Andrei Namolosanu - castigatorul sectiunii de fotografie la Inspired 2009

Fotografiile sale sunt diferite, originale, emotionante, captivante. Poate ca de aceea a castigat sectiunea Photography la Inspired 2009. Numele lui este Andrei Namolosanu si a avut amabilitatea sa ofere un interviu pentru www.nikonisti.ro.

Nikon: De la prima privire, in fotografiile tale se poate simti pasiunea pe care o investesti in realizarea lor. De la acest cuvant, pasiune, uneori uitat de fotografii profesionisti, as vrea sa incepem discutia noastra. De unde provine pasiunea ta pentru fotografie? Cand ai realizat ca vrei sa te dedici fotografiei mai mult decat unui hobby oarecare?

Andrei Namolosanu: De mic am simtit nevoia sa ma exprim. Imi treceau prin cap tot felul de imagini si doream sa imortalizez sis a materializez in masura in care se putea, aceste ganduri. Unul din factori a fost ca am gresit profilul facultatii , adica am facut cu totul altceva decat ma asteptam si decat ce mi-ar fi placut sa fac(ca majoritatea de altfel).

Alt motiv era ca acum ceva timp faceam ilustratii pe calculator dupa poze dar simteam ca nu am destula libertate cu scena si personajele si am decis sa imi cumpar eu aparatul meu, unul mai prost la inceput. Ma uitam prin reviste foto si m-a traznit: trebuie sa imi iau aparat din asta si sa ma apuc de studiat fotografia, sigur imi va placea! Si asa a fost.

Sunt genul de om care se apuca de un lucru si nici nu il termina bine ca se si plictiseste de el, am nevoie intotdeauna de exprimare si de ceva nou. Fotografia imi oferea posibilitatea sa ma exprim si sa imortalizez, si imi oferea tot timpul elementul de noutate. Fiecare sedinta foto e alt film, fiecare personaj e diferit, fiecare setting si sunt destule chestii tehnice de studiat.

Mi-ar placea foarte mult sa fac si filme, este si mai frumos: te exprimi mai bine: mii de imagini una langa alta, libertate, profunzime, creeaza situatii , stiluri de viata, psihologii. Va veni si vremea filmului.

Concluzia e ca nu am o pasiune pentru fotografie in special, ci in general pentru arte, pentru exprimare. Procesul in sine tine mai mult de partea stiintifica, de cunoaterea unor date care cam intervine peste partea stanga a creierului cu care ar trebui sa simtitm si sa cream si pe undeva sa se strecoare si ochiul acela antrenat.

Nikon: Stilul tau este unul deosebit. Cat de mult din ceea ce faci este rezultatul studierii tehnicii fotografice/editarii grafice intr-un cadru organizat si cat de mult este experienta capatata in urma procesului incercare-eroare?

Andrei Namolosanu: Singurele cadre organizate in care am putut studia si fotografia si post-productia, au fost lucrand cu studiouri foto, cu oameni foarte talentati si buni in ceea ce fac. Am inceput cu invatatul singur din carti si de pe internet, am pus in aplicatie cunostintele foto dar si pe cele de prelucrare si incet incet am cautat sa ma angajez si am inceput sa lucrez cu oameni din industria fotografiei de publicitate si a fotografiei fashion. Reteta era si inca mai este urmatoarea: invat la serviciu de la altii si invat din propria experienta, invat acasa din carti, internet. In paralel caut sa imi formez ochiul rasfoind nenumarate arte vizuale de pe internet (lucrari de pictura, de desen, filme). Si pe plan personal pentru omuletul din mine care doreste sa creeze si sa se exprime, adica pentru ideea in sine…caut inspiratie in jurul meu si imi largesc orizonturile prin interactiunea cu alti oameni, prin calatorii, prin noi experiente, prin propria analiza.

Nikon: Daca ar fi sa vorbim despre sursa stilului tau, ce ne poti spune despre cei care te-au influentat? Exista fotografi, pictori sau graphic design-eri care au avut un impact asupra fotografiilor tale?

Andrei Namolosanu: Sursa stilului meu tine mai mult de ce se intampla in sufletul si in mintea mea, adica ma reflecta pe mine ca om. Bineinteles ca si constientul si mai ales subconstientul restine multe date din operele de arta vazute de-a lungul vietii si iti afecteaza munca si ideile. Putini fotografi m-au uimit prin ideile lor. Majoritatea de pe lista de favoriti sunt acolo pentru tehhnica lor si nu pentru ideea in sine. Eugenio Recuenco si Erwin Olaf cred ca ar avea un cuvant de spus in zilele noastre. In rest, mai mult regizorii de film si filmele m-au influentat si m-au ajutat sa ma identific cu cate putin din fiecare: Bertolucci, Fellini, Pier Paolo Pasolini, Jan Svankmajer, Jean Luc Godard, Bunuel, David Lynch si lista continua.

Nikon: Fotografia care a castigat concursul din cadrul Inspired 2009 face parte dintr-o serie pe care ai denumit-o LifeCycle. Care este conceptul acestei serii?

