La Carnavalul de la Venetia cu membrul NPS Adrian Radulescu

Cine nu a visat macar o data sa intre in pielea altcuiva, sa se fi nascut in alta epoca sau sa isi ascunda indentitatea pentru a fi mai misterios? An de an, Carnavalul de la Venetia ofera aceste oportunitati participantilor, avand  de fiecare data o alta tema pentru noi inspiratii.  Pentru a intelege unicitatea acestui eveniment – desi cu greu poate fi redata in cuvinte, sper insa sa o descoperiti cat de cat prin interemediul fotografiilor –, voi face o scurta trecere in revista a istoriei carnavalului si a elementelor ce-l definesc ca unul dintre cele mai frumoase din lume.   

Carnavalul Venetian ia nastere in secolul al XII-lea, in anul 1162, dupa ce Republica Venetiana obtine o importanta victorie impotriva Patriarhului Aquileia, Ulrico di Treven. In onoarea acestei victorii, localnicii incep sa danseze si sa faca reuniuni in Piata San Marco. Primul document in care este mentionat carnavalul dateaza din 1268, insa documentul oficial, care il reglementeaza ca sarbatoare publica, este emis de Senatul Venetian in 1296. Din acel moment, evenimentul devine din ce in ce mai cunoscut, ajungand prin secolele XIV-XV un important loc de pelerinaj pentru petrecaretii europeni.

In secolul al XVIII-lea, Venetia avea sa fie inglobata in Regatul Austriac, iar festivalul este interzis, traditia carnavalului fiind intrerupta si utilizarea de masti devenind strict interzisa. 1797 este ultimul an oficial al carnavalului ca sarbatoare publica, desi petrecerile aveau sa continue an de an, in cercuri restranse, prin palatele nobilimii venetiene.

Dupa eliberarea de sub ocupatia austriaca, se incerca reorganizarea carnavalului insa fara prea mult succes. Mai tarziu, pe la 1930, festivalul este din nou interzis de Mussolini, ca expresie a dictaturii fasciste.

Dupa o absenta indelungata, Carnavalul de la Venetia renaste in 1979. Guvernul italian decide sa reinvie istoria si cultura venetiana folosind Carnavalul ca element central traditional. Inceputul anilor ’80, odata cu valurile de turisti, carnavalul capata tot mai multa notorietate, devenind unul din cele mai cunoscute evenimente de acest fel.

Astazi, numarul celor care ajung la carnaval este impresionant: in fiecare an, aproximativ 1 milion de turisti  sunt atrasi de misterul ascuns din spatele mastilor si costumelor venetiene. 

In ciuda datelor istorice, Carnavalul venetian pare sa aiba origini mult mai indepartate, sarbatorind practic trecerea de la iarna la vara, lucru ce l-am simtit pe propia piele. Inca din vremea Imperiului Roman se folosea motto-ul "o data pe an, este permis sa nu existe limite", prin intermediul mastilor clasa de jos a societatii devenind iluzoriu, pentru o scurta perioada de timp, egala cu cea bogata.

Desi durata oficiala a Carnavalului este de 10 zile, ocupand perioada pre-pascala (inaintea Postului Pastelui), febra sarbatorii incepe cu mult inainte. Strazile celui mai frumos oras din lume sunt cuprinse de euforia si misterul vremurilor apuse, cu reprezentatii continue de teatru si ludic, personajele purtand masti pentru a sarbatori farmecul unei lumi de dans, glume si romantism. Venetia devine astfel centrul european al placerilor, jocului, mascaradei si  metamorfozei.

Mastile au fost si sunt piesa centrala a Carnavalului Venetian. Confectionate din piele, portelan sau sticla, mastile traditionale aveau un design destul de simplu si o functie simbolica si practica. In functie de ocupatie, persoanele participante purtau un anume tip de masca. Printre mastile traditionale se pot enumera:

