Jurnal de calatorie. Partea a II-a - de Anca Cioltan

In  articolul precedent am inceput sa iti povestesc despre mine. Te-am lasat in Nord si, daca bine iti amintesti, am sarit peste cativa ani si cateva tari, cu promisiunea intoarcerii. Ei bine, sunt aici pentru a ma tine de promisiune. Ne intoarcem in Turcia anilor 2014-2015. Tara surpriza, sau cel putin asta a fost pentru mine. De aceea, te rog nu te gandi la Turcia prin prisma a ceea ce cunosti sau a etichetelor. Incearca sa o vezi cu un ochi liber si cu o  minte deschisa. Nu a fost niciodata o destinatie, ci mai mult o tara pe care aveam sa o tranzitam cu scopul de a ajunge mai aproape de inima Asiei. Insa planul de acasa nu se potriveste cu cel din targ si, Turcia a devenit ,,acasa’’, in Orient.  Pentru un moment, am uitat tot ceea ce stiam si m-am bucurat. Eram o calatoare intr-o lume ce ma emotiona prin rugaciune, ospitalitate si, bineinteles, ceai!  Dar vreau sa ma opresc in Cappadocia.

Iubesc zborul, acea imagine vazuta de sus, in care totul devine forma si culoare. O alt fel de perspectiva ce ma inspira si imi ofera o liniste aparte. Momentul in care simti ca te ridici de la sol si vantul iti bate in fata, ochii sunt mici, e 5 dimineata, dar plutesti… in liniste. Iar cand primele raze ale soarelui apar, simti ca traiesti. O experienta prin care Cappadocia iti poate oferi emotie… a zborului, a descoperirii si a rasaritului.

Recunosc, cand vine vorba de Turcia nu ma pot hotari daca sa iti povestesc despre targul din munti, atacul porcilor mistreti in miez de noapte sau emotia pe care am simtit-o la auzul rugaciunii de la minarete.

Ii voi ramane recunoscatoare pentru ca m-a invatat ce inseamna bucuria neconditionata, prin intalnirea unui alt om, despre care nu stii nimic sau nici macar nu te poti intelege cu el. Si, credeti-ma, nu vreau sa supar pe nimeni, dar intrebarea: ,,Esti turc, nu intelegi?’’ incepea sa prinda sens. 

Ti-am zis, Turcia este ,,acasa’’ si despre asta este vorba in acest articol.

Mereu vine momentul cand trebuie sa te intorci. Si unde altundeva, daca nu acasa. Este un moment greu, dar asteptat. Te-as minti daca as nega ca am simitit o bucurie. Drumul intoarcerii are frumusetea lui pentru ca iti da timp… pentru introspectii, rememorari, concluzii si alegerea a ceea ce vrei sa pastrezi din acea calatorie. Iar in final iti primesti rasplata cu un dus fierbinte, o cafea de dimineata si un sentiment de impacare.

In calatoria noastra as vrea sa evit putin acea parte mai putin placuta a intoarcerii si iti propun un mic ocol. Cum? Printr-un proiect. La inceput personal, apoi drumul mi s-a intersectat cu oameni ce erau in cautare de raspunsuri asemanatoare cu ale mele si asa, am ajuns in Ucraina.

Recunosc ca aceasta calatorie m-a testat din multe puncte de vedere, fiind si pentru prima data cand eram singura in fata unui cumul de ganduri pe care nu aveam cu cine sa il impartasesc. Intamplarea a facut ca timpul petrecut in Ucraina sa fie alaturi de doi oameni, ambii etnografi, ce vorbeau ca limba comuna germana. Ca informatia sa ajunga la mine sau, mai bine zis pe limba mea, trebuia sa treaca uneori prin gura a cel putin trei persoane. Dupa cateva incercari de traducere din ucraineana in germana si din germana in romana si apoi invers, am hotarat ca este mai bine sa raman in linistea mea, sa ma bucur de fotografie si sa incerc sa inteleg povestile prin imagini si nu prin cuvinte.

O calatorie prin timp si spatiu in zona de frontiera intre Ucraina si Romania. O intoarcere lenta, pe care abia o simti, concentrata pe natura, credinta si traditie.

Cat despre intamplari? Inca de la granita, cand vamesul ucrainean m-a intrebat daca am auzit de traditie. Persoana de langa mine s-a grabit sa imi explice ca este vorba despre o atentie simbolica devenita deja traditie. Si nu prea merge fara. Cand am vazut ca a trecut o jumatate de ora si aproape ca s-au apucat sa imi demonteze masina in cautarea seriei de motor, m-am vazut nevoita sa inteleg treaba cu traditia si sa ma prezint la ghiseu cu asigurarea si… 5 Euro.

Politia, o stiam. Cea pe care am avut-o si noi la un moment dat si poate ca a mai ramas pe undeva, la fel ca toata Ucraina. Mi-a amintit de Romania anilor '90 sau, mai bine zis, a Romaniei anilor '90 asa cum mi-o imaginez eu.

In schimb, am descoperit ceva diferit. O credinta exprimata mult mai zgomotos si o apropiere de arta ce mi-a pus un semn de intrebare. Dar in mod sigur, dragostea pentru mult si colorat ramane prezenta de ambele parti ale granitei.

M-a provocat poate mai mult decat orice alta calatorie. M-am vazut prinsa intr-o poveste ce continea doar intrebari, fortata sa stabilesc un alt fel de contact fata de cel verbal si cu o imagine diferita la iesirea din fiecare casa.

Dupa aproape o saptamana am ajuns in Voloca: sat locuit aproape in totalitate de romani, pe teritoriul Ucrainei. M-am simtit acasa. Singura diferenta, minoritatea. Greutatile? Aceleasi.

Am avut sansa sa aud povesti despre razboi si despre cum au reusit oamenii sa salveze obiecte in calea distrugerii. Si, mai mult, am auzit povesti despre cum unii si-au salvat sufletul si au supravietuit lagarului de concentrare din Siberia. Am tinut de mana oameni aflati pe patul de moarte, in timp ce isi rememorau tineretea si un singur lucru am observat. Niciunul nu regreta nimic. Ce am invatat? Mergi! Descopera! Urmeaza-ti visul!

De aici si pana acasa este doar un pas si drumul m-a dus de partea cealalta a granitei, in Izvoarele Sucevei. E comic… m-am simtit in Ucraina.

Cand esti un calator si drumul e blocat, ori plangi si tipi ca nu mai poti, ori zici: Imposibil! Si pleci intr-o calatorie a imaginatiei. Acolo unde nu exista granite, unde verdele e proaspat si rosu este viata. Te las acasa, in propria-ti imaginatie. Un exerciutiu de forma si culoare.

P.S. Cand citesti acest articol voi fi intr-o calatorie, undeva mai aproape de inima Asiei. Un nou inceput si o noua poveste. Ne auzim la
intoarcere si iti multumesc pentru tot ce m-ai invatat. Intre timp, un sfat: Iubeste si creeaza!

N.r.: Fotografiile au fost realizate cu aparatul foto Nikon D810.      

        Prima parte a Jurnalului de calatorie al Ancai Cioltan o poti citi aici.

Adauga comentariu

Numele afisat langa comentariile dvs.
Nu este afisat public.
Daca aveti un site web, link catre el aici.

Optiuni alerte e-mail comentarii noi la acest articolraspunsuri la comentariul meufara notificari

Nu exista comentarii publicate. Fii primul care adauga un comentariu!