Andrei Namolosanu: In ultima vreme mi-am dat seama ca prin fotografii poti exprima si filozofii sau psihologii si a inceput sa imi placa directia aceasta: o filozofie vizuala. E o intreaga filozofie in spatele seriei dar am sa punctez doar esentialul. Seria este deocamdata incompleta, din lipsa de timp. Sa zicem ca aceste doua fotografii reprezinta desfasurarea actiunii si expozitiunea. E mult de spus si nu stiu de unde sa incep asa ca voi sari direct la subiect:viata raportata la timp si spatiu si lucrurile care merita cu adevarat remarcate in viata: trecerea timpului si relatiile dintre persoane. Frumusetea fizica dureaza doar cateva clipe, eu am facut un fashion care sa dureze o viata intrega, un fashion care imbraca o persoana cu cunostinte, intelepciune de-a lungul vietii dar si cu limite morale. Cu cat avansam mai mult in varsta cu atat avem tendinta sa fim mai rezervati in ceea ce facem, mai retinuti, mai putin liberi. Spre deosebire de copii si de copilarie care sunt leaganul libertatii. Lipsa de cunostinte, naivitatea este exprimata prin pantalonii albi, nescrisi si de putinele articole de imbracaminte. Nu voi descrie si restul fotografiilor pe care inca nu le-am terminat de prelucrat. Pot doar spune: exista o bunica, o mama, apar apoi copiii, interactioneaza, copiii se transforma in parinti, parintii in bunici si bunicii se scufunda in urmatorul pas. Ne nastem liberi, ne incarcam de societate, de discipline, de griji, de legi si la sfarsit revenim la a fi liberi si la a realiza cu ce am ramas si ce a contat din toata existenta noastra scurta in acest univers.

Nikon: In doua dintre imagini subiectul principal este o femeie in varsta imbracata intr-o rochie foarte laborioasa din foi de ziar. Cine a creat recuzita pentru aceste fotografii? Punerea in scena iti apartine in totalitate?

Andrei Namolosanu: Trebuie sa te corectez, sunt foi de carte veche. Lucrurile care nu sunt facute din hartie le-am cumparat (sunt lucruri vechi majoritatea). In rest, tot ceea ce e din hartie e facut de mana mea: peretii camerei, rochia, gulerul. Fotografiile de pe pereti apartin familiei mele din strabunici si puncteaza mai bine ce am vrut sa zic cu aceasta serie si cu trecerea timpului. Cand ma uit la fotografii vechi in care imi vad parintii copii, cum am fost si eu, cum nu i-am cunoscut niciodata, cand imi vad bunicii, strabunicii, rudele, prietenii, oameni care au fost si care nu mai sunt si tot ce a ramas din ei e doar imaginea unui corp, pentru mine timpul se comprima in acel moment. Ai toate varstele intr-un manunchi de poze si daca te straduiesti, pe o foaie goala te vei vedea si pe tine asa cum sunt ei asa cum vei fi tu, ca ei, cum au fost ei , ca tine. E un sentiment aparte pe care nu il am decat atunci cand vad fotografii vechi, mai ales daca sunt si oameni pe care ii cunosc. Si cred ca si fotografiile de pe morminte inspira ceva asemanator.

Trandafirii de pe rochie, sunt facuti de mana rabdatoare a unei bune prietene careia tin sa ii si multumesc cu ocazia asta. Si multumesc si oamenilor care m-au ajutat cu personajele filmului meu.

In rest, doua zile de visat si 2 luni de munca de la 0 la neterminat .

Nikon: Seria My 1st wedding film are un vadit stil retro. Unele fotografii sunt partial voalate, altele sunt in format patrat. Intre fotografiile tale preferate din galeria pe care o ai pe Flickr sunt de altfel foarte multe fotografii vechi, unele as zice ca au peste 100 de ani. Ce anume te atrage sau te inspira cand privesti aceste fotografii?

Andrei Namolosanu: My 1st wedding doream sa fie ceva mai spre suprarealism. Am lasat mai mult loc de interpretare in aceasta serie. Nu trebuiau sa aiba un fir, nu aveau nicio filozofie…poveste o face fiecare. Eu m-am uitat la ele si am zis ca sunt ceva legat de nunta si cum nu mai pozasem nunti pana atunci am decis sa fie seria asta prima mea nunta imaginara la care sunt fotograf.

Despre povestea cu fotografiile vechi, cred ca am raspuns déjà mai sus.

Nikon: Ce planuiesti pentru viitorul apropiat?

Andrei Namolosanu: In ultima vreme circumstantele au facut sa ma axez mai mult pe prelucrare de imagine in domeniul publicitatii. Curand voi face public si portofoliul “de serviciu” si sper sa gasesc lume cu care sa colaborez pe ramura aceasta si bineinteles si pe fotografie daca e cazul.

In rest imi doresc sanatate si cat mai mult timp sa reusesc sa imbin toate lucrurile pe care vreau sa le fac. Eu planuiesc pentru viitor dar si el planuieste pentru mine asa ca vom vedea unde ma vor duce pasii.

Nikon: Un sfat pentru tinerii fotografi care citesc acest interviu?

Andrei Namolosanu: Lasati fotografia sa iasa mai mult din voi decat din aparat.

Nikon: Multumim si iti uram succes!



Adauga comentariu

Numele afisat langa comentariile dvs.
Nu este afisat public.
Daca aveti un site web, link catre el aici.

Optiuni alerte e-mail comentarii noi la acest articolraspunsuri la comentariul meufara notificari

Nu exista comentarii publicate. Fii primul care adauga un comentariu!