Defileul Jiului: Romania salbatica

Dupa un somn lung, ne trezim pentru ultima dimineata de fotografiat in Defileul Jiului. Plini de speranta iesim afara din cabana si privim cerul. Parca am fi intr-un blestem si parca am retrai aceeasi zi la nesfarsit, si asta pentru ca pentru a treia zi consecutiva cerul este senin si fara tipenie de nor. Poate multa lume se bucura de aceasta vreme, insa pentru un fotograf de natura nu exista un rasarit mai banal.

Defileul Jiului desparte Muntii Parang de Muntii Valcan, si in acelasi timp doua dintre grupele ce formeaza Carpatii Meridionali, Grupa Parangului de Grupa Retezat – Godeanu. Desi ideea creerii unui parc national in zona defileului apare inca din 1989, totul se rezuma doar la aparitia unor rezervatii precum Padurea Bratcu, Sfinxul Lainicilor sau Stancile Rafaila. Parcul National Defileul Jiului ia nastere in anul 2005, dupa multe cercetari si studii, si se intinde pe mai bine de 11 000 de hectare. Din toata aceasta suprafata, 85% este ocupata de paduri, restul fiind reprezentat de pajistile si golurile alpine din zona Reciu, in Muntii Parang si Chenia Dumitra, in Muntii Valcan.

Cand priveam prima data lista parcurilor din Romania, cel mai surprins am fost de Defileul Jiului si asta pentru ca desi trecusem prin zona, nu stiam despre statutul acestei arii protejate. Probabil cei mai multi dintre cei care traverseaza defileul pe drumul national DN66, nu stiu ca trec printr-un parc national. Desi accesul este foarte facil cu masina, altfel se pune problema daca vrei sa mergi la pas, pentru ca majoritatea potecilor ce te scot pe versanti sunt foarte abrupte si stancoase. Unele privelisti insa, merita tot efortul.

Prima zi din tura noastra in Defileul Jiului a fost si una dintre cele mai spectaculoase, si asta mai ales pentru ca a fost una cu nori, cu ceata si cu o atmosfera deosebita. Am ales sa mergem in Pasul Valcan, deasupra defileului, de unde aveam numeroase puncte de belvedere atat catre zona parcului, dar si catre muntii din jur. Ceata, chiciura si lumina calda de apus au fost cele care ne-au pus sa induram un frig cumplit. A meritat insa tot efortul.
Urmatoarea zi avea sa fie una foarte senina, acest lucru urmarindu-ne pana la finalul turei. Cum insa nu aveam ce face si trebuia sa ne mobilizam, indiferent de vreme, am urcat pe celalalt versant al defileului pentru a vedea un rasarit de soare din Plaiul Bumbestilor. Chiar daca acesta nu a fost unul foarte spectaculos, ne-am bucurat de lumina calda pentru a fotografia detalii, frunze inghetate de frigul de peste noapte, dar si o padure superba de mesteacan. Spre seara am traversat din nou defileul si am urca pe celalalt versant, in Culmea Borzii Vineti, unde am avut ocazia sa ne bucuram de multe stancarii, de puncte de belvedere, de imagini abstracte si culori pastelate de toamna, dar si de compania catorva capre negre, care insa nu au vrut sa se lase fotografiate. Urmatoarea dimineata, si ea una extrem de senina, am urcat pe Sfinxul Lainici, un bun punct de belvedere catre cateva coturi ale Jiului. Seara am ajuns din nou in Pasul Valcan si pe Culmea Dumitra, unde nu am mai gasit aceeasi atmosfera cetoasa, insa unde am avut parte de un apus de soare cum numai in golurile alpine poti vedea. Acesta ne-a tinut sus pana la ultima geana de lumina. Ultima zi ne-am dedicat-o Jiului si Paraului Polatistei, un afluent al acestuia.

Parcul National Defileul Jiului a fost surprinzator de salbatic, mai ales cand te gandesti cat de usor accesibil este, fiind strabatut de un drum national. Desi mic, a fost unul dintre cele mai grele parcuri de fotografiat pana acum, mai ales datorita vremii, ce nu ne-a oferit foarte multe momente inedite. Cu toate astea insa, salbaticia locurilor si privelistile linistitoare din golul alpin, fac din aceasta zona una ce merita batuta la picior si nu numai cu masina.

Ca orice zona naturala usor accesibila, parcul se confrunta mai ales cu probleme legate de gunoaiele lasate in urma de turistii mai putin educati si din cand in cand cu braconajul. Ca orice zona cu multa salbaticie, Defileul Jiului are parte de multe animale ce pot constitui trofee pretioase. Ca si in Cheile Bicazului – Hasmas si aici am avut placerea sa intalnim o echipa de administrare tanara, deschisa la colaborare si implicata in problemele parcului.

Ca de obicei la final trebui sa le multumesc celor care au sprijinit aceasta tura si ne-au insotit pe teren, infruntand alaturi de noi frigul si “zilele senine”, lui Daniel Bucur, seful parcului, care ne-a pus toata logistica la dispozitie, si nu in ultimul rand lui Vlad Popescu, colegul meu de tura din aceasta zona.

Desi este la indemana sa ajungi in Defileul Jiului, foarte putini din cei ce ajung aici pot spune ca l-au descoperit cu adevarat si i-au simtit salbaticia. Eu unul ma bucur ca ma pot numara printre cei care au incercat acest lucru, pentru ca pana la al descoperi in intregime mai este cale lunga.

Text si fotografii: Dan Dinu

Adauga comentariu

Numele afisat langa comentariile dvs.
Nu este afisat public.
Daca aveti un site web, link catre el aici.

Optiuni alerte e-mail comentarii noi la acest articolraspunsuri la comentariul meufara notificari

Nu exista comentarii publicate. Fii primul care adauga un comentariu!