• Bauta:  caracterizata printr-un nas proeminet, lipsa gurii si creasta supraorbitala groasa.
• Columbina:  este o semi-masca, care acopera doar ochii purtatorului, nasul si pometii. Adesea este decorata cu aur, argint, cristale si pene
• Doctorul de ciuma: avand un cioc lung, este una dintre cele mai bizare si vizibile masti venetiene. Desi initial nu a inceput ca masca de carnaval, ci ca o metoda de prevenire in raspandirea ciumei, impusa de catre medicul francez Charles de Lorme, purtarea acesteia in cadrul carnavalului este vazuta ca un memento mori.
• Moretta (denumita si ‘femeia neagra’ sau ‘servitoarea muta’): masca este confectionata din catifea neagra avand forma ovala, ochi mari si fara gura.
• Volto: este masca moderna reprezentativa pentru Carnaval. Acopera intreaga fata, inclusiv barbia, si se extinde in partea de sus a fruntii. Are caracteristici simple, iar ca trasaturi faciale – nas si buze.
• Pantalone: intruchipand figura tatalui reprezentat ca om batran, trist, cu un nas supradimensionat ca ciocul de cioara, cu sprancene ridicate si ochi oblici.
• Arlecchino reprezinta comedia. Este un personaj lipsit de ratiune, dar plin de emotie, un taran, un servitor sau chiar un sclav. Semi-masca are un nas scurt, bont, sprancene arcuite , barba rotunjita.
• Zanni este o masca clasica, la origine fiind confectionata din piele. Are fruntea joasa, sprancenele arcuite si nasul lung, terminat  cu o curba inversa. Cu cat este mai lung nasul, cu atat personajul este considerat mai stupid. 

In prezent, cele mai multe dintre masti sunt realizate din ipsos, pictate manual, cu aplicatii de foita de aur, si decorate cu pene naturale si pietre pretioase.  

Carnavalul de la Venetia 2015, s-a desfasurat intre 31 ianuarie si 17 martie si a avut ca tema Gustul. Spectacolele, expozitiile si itinerariile pregatite de catre organizatori au fost dedicate in totalitate delicateselor si vinurilor italienesti. 

Pentru cei pasionati de arta fotografica, pe langa festival, Venetia reprezinta o sursa nemarginita de inspiratie. Pe langa cele 118 insulite care alcatuiesc orasul plutitor, Venetia este o lume aparte in care a operele de arta din perioada renascentista se impletesc perfect cu traditionalul italienesc si cu istoria Lagunei.

Venetia are o colectie incomparabila de monumente arhitecturale ce ilustreaza   splendoarea Republicii, de la cele mai mari si cunoscute monumente precum Piazza San Marco si Piazzetta (catedrala, Palatul Ducal, Marciana) pana  la resedinte, scoli si spitale din secolul XIII sau  mici ateliere mestesugaresti.

Un fenomen natural intalnit de cateva ori pe an in Venetia devine atractia fotografilor din intreaga lume: agua alta. Acesta reprezinta cresterea nivelului apei din laguna, care inundanda strazile si piatetele venetiene. Fluxul dureaza 6 ore, refluxul alte 6 ore, iar nivelul mediu al apei creste cu 110 cm. Cel mai fotogenic loc pentru a surprinde aqua alta este Piazza San Marco, acesta fiind cel mai jos punct al orasului. Aqua alta este considerate o amenintare pentru integritatea valorilor culturale, de mediu si peisagistice ale Venetiei, fiind una din principalele cauze de deteriorare cladirilor, a satelor pescaresti din zona si a culturilor de orez.

Intorcandu-ma la carnaval, pot confesa ca fotografiatul mastilor este o adevarata arta, avand in vedere numarul impresionant de turisti si imposibilitatea surprinderii unor cadre "curate". Spun asta deoarece 90% dintre turisti vor sa se fotografieze cu mastile, nu sa le fotografieze. Este cunoscut, insa faptul ca "mastile" isi fac aparitia in fiecare dimineata la crepuscul in zona pietei San Marco, ocazie permite a le fi imortalizata  splendoarea de catre fotografi, intr-o oarecare liniste.

Cu toate acestea, oportunitatile fotografice in acest spatiu unic sunt nemarginite, trebuie doar sa prinzi unghiul perfect…  

Adauga comentariu

Numele afisat langa comentariile dvs.
Nu este afisat public.
Daca aveti un site web, link catre el aici.

Optiuni alerte e-mail comentarii noi la acest articolraspunsuri la comentariul meufara notificari

A fost adaugat 1 comentariu

Onofras Ionel a scris pe 22-11-2015 la 11:19

Excelenta prezentarea! Felicitari!

0

0

Radulescu Nicolae Adrian a scris pe 22-11-2015 la 11:24

Multumesc.

0

0