Drum in Neastampar - Laurentiu Pavel si Dorin Bofan in Norvegia

Fotografii Laurentiu Pavel si Dorin Bofan s-au intors cu imagini si un clip din tinuturile nordice, mai precis vestul Norvegiei. Au trecut prin mai multe parcuri nationale unde toamna este bine reprezentata de mesteceni si vegetatia alpina. Jotunheimen, Geiranger, Trollveggen sau Jostedalsbreen sunt cateva din locurile pe care le-au vizitat. O calatorie fascinanta printre fiorduri, ghetari, ploaie, ninsoare, vant si putin soare. Alaturi de ei a fost si Aura Popa care a documentat in cuvinte periplul norvegian.


"Cu ce ganduri trebuie unul sa se-mpace pentru a intra a doua oara in bocancii unde apa se umfla la fiecare pas si popas? Nu-mi aduc aminte neted, dar stiu ca daca n-o faceam insemna ca imbatranisem, si mai mult, degeaba.  Un gand ocupant care imi da mereu tarcoale, un pas care ma invita sa-l despic pe urmatorul si tot asa ajung intr-un nonloc rapitor. Si e un nonloc nu pentru ca nu ar exista, ci pentru ca daca i-as spune altfel, ar fi un loc nelalocul lui de frumos, de care nu m-as putea apropia pe harta decat aleator intr-o zona central-vestica a Norvegiei. Iar daca ar fi sa-l descriu, as vorbi despre sisturi printre paturi dese de muschi, pulberea de ceata, ciuperci zdrentuite si copaci muti pe dinafara si fermecati pe dinauntru. Iar acesta a fost doar primul contact cu natura norvegiana. Undeva pierduta, acolo o dumbrava minunata stiu ca asteapta urmatoarea escala - ce curiosi ii va aduce?

Clipul a fost realizat cu Nikon D4 si NIKKOR AF-S 14-24mm f/2.8G

Nas curgator in rafale dese, dureri de cap si ameteli care rimeaza in acord perfect cu serpentinele, umezeala care da coate sa-ti intre-n os, bagajele care stau uneori mai comod decat pasagerii, toate acestea nu erau desigur decat mofturi fata de ce ne oferea spatiul din largul ochilor. Case la casa lor, bine asezate si in acord unele cu altele. Ba cu palarie de iarba pentru izolare termica, ba cu ferestrele adormite. In largul drumului, casutele-toaleta sunt mai la tot pasul, fie ca e schiop, fie ca ai compasul mare. La fel si campingurile - singura conditie aici este sa te departezi un pic de aglomerarile urbane unde ofertele de cazare se intind boiereste la cine-stie-si-nu-vrea-sa-dea-mai-mult-cat. Cunoscand insa faptul ca terenurile pentru campament au bai incalzite cu dusuri si bucatarii utilate unde apa rece si cea calda curg fara retineri in schimbul sumei de 60 coroane norvegiene (echivalentul a 30 lei) – cine sa le reziste?

Noaptea isi pierduse pulsul, iar zorii care-i luasera locul tavalisera cerul intr-o pulbere grava de nori. Asa se desteptau gandurile diminetilor norvegiene, intr-un soi de buna dispozitie complice. Sacul de dormit si-ar fi scuipat continutul zburdator afara daca n-ar sti ca-l asteapta un alt sac, de compresie.

Ziua curge pe mersul calatorului. Ai vreme fotogenica, vreme de calarit kilometri in masina si vreme de cercetat poteci de munte.  Pionii sunt trei: Laurentiu, Dorin si Aura. Armamentul tehnic Nikon numara un Nikon D4, un Nikon D7000, cu obiectivele lor tele sau wide, dar si stramosescul Nikon D40 folosit cand ca presse-papier, cand pentru fotografie. In Norvegia lumina e o grozava ghidusie: vine, pleaca, mai ciupeste un varf de munte, mai trage de mot un nor, se-nvarte intr-un picior de raza si apoi se dizolva in alte tonuri, grave. Cat despre vreme, am vazut zapada la mijloc de septembrie si la altitudini relativ joase, ne-am intalnit cu vantul cel mai aprig (care-a culcat la pamant cortul nostru zdravan), am fost pusi de ploaie in saramura, si nu de putine ori, dar am avut parte si de “vreme buna”.  Ana, care ne citeste acum, rade; ea stie ca nu exista vreme rea – si mai ales in Norvegia – exista numai imbracaminte mai mult sau mai putin potrivita. Si de la ea stiu si eu si voi acum.

Cum castigam altitudine, dezordinea galagioasa a culorilor iese din camuflaj. Toamna o gasim ravasita ca o actrita machiata in graba. Ne place aliajul ei, adulmecam drumuri spre varfuri si rasarit de soare. Mai sus, mai sus, ceva ne cheama. Frontalele treze pe o liniste surda, care acasa e pe cale de disparitie. Lasam in urma un nesmintit fiord cu nume Geiranger, urcam spre varful Dalsnibba. Acolo sus, zapada arata ca o furie scapata din labirintul muntos. Urcam pe ea si ea pe noi. Nu-mi aduc de atata frig aminte si nici nu uit ce vad cand sunt pe varf. Laurentiu si Dorin s-au transformat treptat in norvegieni. Rezista frigului, apar si dispar in zare precum niste naluci calare pe trepied. Dovezile sunt capturate. Prada nu fu deloc usoara. Iar acesta a fost traseul meu preferat. Pentru Laurentiu si Dorin cred ca Trollveggen a produs o satisfactie asemanatoare. N-as sti sigur, dar ce te face neclintit de admiratie cand dai piept cu cel mai inalt perete vertical de stanca din Europa? Nu stiu despre cei care incearca aici cele mai extreme sporturi, dar mie una mi se pare ca locul toarna spaima in ochii celui ce de sus priveste haul. In jur – o mare de munti. Drumul la intoarcere a fost alunecos si inselator, iar in noaptea tarzie, prabusiti in cort, foamea ramase ca un nod in gat. 

 
Schimbam campingurile mai des decat tricoul. E un acel “domol” al locurilor asezate care potoleste gandul de aventura. Praful aici nu se pune niciodata dupa cum observa Laurentiu, nici nu are cum la cat ploua. Si ploua, ploua mereu in unghi drept sau stramb cand da vantul ghiont. Si totusi, sunt atatea de facut aici, ca de multe ori uiti la cat se inchide campingul si supermarketul (in rarele ocazii cand il gasesti prin salbaticie). Meniul sau “regimul alimentar” se repeta atat de des incat nici tacamurile nu-l mai inghit. Si ce daca…

Iar daca Dorin a ramas in inertia trairilor de pe vremea acelor zile de vacanta cand se transformase intr-un trol si muntele il avea la picioare, eu oftez la gandul ca la radio din 10 cantece, 3 le canta Bruce Springsteen (aici e de mine!), unul e de la Queen, altul de la Dire Straits. Se aude si Phill Collins, U2, Sting, INXS, Billy Idol & co.

Au fost si zile cu baie rara de soare, nopti cu somn fracturat, cai spre noi insine pe care nu ne mai avantasem, ganduri inaltate de zmeie si urme bune in amintirile pe care le strigam astazi. Acestea sunt frazele pasilor nordici. Nu le credeti pe cuvant, urmati-le drumul. "

Adauga comentariu

Numele afisat langa comentariile dvs.
Nu este afisat public.
Daca aveti un site web, link catre el aici.

Optiuni alerte e-mail comentarii noi la acest articolraspunsuri la comentariul meufara notificari

Nu exista comentarii publicate. Fii primul care adauga un comentariu!