Fotografia in criminalistica
Fotografia judiciara este o subramura a tehnicii criminalistice avand o foarte mare aplicabilitate atat in investigarea locului faptei cat si in examinarea probelor provenite din campul infractiunii. Inglobeaza un ansamblu de procedee si genuri care se folosesc in functie de specificul fiecarei infractiuni. Nu vreau sa va plictisesc prea tare cu astfel de amanunte si as vrea sa va prezint importanta pe care o constituie acest gen de fotografie.
Fotografia judiciara s-a dezvoltat odata cu tehnologia NIKON, acesta fiind principala companie care a dotat politia stiintifica, pornind de la aparatele foto pe film, celebrele Nikon FM si terminand cu senzorii CMOS de pe D300 si microscopul digital Nikon Eclipse 80i. Toata aceasta tehnica imbinata cu iscusinta celor care o folosesc constituie o arma letala impotriva infractorilor si reprezinta factorul dominant in stabilirea adevarului.
Este mult mai facil sa privesti fotografiile de la fata locului pentru a-ti crea o imagine de ansamblu asupra evenimentelor petrecute decat sa citesti descrierile altora cuprinse intr-un proces verbal. Sa nu va creati impresia ca odata ajunsi in mijlocul evenimeentului incepem si fotografiem tot ce ne intra in obiectiv.Nu! Totul se face intr-o ordine stabilita in prealabil tinand cont de faptul ca nu trebuie sa contaminam probele si sa surprindem locul faptei asa cum a fost lasat de autor. In aceste cazuri recurgem la o examinare pornind, de cele mai multe ori, din zonele exterioare punctului focal. Prima etapa o constituie fotografia de orientare, care, in functie de topografia locului faptei se poate efectua prin diferite procedee:
- panoramica liniara (se alege o axa paralela cu zona de interes ce urmeaza a fi fotografiata si se executa 3, 4 cadre pe aceasta linie la o distanta care va permite asamblarea tuturor fotografiilor fara a omite detaliile)
-panoramica circulara (se va alege un punct fix dupa care se va fotografia circular, doar prin schimbarea directiei, axa obiectivului ramanand aceeasi, de regula rotirea se face intre 120 si 360 grade).
Fotografia schita, inregistreaza locul faptei izolat de mediul inconjurator. Acest gen de fotografie se poate executa pe sectoare sau din pozitii opuse. Este indicat ca aceste fotografii sa cuprinda unitati metrice de masura si placute cu numere sau litere, pentru a putea descrie ulterior pozitia si amplasamentul probelor principale surprinse in campul infractional.
Fotografia obiectelor principale surprinde acele probe de la fata locului (instrumente, obiecte) de care s-a folosit autorul la savarsirea infractiunii, care poarta urmele ei sau sunt produs al savarsirii acesteia. Executarea acestui tip de fotografie se face in mod obligatoriu plasand obiectivul aparatului foto perpendicular pe convergenta virtuala a punctului median-central al obiectului in litigiu.
Fotografia de detalii. Dupa cum ii spune si numele aceasta surprinde detalii foarte putin vizibile cu ochilul liber de aceea la executarea acesteia se folosesc obiective macro avand un raport de reproducere de cel putin 1:1. Urmele de maini sau diferitele microstriatii se executa la scara 4:1.Aceasta fotografie se executa obligatoriu cu o unitate de masura langa obiectul ce urmeaza a fi fotografiat, pentru ca imaginea sa poata fi adusa ulterior la aceeasi scara cu o alta fotografie a unui obiect cu care trebuie comparat. La executarea acestui tip de fotografie nu se foloseste functia Close Up deoarece urma fotografiata poate suferi distorsiuni daca focalizarea se face in mai multe puncte, aberatiile sferice putand crea si ele mici neclaritati. In perioada anterioara erei digitale cand se fotografia pe film document, se foloseau inele prelungitoare PK 11,12,13 pentru a mari distanta focala combinate cu obiective superangulare manuale. In aceste cazuri trebuia sa se gaseasca un raport optim intre diafragma si timpul de expunere chiar daca se efectuau cadre repetate, de reusita unei fotografii putand depinde cursul anchetei. Fotografia de detalii se executa si in laborator unde se pot crea conditii de lumina optime, folosindu-se dealtfel si filtre pentru obiectiv si surse de lumina cu lungimi de unda variabile care permit vizualizarea si fotografierea unor urme latente, nedetectabile in spectrul vizual uman (380-760nm).
Fotografia de semnalmente se executa de regula bust, din profil frontal si profil dreapta/stanga.Pentru a putea asigura compararea caracteristicilor faciale cu bazele de date nationale, subiectul ce urmeaza a fi fotografiat este amplasat de la o distanta cuprinsa intre 8 si 22 distante focale, in functie de obiectivul folosit, aproximativ 90-150 cm fata de linia minima de claritate a aparatului.
Fotografia de semnalmente inlocuieste dagherotipia, procedeu complex si dificil folosit in unitatile de politie din Elvetia la inceputul anilor 1850.(pentru mai multe amanunte vezi articolul „Inceputurile aplicarii fotografiei in criminalistica” http://www.criminalistic.ro/inceputurile-aplicarii-fotografiei-in-criminalistica)
Fotografia de supraveghere operativa. Se executa in deplina conspirativitate vizand persoanele care au participat sau urmeaza sa participe la savarsirea unor infractiuni. Se folosesc teleobiective 70-200mm, 80-400mm-500mm in functie de distanta si locul de unde se executa fotografia.
Alte categorii de fotografii folosite in criminalistica:
-fotografia de identificare a acadvrelor cu identitate necunoscuta
-fotografia la perchezitii
-fotografia la reconstituire
-fotografia de fixare a persoanei care efectueaza recunoasterea din grup
-fotografia de examinare in radiatii vizibile (fotografia de umbre, fotografia de contrast, fotografia separatoare de culori, fotografia prin transparenta)
-fotografia in radiatii electomagnetice (ultraviolete si infrarosii)
Mai multe despre fotografia in criminalistica puteti citi pe www.criminalistic.ro.
Specialist Criminalist
Silviu Predescu
fotografia, criminalistica
A fost adaugat 1 comentariu
citeste tot
citeste tot
citeste tot
citeste tot
citeste tot
citeste tot
citeste tot
citeste tot
citeste tot
citeste tot