Momente stradale - de Cosmin Munteanu
Astazi va prezentam imaginile si povestea lui Cosmin Munteanu, fotograf oradean specializat in fotografia de strada care lucreaza atat pe digital, cat si pe film.
Calatoria a inceput acum vreo sase ani si putin. Pofta mi-a facut-o un aparat digital compact, dar interesul mi l-a sporit vechiul aparat al tatalui meu. E vorba de calatoria fotografica, care pe alocuri merge-n paralel cu viata de zi cu zi, alteori merg mana-n mana in functie de timp, stare si loc. La inceput n-am avut o directie anume. Aproape orice parea interesant, in special modul in care acel ceva aparea mai apoi transpus in imaginea de pe senzor sau pelicula. A mai trecut un an si m-am aventurat si eu in achizitia unei camere digitale SLR.
Apetenta a crescut dar subiectele s-au redus. Fiind tot mai mult atras atat de partea comoda (locuiesc in oras, astfel mediul urban fiindu-mi cel mai la-ndemana) cat mai ales de fascinatia fata de inghetarea clipei pe suportul fotografic. Pe langa lumina si geometrie, consider ca momentul este elementul pe care doar fotografia-l poate surprinde. Este ingredientul care face diferenta intre fotografii.
Placandu-mi si tehnica fotografica, am continuat prin a studia si folosi diverse marci si tipuri de camere, obiective, fara a lasa mai prejos urmarirea diverselor documentare cu si despre fotografii consacrati ai genului. A mai trecut un an si am ajuns aproape exclusiv sa fotografiez intamplarile strazii cand in alb-negru, cand color, ba pe film, ba pe digital, am trecut prin toate anotimpurile, si incet orasul a devenit tot mai mic. Am gasit solutia in calatorii.
Nikon D90
Nikon D90
Nikon D90
Nikon D90
Nikon D90
Nikon D90
Au urmat alte orase, localitati, mai intai in tara apoi in afara. Geanta foto e ca si lipita de mine si ma urmeaza pana si la cumparaturi, pe jos, cu tramvaiul si pe bicicleta. Incet ochiul se formeaza si cauta detalii, aspecte pe care altfel, in “viata anterioara” fotografiei nu le vedeam si am ajuns sa "fotografiez" si fara aparat. Pana la urma pasiunea si perseverenta deschid noi drumuri si unde acum ceva timp nu observam nimic interesant, isi fac aparitia subiecte noi. Imi place umorul in fotografie cu un strop de ironie si incerc sa redau printr-un cadru o poveste, o idee, sa trezesc un zambet, un gand, din partea privitorului, lucru destul de complicat. Uneori povestea e evidenta, alteori necesita o atentie mai mare din partea privitorului. Prefer camere cat de cat mici dar "senzor" cat mai mare si obiectiv cat mai luminos.
Acesta este motivul pentru care nu am renuntat la film, asta pe langa alte elemente: aspectul fotografiei, procesul diferit etc. Mai adaug aici si pretul mic la care au ajuns azi camerele foto SLR pe film, un Nikon F80 ajungand la aproximativ 250-300 lei. Inca un NIKKOR 50mm f/1.8D si gata echipamentul. Ah, o secunda, mai e nevoie de cel putin doua role de film (orice film) - unul in aparat, altul de rezerva, asta pentru o mica iesire-n oras. Cu f/1.8 va fi suficient si un film de ISO 100. Erorile de supra sau subexpunere cu aproximativ o treapta nu vor fi prea sesizabile la negativele alb-negru (unele suporta si mai mult, mai ales pe partea de supraexpunere).
Nikon D90
Nikon D90
Nikon D90
Nikon D90
Nikon F80
Nikon F80
Acesta e primul meu "kit" pe film cu punere la punct automata (AF). Prefer pe film sa merg pe alb-negru pentru ca procesarea, developarea pot s-o fac mai usor acasa la fel ca si scanatul. Negativ color folosesc cand pot achizitiona rolele la un pret foarte bun. In privinta obiectivelor, pentru situatiile care cereau un unghi mai mare de cuprindere, au venit pe rand cate un NIKKOR AF-D 35mm f/2.0 si unul de 24mm . Pe partea de fotografie digitala, D90-ul s-a bucurat de acelasi obiective, impreuna cu cel de "kit" NIKKOR AF-S 18-105mm f/3.5-5.6G ED VR. Odata ce-am capatat mai multa experienta am realizat faptul ca, cel putin la noi, un aparat mai mic, cu un obiectiv mai mic, e mai putin observat si am folosit in consecinta si pe D90 obiectivele cu focala fixa. In orasele in care locuitorii sunt obisnuiti cu oamenii care poarta aparate foto la gat, un 18-105mm a fost suficient.
In fotografia de strada cand iti propui ceva nu prea iese. E bine sa lasi lucrurile sa decurga de la sine, viata sa se desfasoare. Fotograful ramane un observator cam 99% din timp. Dar in acel 1% ar fi bine sa fie pe faza. Ocaziile pierdute, in fotografia de strada, nu se mai pot recupera.
Mai multe imagini pe blogul sau.
Au fost adaugate 2 comentarii
citeste tot
citeste tot
citeste tot
citeste tot
citeste tot
citeste tot
citeste tot
citeste tot
citeste tot
citeste tot