18 septembrie 2017

Jurnal de calatorie. Partea I - de Anca Cioltan

O vorba din lumea veche spune “calatorului ii sade bine cu drumul”. Lumea moderna a dezvoltat zicala, iar acum “calatorului ii sade bine si cu fotografia”. Zicala la care si eu am aderat intr-un moment de rascruce. Moment in care am pus mana pe un aparat foto. Prietenia cu rucsacul a venit si ea imediat si asa s-a nascut ce vei vedea aici.

Nu am inceput aceasta calatorie cu gandul ca voi ajunge sa impartasesc cu tine sau cu oricine altcineva munca mea, dar vreau sa cred ca incapatanarea mea a mers frumos de mana cu o picatura de noroc.


Sunt Anca Cioltan si am indraznit sa pornesc in aceasta calatorie si in cautarea cadrului perfect, chiar daca la nivel personal asta a insemnat sa depasesc atat granite fizice cat si psihice. Am traversat tari precum Israel, Turcia, Georgia, Rusia, Armenia si Kazakhstan. Am descoperit calatoria ca o emotie, redand o realitate bruta, poate uneori goala, dar cat se poate de sincera ale acestor lumi.


Calatoria in Israel nu a fost planificata cu mult timp inainte si nici nu a fost genul de calatorie la care as fi zis DA. Propunerea a venit din partea parintilor si suna cam asa: 7 zile intr-o excursie la locurile sfinte, alaturi de un grup de pelerini organizat de o manastire.

 

 

 


La momentul respectiv era o propunerea ce ma facea mai mult sa o iau la fuga decat sa ma atraga. Tot ceea ce presupunea aceasta excursie contravenea credintelor mele, insa am acceptat datorita bunicului meu care in perioada comunista s-a zbatut ani in sir sa reuseasca sa ajunga in locurile sfinte. Desi nu mi-am cunoscut bunicul, diapozitivele color ce ilustrau Israel pe care le-a adus ca suvenir au creeat o punte intre mine si el si, totodata, au fost imaginile ce mi-au trezit dragostea pentru exoticul din Orient.
Am crescut privind acele diapozitive si incercand sa inteleg motivatia bunicului meu de a merge in Israel intr-o perioada in care nu era deloc usor sa faci asta.


In Noiembrie 2011 am pornit alaturi de acel grup, timp de 7 zile in Israel. 7 zile in care sentimentul dominant a fost de coplesire, am plans, am ras, am facut tot posibilul sa inteleg, sa vad, si bineinteles, sa imortalizez ce a insemnat pentru mine primul contact cu Orientul.

 

 

 

 

 

 

 

 

Diferentele culturale si religioase m-au fascinat si am incercat sa inteleg diferenta intre religie si credinta exact in locul in care cele doua se confunda si se separa in acelasi timp. Dar pana la Dumnezeu te mananca sfintii si ceea ce ar fi trebuit sa fie simplu si clar s-a dovedit a fi plin de surprize. Unele aducatoare de zambete iar altele de lacrimi.

 

Iti voi povesti pe larg intreaga experienta intr-un viitor articol, iar pana atunci, continuam calatoria noastra.

 

 

 


Voi sari peste cativa ani si cateva tari,dar nu iti fa griji, ne vom intoarce, ca sa ajungem acum, in Kazakstan. De ce Kazakstan? Pentru ca este tara care m-a facut sa o iubesc si sa o urasc in acelasi timp si pentru ca vreau sa iti arat o mica parte din ceea ce inseamna Orientul Mijlociu.

 

 

 


Propunerea a venit in 2015, de data asta de la Marcel, un om frumos care pe atunci imi era prieten: un traseu de 10.000 Km, cu destinatia Kazakstan, pe motocicleta. Am zis da fara sa clipesc sau sa stiu ce presupune. Amintirea inca vie a Asiei a umbrit orice grija sau frica fata de ce ar insemna aceasta calatorie.


De ce iubesc Kazakstanul?
Pentru liniste. Pentru drumurile lungi si aparent interminabile din stepa. Drumuri ce te provoaca sa gasesti frumusetea in nimic si sa iti aduci nimicul in minte. Mii de km in care numai aparitia unui tufis iti face retina sa se zbata. Camilele sunt singura pata de culoare in imensa stepa, dar si ele pareau plictisite de acea enormitate ce nu zice nimic si doar te provoca.

