Fotografierea prigoriilor - de Mircea Bezergheanu, Ambasador Nikon
Ambasadorul Nikon Mircea Bezergheanu este recunoscut pentru fotografiile cu prigorii ce ne incanta de multi ani. Avand o experienta de aproape 15 ani cu aceste pasari, nu dezvaluie in acest articol secretele fotografiilor sale, unde gaseste si cum reuseste sa se apropie de prigorii si cum il ajuta echipamanetul foto Nikon la fotografierea lor.
Prigoria - European Bee eater - Merops apiaster, reprezinta un subiect foarte atragator pentru majoritatea fotografilor de wildlife. Dar, ca majoritatea subiectelor, ele sunt extrem de greu si in acelasi timp extrem de usor de fotografiat. O paradigma. Si am sa va explic de ce spun asta, dupa o experienta de aproape 15 ani cu aceasta specie.
Prigoriile sunt pasari migratoare, sosesc din Africa cam dupa 10 mai. Dar eu am reusit sa identific un loc in care probabil sosesc primele prigorii in tara noastra, in jurul datei de 15-20 Aprilie.
Rar am vazut prigorii cuibarind singure, dar am vazut. De obicei cuibaresc in zone cu maluri de pamant galben, sau in diguri nisipoase, unde fac gauri de aproximativ 1.5 m adancime. Formeaza colonii, si am gasit cu ani in urma colonii extrem de mari, cu sute de exemplare. De obicei revin in fiecare an la colonia in care s-au nascut, si am avut ani in care colonii foarte numeroase cu un an inainte, aveau doar cateva exemplare la revenirea din migratie. Probabil au fost decimate in perioada cat au iernat in Africa. Ulterior colonia si-a revenit, dar sunt si cazuri in care colonia s-a stins. Pentru mine era o mare tristete, asteptam saptamani in rapele de pamant galben, doar doar aud sunetul lor inconfundabil - Pri-pri-pri! De 2 ori nu mi s-au mai intors acasa... nici una...
Aici, la noi in tara, cad victimele pasarilor rapitoare, dar sunt si victimele apicultorilor suficient de prosti, cat sa-si puna stupii chiar in coasta unei colonii.
Prigoriile se hranesc cu foarte multe specii de insecte, nu numai cu albine, cum spun unii. Am vazut de 3 ori in viata cum prigoriile plonjau in apa, prinzand insecte subacvatice. Prima oara cand am asistat la acest comportament nu am avut curaj sa spun asta pe forumurile de profil, sa nu ma ia pasararii in ras.
Stiind acum unde cuibaresc, trebuie sa cautati locuri unde exista maluri abrupte de pamant galben, sau rapele create de apa in anumite dealuri din Dobrogea, dar nu numai. In principiu, prigoriile sunt de negasit in Muntii Carpati, totusi eu am intalnit colonii in Carpatii de curbura.
Nu orice colonie este propice pentru fotografiat. Evitati coloniile din malurile cu orientarea spre nord. Veti avea mereu umbra in zona coloniei, veti putea fotografia eventual doar pasarile care stau pe crengutele din zonele insorite. Mai bine cautati direct coloniile din rapele orientate ideal, pe directia est-vest. Asa veti putea fotografia toata ziua, schimband doar directia in care orientati obiectivul, in functie de soare.
Cum faceti sa va apropiati de ele? Aici e marea smecherie. Ideal este sa va apropiati de colonie cat mai mult cu masina, DAR NU VA DATI JOS DIN MASINA! Cea mai buna ascunzatoare este masina, pasarile va pot vedea in interior, dar nu se sperie de voi, va vor tolera bine. Eu am fotografiat asa prigorii de la aproximativ 3-4 m. Nu conteaza culoarea masinii, lasati geamurile jos, sa nu muriti de cald, apropiati-va de locurile unde le-ati vazut in prealabil de la distanta, stand pe crengute. Puteti chiar sa infingeti voi niste crengi uscate, dupa care trebuie sa aveti rabdare sa soseasca si sa se aseze pe creanga pusa de voi. Evident, asta in zona cuiburilor, tinand cont ca ele vor avea un zbor de du-te vino spre o suprafata de pamant cu multe buruieni inflorite, cum ar fi pasunile cu iarba mare.
Daca nu puteti urca cu masina prin cine stie ce rapa, deoarece nu este drum in zona pentru carute/masini, folositi o ascunzatoare, gen cort de camuflaj. Poate fi si roz, nu numai din culori de camunflaj, important este sa stati morti/copti in interior, pana revin prigoriile pe care tocmai le-ati gonit cand ati venit cu cortul. Asta poate dura intre 15 minute si 1 ora.
O sa muriti de cald in cort! Va invat metoda mea: luam o galeata de plastic de acasa, pe drum cumparam cirese de la localnici, aproape de colonie umpleam galeata cu apa rece de la o fantana, rasturnam ciresele in galeata, pe care o luam in cort. Ma asezam in fund, puneam galeata intre picioare si mancam cirese in asteptarea pasarilor. Scena asta o voi asocia pe veci cu panda la Prigorii!
Distanta la care puneti cortul este de 4-8 m. La inceput mai departe, apoi il mai mutati daca pasarile par nederanjate. Incercati sa va asezati in asa fel incat sa nu pozati de jos in sus, ideal ar fi ca aparatul sa fie cam la nivelul pasarilor fotografiate. Evident, asta la cele care stau pe crengute. Pe cele in zbor, rar veti putea sa le prindeti de la nivelul ochiului...
Cel mai greu va fi sa prindeti pasarea din fata, atunci cand zboara. Aici toate elementele sunt vitale - fotograf - aparat - teleobiectiv.
