Drumetie pe banda albastra cu Red Bull Romaniacs - de Cristian Bisca
Red Bull Romaniacs a devenit de mult timp provocarea suprema pentru fanii si practicantii de enduro. Anul acesta, intre 25 si 29 iulie, Sibiul a fost timp de 5 zile capitala mondiala a hard-enduro-ului. Mai mult decat atat, editia din 2017 a celui mai dificil raliu hard-enduro din lume a inclus una dintre cele mai dure zile din istoria acestui sport. Cristian Bisca a asteptat cu nerabdare aceasta editie, o ocazie perfecta pentru o noua poveste spusa cu aparatul sau de fotografiat, un Nikon D810 alaturi de obiectivele NIKKOR AF-S 24mm f/1.4G si NIKKOR AF-S 85mm f/1.4G:
Inainte cu ceva timp simteam nevoia de adrenalina, mers pe munte si facut fotografii. Anul acesta, 2017, la Red Bull Romaniacs le-am putut face pe toate, dar si mai mult de atat.
Am pregatit aparatul pentru o noua poveste. Speram fara ploaie, dar oricum am facut eu niste improvizatii de huse de protectie. Au fost cat de cat utile, desi mai mult ma incurcam in ele.
La Prolog a fost antrenamentul. Eu eram pe asfalt, trotuar si priveam oarecum amuzat riderii cum se chinuiau printre busteni si pietre. Nu m-am amuzat mult, pentru ca a si venit ploaia. Dar prefer sa nu-mi mai amintesc. Mai bine sa ne uitam la poze…
Prima zi
A fost abia inceputul. Eram intr-o zona foarte cunoscuta, coborarea pe Calugarul, cu bicicleta, cu 50 km/h, pe lumina. De data asta eram undeva prin vale, intuneric, noroi si pustiu. M-am amuzat eu la Prolog de rideri, dar acum era randul meu sa ma urc pe bolovani alunecosi si prin noroi. Am tot urcat pe vale. Pana am dat de lumina. Dar cu gandul ca aveam cale grea de intoarcere. La un moment dat am cazut pe mana dreapta in noroi. Totusi eram stresat ca nu pot pune mana pe aparat sa fac poza. Nu-mi era mie de noroi. :))
Aceasta a fost prima locatie de fotografiat. A doua a fost in zona Sadu. Pff... fain tare, peisaj frumos, traseu pietros, cu praf si lemne uscate. Doua suri parasite. O pasune si o padure frumoasa de mesteceni. Atat mi-a fost… am fost plin de bucurie. Cu stomacul gol si uscat. Dar bine ca a venit ploaia, ca nu mai coboram de acolo!
Ziua a 2-a
Zona Greblesti, jud. Valcea. Panorama. Cuvinte nu am, doar fotografii.
Putin inainte de finish a fost un cosmar pentru rideri. Un tunel lung, plin cu apa si namol. Greu de iesit din el. Apoi pe langa capite de fan, o mica saritura si un finish racoros cu o doza de Red Bull.
Ziua a 3-a
Startul de dimineata a fost dat de cafeaua cea de toate zilele somnoroase. Am avut cale ferata, urcare grea pe rampa, pod deasupra, tunel, muncitori la ocol… Am urcat si-n tractor. Toate bune, fara evenimente neplacute. Doar cate un rider se mai pierdea pe traseu printre capitele de fan… In rest, mult Red Bull. Si inspiratie...
A doua parte a zilei a fost o drumetie pentru mine. Putin cu 4×4. Apoi pe jos pe poteci si prin padure. Ma ascundeam de soarele arzator. Si incercam sa nu ma intalnesc cu vreun urs. Aveam o panorama faina tare si aici in zona Calinesti. Aici chiar ca am avut probleme cu praful. Dar improvizatia a tinut pasul de minune. L-am legat cu banda albastra si pe el. Un Nikon D810 si obiective fixe NIKKOR AF-S 24mm f/1.4G si NIKKOR AF-S 85mm f/1.4G. Atat. Nu credeam ca o sa pot face sport cu asa ceva. Dar mi-am gasit repede perspectiva.
Ziua a 4-a
Ultima zi. Cu un rasarit ametitor...
... Si cu un final de Red Bull Romaniacs spectaculos. La inaltime si aproape la fel de ametitor. Am rezistat si eu, si aparatura. Cu nopti aproape nedormite. Cu memoria plina. Un hard aproape stricat. Vroiam o pauza. Dar totusi imi era dor de banda albastra. De zumzaitul motoarelor. De marea de nori. De adrenalina cu care m-am hranit atatea zile. Ne vedem la anul. Cu bine.
Mai multe povesti cititi pe blogul lui Cristian Bisca, Aparatul cu povesti
nikkor, sibiu, fotografii, 85mm, nikon, red bull romaniacs, d810, cristian bisca, 24mm
citeste tot
citeste tot
citeste tot
citeste tot
citeste tot
citeste tot
citeste tot
citeste tot
Nikon D810 si NIKKOR AF-S 20mm la workshop-ul foto de la Sf. Ana cu Mircea Bezergheanu
citeste tot
citeste tot