 

De ce il urasc? Din aceleasi motive pentru care il iubesc.

 

 

 

 

 

 

 

 

Kazakstanul mi-a aratat o fata a mea si a lumii pe care nu o cunosteam. In cele 30 de zile petrecute pe motocicleta, dormind in fiecare noapte la cort sub cerul liber in imensa stepa m-au fortat sa reduc totul la esential. Intalnirele cu oamenii au fost rare si distantele intre localitati imense, dar bunatatea acestor suflete, curiozitatea si energia mi-au tinut de urat pana la urmatorul contact uman. Am profitat din plin de aceste intalniri si am incercat sa iau cu mine cat mai mult, prin fotografie. 

 

Ca sa nu zici ca aberez, iti voi povesti o mica intamplare, iar concluziile le tragi singur. Pe un drum istovitor, plin de gropi si surprize, am fost prinsi in noapte de o invazie de soareci-cangur. Da, exista! Sunt niste animalute, de alfel dragute. Dar tot ce vine in cantitati mari devine daunator.
Asa ca nu a fost deloc placut sa vezi sute de soareci in jurul tau, ce sar ca un cangur. Dupa ce m-am obisnuit oarecum cu ei, o singura intrebare nu imi dadea pace: Unde punem cortul? Si liniste…Nimeni nu zicea nimic. Manati de soarecii-cangur, la miezul noptii am ajuns intr-un sat si ne-am oprit intr-o intersectie. La scurt timp apare o masina. Opreste! Prin limbajul semnelor, ceva ce stapaneam deja binisor, am explicat ca suntem in cautarea unui loc de campat.
Cei doi din masina, sot si sotie, au purtat o discutie de cateva secunde, din care noi am tras concluzia ca el ar fi vrut sa ne ia acasa, dar ea era putin sceptica. Cum s-a terminat? Cu noi dormind in casa si ei afara, cu o cina si un mic-dejun pe cinste, si cu o singura concluzie. Dar mai bine te las pe tine.

 

 

 

 


Daca nu ti-ai dat seama pana acum, sunt o calatoare. O calatoare prin lume si prin suflet. Acum, ca ne cunoastem mai bine, am sa ma arat si eu un pic mai mult si te invit sa continuam calatoria noastra in interiorul sinelui. Acolo unde imaginatia devine realitate, apa este roz si curge in cascade, acolo unde soarele si luna danseaza, acolo unde noi suntem noi. 


Candva am descoperit auto-portretul, si prin intermediul lui am incercat sa portretizez temerile si nelinistele care la momentul respectiv se cereau descoperite. O calatorie pe cat de grea, pe atat de frumoasa. O calatorie care m-a fortat sa ma pun fata in fata cu mine si sa vad. Un alt fel de provocare si un alt fel de rezultat.

 

 

 

 

 

 

 

 

Ce nu stiam inainte sa pornesc in aceasta calatorie este ca Israelul avea sa imi devina deschizatoar de drumuri, Marcel sotul meu, iar auto-portretul un proiect de o viata.

 

 

 

 

 


Nu vreau sa te zapacesc, dar simt nevoia unui dus rece de cuvinte. Un dus rece, ce te face sa te trezesti, sa te intorci la natura si sa simti. Sa simti frumusetea lui, a Universului. Asa ca hai sa iti zic un cuvant rece: Norvegia.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Este frumos. Este surprinzator. Este Nordul. Este locul unde natura s-a decis sa se arate in toata splendoarea sa. Este EA…Aurora.

 

 

 

N.r.: Fotografiile au fost realizate cu aparatele foto Nikon D60, Nikon D700 si Nikon D810.

        Partea a doua a Jurnalului de calatorie al Ancai Cioltan o puteti citi aici.

fotografie, calatorie, lume, d700, nikon, jurnal, d810, anca cioltan, d60, jurnal de calatorie



Adauga comentariu
Numele afisat langa comentariile dvs.
Nu este afisat public.
Daca aveti un site web, link catre el aici.