Am ajuns acum la dotarea tehnica. Cea mai buna dotare se afla intre vizor si ceafa! Se stie!!!
Expunerea este extrem de variabila, variatiile fiind date de locul unde se afla pasarea. Am sa va spun cum fac eu, dar faptul ca sunt pe Nikon, care are un modul de Auto ISO foarte bine pus la punct, ma ajuta extrem de mult, fiindca pot folosi o compensare cu plus sau cu minus, prestabilita, chiar si cand pun aparatul pe M, adica pe manual. Am avut mari surprize sa constat ca nu toata lumea intelege cum poate lucra compensarea expunerii cand aparatul este pe M, deci timpul si diafragma au valori ce nu se vor modifica pentru a compensa sub sau supraexpunerea. Da, ele raman fixe, dar valoarea ISO va creste sau va scadea automat, tinand cont si de valoarea data de mine la compensare. Acea valoare va fluctua in functie de nivelul de iluminare dat de scena fotografiata.
Iar o pasare in zbor va va pune in situatia de a avea cadre cu fundal verde, de la padure, unde trebuie subexpunere, apoi cer albastru alternand cu cer alb, cand pasarea trece prin dreptul unui nor. Acestea sunt situatii in care expunerea variaza puternic, iar o setare clasica pe Manual, fara Auto ISO, va compromite unele cadre.
De ce aleg eu expunerea Manuala aici? Am un teleobiectiv, sa zicem cu focala de 600mm si f/4. Deci timpul minim cu care ar trebui sa fac pozele este de 1/600s, dar tinand cont ca pasarea zboara extrem de rapid, aleg obligatoriu 1/1600 sau 1/2000, pentru a fi sigur ca nu o scot blurata. La pasarile asezate pe crenguta pot cobori mult timpul, ajungand si la 1/100, daca activez VR-ul si nu trag in rafala.
Apoi aleg diafragma de 5.6 inchizand cu o treapta fata de valoarea cea mai deschisa, pentru a avea cea mai buna calitate optica a obiectivului. La noile teleobiective 300mm f/4E PF ED VR AF-S NIKKOR si la 200-500mm f/5.6E ED VR AF-S NIKKOR nu mai este nevoie sa inchideti cu o treapta diafragma, aveti calitate foarte buna de la deschiderea maxima.
De obicei eu subexpun cu -0.7 trepte, deoarece pata de culoare galbena de pe gusa Prigoriei se arde imediat in lumina soarelui, mai ales daca am un fundal mai inchis. Uneori scad chiar la -1.3 trepte. Cand pasarile zboara pe deasupra mea trec la supraexpunere, cu +0.7 pana la +1.3 trepte.
Autofocusul il setez diferit: pentru pasarile care stau pe crengi aleg doar un punct de focalizare si modul S, de la single focus. Focalizez mereu punand puncul de focus doar pe capul pasarii. Ca o paranteza, daca pasarea statea in diagonala, nu am putut focaliza niciodata corect, doar pe cap, atunci cand am folosit un mirorless. Pur si simplu zona de focalizare este prea mare, si prinde din corpul pasarii, astfel ca am clarul pe zona centrala, nu pe cap. Cand ai DOF mic, asta este un dezastru. Iar cu mirorless la animale in miscare... mai bine uiti, este misiune imposibila. Vei avea cadre mereu intarziate.
Cand fotografiez prigorii in zbor, pun autofocusul pe Continue si aleg 21 puncte de focalizare. Nu va ajuta prea mult functia 3D. Nu aleg numar maxim de puncte de focus deoarece am constatat ca procesorul de focalizare lucreaza mai rapid cand gestioneaza doar 21 de puncte, si nu 51. Iar zona acoperita in cadru este destul de mare ca sa pot mentine pasarea mereu in zona unde am puncte de clar active.
Aparatul trebuie setat pe rafala, la cadenta maxima de fotografiat. Fericit cel cu 10 fps! Stabilizarea trebuie oprita cand fotografiati cu timpi mai scurti de 1/1000s! Mai ales cand trageti in rafala.
Focalele ideale - pentru prigorii stand pe crengi e bine sa aveti o focala cat mai lunga, gen 400-600mm, dar pentru cele in zbor nu va recomand ceva mai lung de 300-400mm, mai ales daca trageti pe un aparat DX. Va fi extrem de dificil sa mentineti pasarea in vizor! Ca antrenament - urmariti o musca, privind printr-o teava de plastic de o jumatate de metru lungime si 4-5 cm diametru... Tineti cont ca teava nu are inertia unui teleobiectiv de 7 kg!
Cand incep sa cuibaresca, dupa ce au format perechile, adica spre sfarsitul lui mai, veti asista la tot felul de momente frumoase, mai ales hranirile ritualice.
Cadre foarte bune surprindeti daca stati cu ele atunci cand vine ploaia...
Sau cand parintii cearta puii sa nu mai astepte pomana, sa inceapa sa vaneze singuri...
Oricum ar fi, subiectul merita orice efort, iar daca voi chiar veti pune in practica cele cateva sfaturi de aici, mi-am facut inca un pic datoria.
Ca o rugaminte - NU EXAGERATI in zona coloniilor, pentru a nu crea un stres mare asupra lor. Incercati sa stati cat mai mult timp ascunsi, nu iesiti des, daca nu rezistati alegeti mai bine o creanga undeva mai departe de colonie, unde vedeti ca se aseaza des.
mircea bezergheanu, fotografii, tehnica, prigorii, secrete, panda, cort, camuflaj, nikon obiective, cum se face, fotografiere, european bee eater, merops apiaster
Au fost adaugate 5 comentarii
citeste tot
citeste tot
citeste tot
citeste tot
citeste tot
citeste tot
citeste tot
citeste tot
citeste tot
citeste tot