografii, momente in care mi-am dat seama, o data in plus, de calitatea extraordinara a aparatului pe care-l aveam in maini. Plecat dezamagit spre casa, uitandu-ma la imagini in metrou, am vazut ca acumulatorul era pe sfarsite si am realizat ca nu-l incarcasem decat o singura data (!), in prima zi.

Dupa patru zile de tras cu D4, pot spune urmatoarele, fara pic de indoiala: isi merita fiecare ban, avand in vedere robustetea, calitatea imaginii, viteza Af-ului, acuratetea AF-C, durata de viata a acumulatorului, plaja larga de lentile. Nikon D4 ajuta orice fotograf, amator sau profesionist, in conditii precare de iluminat sau cu lumini care se schimba intr-un mod incontrolabil. Iar pentru cineva care trebuie sa predea foarte repede imaginile facute in timpul unui eveniment, este ideal. In plus, nu mai esti limitat de nimic, iar acesta este un confort extreme de important pentru un fotograf.

Recunosc, am privit cu un pic de reticenta obiectivul AF-S Nikkor 28-300mm f/3.5-5.6 ED VR. De obicei, “all-around” inseamna ca este ok pentru tot, dar nu exceleaza in nimic. Insa am ramas placut surprins de faptul ca, lasand la o parte exceptiile, lentila si-a facut exemplar treaba, fara aberatii cromatice, indiferent de natura fotografiilor, ca au fost de concert (unde n-am avut parasolar), panning-uri sau in plina seara. Iar ziua, in lumina buna, cred ca multi dintre iubitorii de fotografii ar prefera un singur obiectiv, acesta, care acopera o plaja focala foarte mare, decat sa care 2-3 cu care sa poata face acelasi lucru. Impresionanata a fost capacitatea lui de a mentine focusul, chiar si atunci cand ajustam distanta focala a posteriori momentului focalizarii. Si VR-ul functioaneaza la parametri excelenti, putand trage cadre clare la 1/50, 300 mm, din mana!

Text si foto: Cristian Munteanu

Adauga comentariu

Numele afisat langa comentariile dvs.
Nu este afisat public.
Daca aveti un site web, link catre el aici.

Optiuni alerte e-mail comentarii noi la acest articolraspunsuri la comentariul meufara notificari

A fost adaugat 1 comentariu

Mihai Andrei a scris pe 14-10-2015 la 18:55

Multumim pentru articol.
Ar fi fost interesant ca in dreptul fiecarei fotografii sa fie afisate si setarile camerei. Ca astfel sa putem analiza performanta aparatului la valorile ISO folosite.

0

0

Cristian Munteanu a scris pe 14-10-2015 la 20:09

Multumesc si eu, Mihai Andrei. E o idee buna si or sa fie adaugate in curand si setarile camerei :)

0

0