Costas Dumitrescu - Despre papagalul de mare din Norvegia

De o buna bucata de vreme imi propusesm sa ajung in nordul Europei, zona care mi se parea indeparata si fantomatica, senzatie alimentata de mitologia nordului, de Valhalla si Kalevala, de Odin si corbii sai. Am inceput sa ma documentez despre zona de tarm, detinuta de Norvegia, locul in care aveam ocazia sa ajung si care dealtfel ma si atragea cel mai mult pentru ca imi evoca cel mai puternic imaginea vikingilor si a cetii impenetrabile, simbol al misterului si curajului vikingilor salbatici.

Dupa primul contact cu geografia Norvegiei m-am simtit descurajat de cei aproximativ 1500 km de coasta pe care ii detine aceasta tara la Atlantic, dar am avut norocul ca zona in care ma deplasam sa fie situata undeva peste jumatatea distantei, catre nord si in apropierea unei insule renumite pentru fauna sa si in special pentru pasarile oceanice, unele dintre ele numarandu-se in randul speciilor ocrotite de lege. Cea mai interesanta pasare este fratercula arctica sau papagalul de mare, specie care isi petrece aproape tot anul in marile Polului Nord si in atlantic la sute de kilometrii de tarm, dar care totusi vine in lunile de primavara pe stancile unor insule din zona Groenlandei, Canadei, Alaskai si Norvegiei pentru imperechere si cuibarit. Perechile tinere trebuie acum sa-si sape locul de clocit, desi daca exista posibilitatea, mai degraba vor ocupa o vizuina de iepure.

Legatura dintre membrii unei perechi dureaza de obicei toata viata. Chiar daca nu-si petrec împreuna tot timpul anului, in fiecare an se intalnesc din nou. Femelele depun singurul ou intr-o „camera” de clocit aflata la capatul unui tunel de doi metri, acesta va fi clocit de ambii parteneri, cu randul. Cand puiul iese din ou parintii isi impart si responsabilitatile de procurare a hranei. O parte din pui cad prada pescarusilor. Puiul de papagal de mare paraseste cuibul noaptea, se da jos de pe stanca sau pur si simplu se arunca in apa. La aceasta varsta inca nu stie sa zboare, asa ca incearca sa inoate cat mai departe de pescarusi inainte de rasaritul soarelui. Dupa ce si-a parasit locuinta, trebuie sa invete sa zboare si sa-si procure hrana. In anul urmator tanara pasare revine in colonie, desi abia dupa 4-5 luni va cloci pentru prima oara.

Am hotarat sa nu umblu distante foarte mari in cautarea peisajelor, ci sa ma concentrez asupra acestor pasari minunate, pe care nu le poti intalni tot anul si nici in prea multe zone de pe glob. Accesul la cuiburi nu este chiar facil, fiind nevoie sa urci undeva la aproximativ 70-80 m deasupra nivelului marii pe niste povarnisuri stancoase deloc prietenoase, dar care odata cucerite iti ofera o priveliste de neuitat. Stiam ca papagalii de mare vin la cuiburi doar la lasarea serii, care survenea in aceasta perioada a anului in jur de ora 20-21, asa ca trebuia sa fii pregatit pentru cele 2 ore de lumina care iti ramaneau, caci soarele apune la 22-22:30 si chiar daca mai poti fotografia si dupa apus, ridicarea sensibilitatii nu ma incanta prea tare. Aparatul pe care l-am folosit este Nikon D3x, un aparat excelent in capturarea detaliilor, dar nu atat de performant la sensibilitati ridicate precum surata ei Nikon D3s, careia i-am simtit lipsa in orele cu lumina albastra de dupa apus. Optica folosita a fost un obiectiv cu focala fixa de 400mm cu diafragma 2.8, careia nu i-am atasat nici un extender pentru a profita la maxim de diafragma deschisa pe care o ofera aceast obiectiv. Nu va mai spun ca escaladarea cu toata aparatura nu a fost o incantare, caci greutatea totala se ridica la aproximativ 20 kg.

Dupa ce am petrecut cateva ore intr-un peisaj de vis si cu o activitate interesanta si placuta a trebuit sa cobor pana la masina cu greutatea in spate, dar si cu cardurile pline. Dupa cateva zile nu am rezistat tentatiei si am revenit in aceleasi locuri pentru inca o sesiune de fotografie la papagalul de mare si drept sa va spun as reveni oricand cu placere in aceste locuri fabuloase in care lumina nordului te face sa te indragostesti de-a dreptul de peisajele oricum spectaculoase.

Adauga comentariu

Numele afisat langa comentariile dvs.
Nu este afisat public.
Daca aveti un site web, link catre el aici.

Optiuni alerte e-mail comentarii noi la acest articolraspunsuri la comentariul meufara notificari

Nu exista comentarii publicate. Fii primul care adauga un comentariu!