Optiuni alerte e-mail
 Au fost adaugate 3 comentarii
Lidia
Lidia a scris pe 30-09-2017 la 09:39
Foarte interesant articolul, cu multa emotie, ce mi-a trezit instant o pofta de calatorie si cunoastere!
0
0
Geo Iordache
Geo Iordache a scris pe 19-09-2017 la 17:00
M-am deconectat total dupa o zi incarcata! Sper sa regasesc acest sentiment in materialele tale viitoare! Cred ca este un proiect minunat si iti doresc multa bafta in continuare!
0
0
Preda Luiza
Preda Luiza a scris pe 18-09-2017 la 17:28
Impresionant, Anca! Felicitari pentru sensibilitatea si curajul care au ajuns sa se imbine perfect si sa iasa ce a fost de iesit!
0
0

Articole similare |
Articole recente
    Cand ne-am cunoscut am zis ‘’Mongolia’’. Nu s-a intamplat atunci, fiind nevoiti sa amanam din diverse motive tehnice. Au trecut 6 ani si cum dorinta nu a disparut, ci mai mult a crescut, ne-am pus bagajele in...
citeste tot
In  articolul precedent am inceput sa iti povestesc despre mine. Te-am lasat in Nord si, daca bine iti amintesti, am sarit peste cativa ani si cateva tari, cu promisiunea intoarcerii. Ei bine, sunt aici pentru a ma tine de promisiune. Ne...
citeste tot
Prima parte a calatoriei Teodorei Maftei in Belgia o gasiti aici: Explorand Belgia: Antwerp, orasul diamantelor.   "Take me there! Take me to Bruges!"  Nu stiu de unde pana unde, dar asta auzeam eu obsesiv in minte cu mult inainte...
citeste tot
10 zile, 9 nopti, 4 orase, 2 obiective foto, un Nikon DF, cateva peripetii, multa ciocolata si multe beri, o vacanta nepretuita. Astea sunt tag-urile pentru o expeditie belgiana in plina vara, la adapost de canicula si lumea dezlantuita din...
citeste tot
Jurnalul de calatorie al lui Bogdan Comanescu in Vietnam continua cu partea a II-a: Nordul Vietnamului, satele de munte. Partea I a calatoriei o puteti citi aici.       25 iulie, Drumul spre Sa Pa   Neincrezator in...
citeste tot
13 iulie 2015 – Pregatiri pentru Vietnam   Despre calatoria pe care am sa o incep in nici 2 zile…   Au ajuns si cartile despre Vietnam (bine, deja de ceva vreme), un cadou frumos de ziua mea de la Gina :). A ajuns si...
citeste tot
Ne bucuram sa va anuntam castigatorii concursului. Cristian Stere a castigat premiul juriului. Fotografia sa va fi publicata in Calendarul Nikon 2016. Andrei  Apostol a castigat un voucher in valoare de 1.000 de lei, ce va putea fi folosit...
citeste tot
PWS (Photo Wedding Stories) si Nikon va invita pe 11 si 12 mai la workshop-ul de fotografie de nunta sustinut de catre Jerry Ghionis, unul dintre cei mai cunoscuti fotografi de nunta din lume.   Pe parcursul evenimentului, participantii vor avea...
citeste tot
Nikon COOLPIX si-a unit fortele cu renumitul fotograf de calatorie Martin Edstrom pentru a crea accesoriul fundamental de calatorie pentru fotograful in devenire. In acest scurt ghid veti gasi sfaturi oferite de Nikon si Martin despre eticheta...
citeste tot
Trei destinatii de exceptie, trei zile de calatorie si fotografie, nenumarate oportunitati fotografice, zeci de imagini bune si multe amintiri frumoase... Adaugati acestor elemente experienta fotografului Mihai Moiceanu in organizarea de workshop-uri...
citeste tot

© Nikonisti.ro 2008-2018. Toate drepturile apartin Nikon in colaborare cu Skin.

JavaScript este dezactivat.

Aceasta aplicatie necesita JavaScript pentru a functiona corespunzator. Browser-ul dumneavoastra nu suporta JavaScript sau scripturile sunt blocate.

Pentru a vedea daca browser-ul dumneavoastra suporta JavaScript, sau pentru a permite rularea scripturilor, cititi ghidul online al browser-ului dumneavoastra.

Actualizare browser

Folosesti un browser vechi ce te va impiedica sa vezi siteurile moderne,inclusiv noua noastra versiune.

Pentru a beneficia de toate facilitatile oferite te rugam instaleaza-ti un browser modern,ai mai jos alternative gratuite.

Instalarea va dura cateva secunde.